Talentatul domn Bușoi

Radu ZlatiDintre cei trei candidați la șefia Partidului National Liberal (acum rămași doar doi…) Cristian Bușoi este, în ciuda aparențelor, copilul teribil, talentat şi înzestrat cu haruri. Altfel cu greu s-ar putea explica cariera fulminantă a acestuia în partid: după funcții în cadrul TNL şi CSL, devine (student fiind) consilier al președintelui PNL, C. P. Tăriceanu (2002), iar ca proaspăt absolvent de facultate, ocupă funcția de secretar al Comisiei pentru politici educaționale și formare profesională a PNL (2003); în 2004 este ales, succesiv, consilier general în CGMB şi deputat, iar din 2007 își incepe o frumoasă carieră de europarlamentar.

Altfel, cu greu s-ar putea explica parcursul său de formare intelectuală: este absolvent a două facultăți „grele” (medicină și drept), are un doctorat şi a absolvit cursuri postuniversitare la Colegiul Național de Apărare, Institutul Diplomatic Roman şi Colegiul Național de Informații. Şi (last but not least) cu greu s-ar putea explica reușita sa materială: cu o activitate în plan profesional (medic, respectiv notar) practic inexistentă, activând în special în planul demnităților publice alese (parlamentar, europarlamentar) Cristian Buşoi este, practic, milionar în euro. Să recunoaștem, că având aceste calități (tânăr, profesie liberală, bine dotat și pregătit din punct de vedere intelectual, bogat) Bușoi poate fi văzut ca o întrupare a idealului liberal – mai ales de către tinerii penelişti (mulți dintre aceștia având un trasee politice, intelectuale şi materiale similare candidatului Buşoi).

Domnul Bușoi s-a bucurat la un moment dat de sprijinul direct al președintelui Iohannis, şi mulți se fac a şti că acest sprijin nu i-a fost retras. De asemenea, mulți cred, pe drept sau nu, că tânărul candidat se bucură de sprijinul „sistemului” (ce mai o fi însemnând asta, acum). De asemenea, acesta are în spate nu doar sprijinul public al fostului președinte al PNL, Crin Antonescu, dar și pe cel (public) al unor șefi de organizații (spre deosebire de Antonescu, aceștia controlează sau vor încerca să controleze voturile colegilor de filială, la viitorul Congres) şi pe acela, implicit dar la fel de consistent, a câtorva lideri PNL din perioada 2014-2016 care, din diferite motive, îl preferă pe mai tânărul şi (aparent) mai fragilul Bușoi.

Dincolo de toate aceste calități şi atuuri verificabile, se poate vorbi despre „unitate, echilibru și coerență”, „om integru, hotărât și nu în ultimul rând dedicat Partidului Național Liberal”, „om de echipă” (am citat din manifestul online de susținere a candidaturii lui Buşoi, emis ieri de 5 lideri de organizații de partid bucureștene) deși, cred, aceste aspecte nu pot fi negate celuilalt candidat rămas în cursă, Ludovic Orban.

Dar… Dar nu îmi aduc aminte, şi sunt în partid de multă vreme, de nici o inițiativă sau asumare politică majoră a domnului Buşoi. Dar nu pot să explic (convenabil domnului Bușoi) de ce acesta este valorizat decent de către electoratul liberal atâta vreme cât stă în umbră, dar în momentul în care iese, obligat de împrejurări, în lumina reflectoarelor, încrederea (atât în dânsul cât şi în partidul care îl susține) se prăbușește (vezi episodul scurtei sale prestații în postura de candidat PNL la Primăria București).

Nu pot să îmi explic cum şi de ce acela care se prezintă ca adversar ireductibil al PSD și ALDE are rata de prezentă cea mai mare dintre toți europarlamentarii români (inclusiv cei social-democrați!) tocmai la Antena 3 şi România TV. Să nu mai vorbesc despre campania pro-Buşoi desfășurată de către PSNEWS, organ de presă din zona ALDE.

Şi, în final, nu pot înțelege cum cel care a contribuit (făcând parte din echipa restrânsă de conducere) la dezastrul PNL din decembrie 2016 va reuși să reseteze partidul şi să îl ducă acolo unde eu şi mulți liberali l-am dori: la guvernare, prin el însuși. Domnul Bușoi este un om de echipă şi loial partidului, dar nu îmi pare de ajuns pentru a fi şi conducatorul lui. Are viziune europeană (sau este lăudat cum că ar avea), dar nu am observat la domnia sa viziunea națională (şi nici pe aceea liberală, de altminteri). Probabil moțiunea pe care o va prezenta la Congres va fi lămuritoare în această privință.

În concluzie: cel puțin deocamdată, domnul Cristian Bușoi, dincolo de CV, nu are datele personale care să mă convingă. Liderul suprem al PNL trebuie să fie o personalitate pe care, oricând, partidul să o poată propune pentru demnități care au în spate numere mari de voturi. Ceea ce, vreau-nu vreau partizanii domnului Bușoi, înseamnă putere personală de convingere şi carismă, exact ce lipsește (pare-se) tânărului candidat. Dacă PNL dorește să repete, la scară natională, experiența organizației București, Cristian Buşoi poate fi o opțiune. Dacă nu, nu!

Anunțuri

Etichete:, , , , , ,

Niciun comentariu până acum.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: