În prima mea luare de cuvânt în cadrul Delegației Permanente a PNL (era în iarna lui 2012) spuneam că, dacă Partidul Național Liberal dorește într-adevăr să devină cel mai mare partid din România (acela era scopul nostru atunci; o, tempora!) trebuie să găsească căile pentru a atrage cât mai multe voturi din zone care, până în acel moment, păreau arondate PSD-ului sau, oricum, nu aveau prea multe punți de comunicare cu PNL. Spuneam că, dacă nu vom atrage de partea noastră cât mai mulți dintre pensionari; cât mai mulți dintre locuitorii mediului rural (eu menționam în mod expres fermierii) și cât mai mulți dintre cetățenii români creștini activi, partidul se va auto-limita la a fi un partid de mâna a doua. Același discurs (în mare) l-am ținut cu doi ani mai târziu (Antonescu plecase de la șefia partidului) dar și în primăvara lui 2016, când am cerut BPN să voteze pentru sprijinirea CpF de către PNL, în vederea strângerii de semnături pentru Referendum (atunci, grupul restrâns ce decidea ce și cum a amânat propunerea mea pentru calendele grecești).
Partidul nu a făcut mare lucru, între 2012-2016, în sensul deschiderii sale către cele trei categorii vizate de către mine. Apariția însă a Coaliției pentru Familie și demersul acesteia pentru modificarea Constituției a deschis însă PNL un orizont de oportunitate neașteptat și (s-a văzut ulterior) nemeritat: PNL putea deschide o colaborare cu CpF în vederea susținerii familiei, cu atât mai mult cu cât acțiunea CpF se suprapunea cel puțin parțial cu principii enunțate în chiar Statutul PNL. Tema modificării Constituției venea mănușă PNL, partid membru a PPE, și era mai greu de însușit de către PSD, membru al internaționalei socialiste. Dar nu a fost să fie. Din orbire, liderii partidului au decis că o cale de mijloc, de neangajare, era mai potrivită.
Nu are rost să fac aici istorie contrafactuală. Nu are rost să îmi dau cu părerea ce ar fi fost dacă, în primăvara lui 2016, Partidul Național Liberal ar fi inițiat, în nume propriu, să strângă semnături pentru demersul CpF, și nu s-ar fi limitat să declare doar că este de acord cu acest demers, însă la două săptămâni după ce PSD făcuse deja același demers. Nu are rost să comentez faptul că, după alegeri, partidul a început să o scalde cu privire la Referendum. Mai recent, că încearcă să condiționeze poziționarea partidului față de Referendum, introducând diverse teme străine temei Referendumului.
Într-adevăr, când ți-ai propus să combați PSD pe toate temele, este greu să fi de acord cu el pe tema modificării Constituției, chiar dacă inițial ai promis (în fapt) acest lucru. Probabil că, dacă PSD ar iniția o lege conform căreia ”1+1=2”, noi am vota împotrivă – căci, nu-i așa, nu putem fi de acord cu PSD.
Cum rămâne însă cu promisiunea făcută în 2016? Acum câteva minute postam pe FB:
PNL a promis în campania electorală că vom susține Referendumul solicitat de CpF. Am promis fără ”dacă” ”însă” și ”parcă”. Ori ne ținem promisiunea fără rest, ori pe fruntea noastră ”minciună” scrie.
Postarea a suscitat discuții aprinse. Ceea ce pot estima este însă că în acest moment PNL se află într-o situație lose-lose: fie acceptă să fie în trena PSD pe tema Refendumului, fie se contrazice pe sine și își reneagă promisiunile făcute CPF și celor 3 milioane de semnatari. Aș fi vrut să fie altfel, dar orbirile (care se pare nu au fost doar de moment, ci tind să devină constantă politică la PNL) se plătesc. Mai repede sau mai târziu.
Radu Zlati 
Alaturat gasiti scrierea ce am adresat lui Cornel Pieptea – presedintele Organizatiei PNL Sector 6 din care eu fac parte – cu motivarea ca gasesc potrivita mai intai o discutie in grup restrans.
Stimate Cornel Pieptea,
La recenta dv. postare imi permit sa reactionez comunicandu-va cateva randuri asternute din fuga condeiului. Nu le-am pus pe Facebook, considerand ca este mai potrivit ca ele sa circule mai intai in cadrul unui grup limitat – care nu exista inca.
Asadar:
– un personaj malefic care, in secolul al XX-lea, a avut mare succes in seducerea maselor
pe care, promitandu-le fericire, le-a dus la catastrofa,
considera – si probabil, nu fara temei –
ca masele sunt feminine, sunt emotive, si sunt stupide
si ca numai emotia si ura le poate tine sub control
– la consultari populare
avem raspunsul votantilor – ci este, in fapt, al masei in ansmblu, ca personaj colectiv
– ceea ce vorbeste la referendum este frica
si nu vom putea schimba noi lucrurile
(…de frica lucratorului european britanicii au votat de curand
sa faca un pas inspre inapoia istoriei)
– nu votam pentru – fiindca nu stim prea bine cum sa facem
ci votam impotriva, contra, unui anumit pericol
fiindca ce percepem, impreuna, mai bine, nu este – incotro sa mergem
ci – de ce sa ne ferim, ce ne ameninta
– astfel, votam pentru familia traditionala
fiindca ne ameninta (spun unii) pseudo-familia formata din persoane atipice din pdv sexual
persoane cu deviatii sexuale
…de fapt, in ce consta aceasta amenintare ?
– „sa construim un nou model de dezvoltare pentru România”:
daca aceasta intrebare – cum sa construim un model de dezvoltare
o vom adresa – sub DA sau NU – tuturor celor ce dispun de un vot
nu vom putea obtine, cel mult, decat raspunsul la intrebarea
„de ce model de dezvoltare sa se fereasca Romania”
– calea pentru construirea unui nou model de dezvoltare este alta
ea trece prin initiere la nivelul elitelor de specialisti
si dezbatere sistematica, perseverenta,
in care este antrenata, succ
ApreciazăApreciază