Predoiu, tehnocratul de partid

radu zlatiCătălin Predoiu este, dintre liderii de primă linie ai Partidului Național Liberal, cel mai aproape de tipul tehnocratului. Pentru că a fost un profesionist (unul de succes) cu mult înainte de a intra în politică şi pentru că, devenit (şi) om politic, a păstrat față de politic şi tot ce ține de aria politicului o mefiență care l-a împiedicat să se implice total şi până la capăt – cu latura cea bună şi cu cea rea a acestei atitudini. Muncitor, disciplinat, bun profesionist, inteligent, spirit integrator şi om de echipă, Predoiu are calitățile necesare unui ministeriabil astfel încât nu este de mirare că guvernări de culori diferite şi l-au dorit, că a fost un ministru al Justiției eficient şi că, pofta venind mâncând, el însuși s-a văzut ca fiind potrivit pentru ceva mai mult decât „doar” un ministru.

În ceea ce mă privește, am apreciat disponibilitatea la dialog a domnului Predoiu, faptul că poate asuma, faptul că nu este infailibil şi că şi opiniile altora pot să aibă valoare de întrebuințare (toate trei aspecte, rarisime printre liderii influențiali ai perioadei 2014-2016 a PNL). Pe de altă parte, nu voi putea înțelege niciodată câteva lucruri: (1) de ce un jurist de marcă precum Predoiu a lăsat ca PNL să își însușească fără discernământ toate tezele despre funcționarea Justiției în România anilor 2014-2016, când era limpede pentru oricine că, pe ici pe colo, activitatea în domeniu o luase razna, uneori căpătând forme maligne? Iar domnia sa făcea parte dintr-un partid LIBERAL, nu JUSTIȚIARIST? Nu pricep (2) de ce un om inteligent precum Cătălin Predoiu nu a înțeles că pentru cineva care s-a dorit candidat la președinția României, pentru liderul organizației PNL București şi pentru orice penelist care se dorește a fi cândva conducătorul tuturor liberalilor, a candida la Primăria Capitalei este un must to do.

Cu alte cuvinte, nu pot înțelege eroarea de a lăsa pe un altul (în speță, Buşoi) să fie nominalizat când tu, Cătălin Predoiu, ai toate atuurile pentru a fi nominalizat – cel puțin în comparație cu opțiunea Buşoi; (3) de ce un om care a conceput programul de guvernare al PNL, el şi echipa sa (echipă însemnând sute de penelişti care și-au adus contribuția după puterile lor), acceptă – fără a face un scandal cât casa – ca acest program de guvernare să fie aruncat la coş, iar în campania pentru alegerile parlamentare din 2016 partidul să își însușească o chestie insipidă, incoloră şi inodoră marca Cioloș.

Dincolo de acestea, se pune întrebarea: este Cătălin Predoiu omul de care are nevoie PNL în aceste momente, cruciale aș zice pentru viitorul partidului? Dacă vremurile ar fi fost normale, iar a fi liderul partidului ar însemna doar gestionarea decentă a problemelor şi progres instituțional lent, aș fi zis că da. Dar vremurile, pentru partid, nu sunt normale.

Astfel încât candidatura domnului Predoiu pare a fi una necesară pentru grupul de care aparține (colegii liberali proveniți pe linia fostului PDL cu greu ar putea găsi una mai bună) şi utilă omului politicianului Predoiu care, indiferent câte voturi va avea, va avea ceva de negociat la Congres, în cazul în care nu va ajunge chiar în turul doi al alegerilor (caz în care jocul devine cu totul interesant!)

În concluzie? Cătălin Predoiu nu este, din punctul meu de vedere, cel care ar putea să satisfacă în acest moment ceea ce majoritatea liberalilor așteaptă de la viitorul lor conducător. Dar, prin calitățile sale reale şi prin felul în care își joacă șansele, va rămâne în mod sigur unul dintre „marii” partidului. Şi, vorba aceea, un om care are oricând în raniță bastonul de premier.

Anunțuri

Etichete:, , , , ,

2 comentarii pe “Predoiu, tehnocratul de partid”

  1. pozeDECAT 9 Mai 2017 la 8:39 PM #

    Cateodata-mi pare atat de rau ca oameni atat de minunati ca dl Predoiu nu reusesc sa-mi starneasca nici cel mai mic sentiment de incredere …

    Apreciază

    • Radu Zlati 9 Mai 2017 la 9:28 PM #

      Predoiu nu trece ecranul, deci nu convinge chiar și când are dreptate. Iar personal nu ne prea întâlnim cu oameni ca el, în general retrași ca și comportament social. NU este un ”minunat”; din considerente personale (este singurul lider care s-a coborât să stea de vorbă cu mine, admițând că a greșit puctual pe niște chestii, în ultimii 2-3 ani de zile) dar și din considerente ținând de echilibrul demersului meu, nu am ținut neapărat să pun în evidență defectele sau acele acțiuni care au lăsat de dorit în activitatea sa. Ele există, și sunt în general cunoscute. Pe mine m-a interesat dacă acele calități pe care le are îl pot face apt să reformeze partidul. Mă tem că nu.

      Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: