Afirmam într-un articol de ieri (aici) că nu numai Putin dorea conflictul cu Ucraina, ci și Zelensky dorea, poate cu aceeași ardoare, un conflict deschis cu Rusia. De aceea a făcut cam totul (nici nu era greu, admit acest lucru) ca Putin să atace.
Mai jos argumentarea mea privitor la această ipoteză, argumentare posttă în social media în 7 iulie:
Dar de ce ar fi dorit Z războiul? Hm… iată:
Premisele
1 ai fost ales cu peste 70% din voturi în turul doi. Ai fost ales pentru că ești mai tânăr și arăți mult mai bine decât contracandidatul tău, pentru că nu ești văzut ca fiind corupt ca el dar și pentru că un serial de succes ți-a atașat o imagine extrem de favorabilă de președinte – servitor al poporului (ultimele episoade, suprapuse cu campania electorală, te arătau rezolvând, deus ex machina, toate problemele statului ucrainean).
1a în serialul menționat mai sus, problema separatismului din Donbas NU apare menționată nicăieri.
1b ai câștigat alegerile și pentru că ai promis „normalizarea” relațiilor cu Rusia, deși promisiunea era o eroare/minciună uriașă. Normalizarea nu putea fi realizată decât prin aplicarea acordurilor de la Minsk prin care republicile autoproclamate (dar nerecunoscute de Rusia!) ar fi primit autonomie. Însă nici Poroșenko (cel a fost de acord cu semnarea lor) nici tu, Z, nu puteați să aplicați respectivele acorduri deoarece valul (popular la Kiev, dar nu neapărat și în restul țării) care a dus la victoria revoluției portocalii avea și o însemnată latură nationalistă hard-core (elemente de extremă dreaptă, naționalistă și șovină, au fost prezente si foarte active la Euro-Maidanul din 2003). Orice aplicare a acordurilor de la Minsk ar fi fost suicidară politic, de aceea nici normalizarea relațiilor cu Rusia lui P nu era, practic, posibilă.
2 La scurtă vreme după miraculoasa (prin dimensiune) victorie, nu prea ai reușit să îți implementezi promisiunile electorale. Ai combătut o parte a corupților înlocuindu-i cu corupți de ai tăi, ai impus o guvernare personală cu prietenii tăi personali în funcții cheie, nu ai realizat mai nimic în privința unor pași concreți în direcția intrării în UE și NATO. În schimb votarea legii privind înstrăinarea terenurilor arabile și vinderea a cca 2 milioane ha unor consorții străine a iscat un val de nemulțumire, in special în rândurile naționaliștilor
2a in consecință scorurile tale în sondaje au căzut drastic. În noiembrie-decembrie ele bălteau undeva între 20 și 30%. Trebuie făcut ceva, dar ce? în condițiile în care pe plan intern nu prea poti face altceva decât să interzici unele partide sau surse media sau să urmărești și arestezi eventualii oponenți (oameni politici din opoziție, jurnaliști independenți sau pro-ruși, oligarhi „răi”)
3 între Ucraina (ca termen generic; de fapt, in special etnicii ucraineni) și Rusia (de fapt Rusia comunistă; dar Rusia lui P este moștenitoarea nu doar a Rusiei țariste ci si a celei comuniste, iar uneori această moștenire doare!) există un vechi contencios, in care ambele părți și-au mânjit mâinile cu sânge: regimul comunist rus a exterminat o parte a intelectualității naționaliste ucrainene dar a practicat și exterminarea în masă (milioane de victime în episodul Holodomor); pe de altă parte nationaliștii lui Bandera (de orientare fascistă) au ucis nu numai sute de mii de evrei și polonezi, dar și ruși. În termeni de crimă împotriva umanității, numerele nu contează. Să reținem doar faptul că o parte a opiniei publice ucrainene este rusofobă (cu adresă în special la Rusia ca stat dar incluzând, chiar dacă cu nuanțe, si populația rusă din Ucraina). Evenimentele din 2014, intervenția rusă în Crimeea și Donbas a dus la exacerbarea sentimentelor anti-ruse, a naționalismului extrem ucrainean și la slăbirea influenței acelora care doreau o sinteză ucraineano-rusă la nivelul statului ucrainean, in favoarea unei Mari Ucraine cu o singură cultură, cea ucraineană.
4 Din motive diferite atât UE cât și NATO (de fapt: SUA) au curtat Ucraina în vederea unei viitoare aderări
4a pentru UE Ucraina era esențială dacă se dorea extinderea UE la nivelul Europei: stat mare, populație numeroasă (piață de desfacere de 40 milioane), bogății naturale, industrie performantă in unele domenii. Dar o integrare greu spre imposibil de realizat datorită unei corupții endemice si infractionalității (printre cele mai ridicate din Europa) precum și stadiului înapoiat în ce privește respectarea drepturilor minorităților (de la cele sexuale la cele etnice). Nu se putea accepta nici măcar idea de solicitare de aderare din partea unui stat care era considerat ca fiind NEDEMOCRATIC.
4b pentru NATO integrarea Ucrainei nu însemna doar alăturarea unei armate considerată a fi a doua armată din Europa (după cea franceză) dar și un cui veritabil în coasta Rusiei, oferind posibilitatea lovirii Rusiei inclusiv cu rachete cu rază scurtă de acțiune. Dar integrarea era greu spre imposibil de realizat deoarece după regulile NATO Ucraina era ne-eligibilă, având un conflict înghețat pe teritoriul propriu și neavând un tratat de bună-întelegere cu TOȚI vecinii săi.
5 în ultimii ani apropierea Ucrainei de NATO a crescut exponențial (pe partea văzută, publică): antrenarea soldaților și ofiterilor în state NATO, antrennamente și misiuni comune, etc. Pe partea nevăzută (aici risc, emițând niște presupuneri) probabil Ucrainei i s-au făcut promisiuni, în cazul în care Rusia și-ar fi manifestat agresivitatea: probabil primirea în regim accelerat și cu dispense, probabil asistență militară masivă, posibil (?) intervenție militară directă împotriva agresorului.
Concluzii
- Popularitatea internă scade.
- Ai un conflict înghețat in Donbas pe care nu poți/vrei să îl rezolvi pe cale pașnică și încă unul în Crimeea.
- Din motive diverse accesul la UE și NATO îți este blocat,
- Donbasul și rușii (rușii insurgenți din Donbas, rușii din Crimeea dar și Rusia, care din motive evidente sprijină acțiunile minoritarilor ruși din Ucraina) joacă un rol bine definit.
Soluții
(A) Una dintre cele mai vechi si mai sigure căi de a iți spori favorabilitatea internă este identificarea unui dușman intern (republicile autoproclamate din Donbas) sau/și extern (Rusia&P) și instrumentalizarea acestei identificări (război intern/extern).
(B) O cale posibilă de a ușura intrarea în UE și a forța intrarea în NATO este aceea de a te erija în apărătorul Europei impotriva expansionismului rus („noi suntem europeni și apărăm democrația aici, la porțile Europei, impotriva orcilor lui P”) și ca exponent, vârf înaintat al intereselor NATO Estul Europei.
Ambele soluții (singurele la care ai acces din momentul în care refuzi să oferi drepturi largi minorității etnice ruse prin modificarea legislației interne și nici nu poți/vrei pe termen scurt ți mediu să democratizezi nici societatea nici statul ucrainean, ambele soluții deci presupun un război cu Rusia, in prelungirea războiului civil din Donbas.
(C) Un război câștigat te transformă în eroul națiunii, te ajută să elimini insurecția din Donbas, readuce în posesiune Crimeea (inclusiv Sevastopolul, care nu a fost niciodată port ucrainean) și oferă premisele clare ale aderării la UE și NATO, ținte asumate de toate guvernările portocalii după 2014.
(D) Un război chiar pierdut, dar pierdut „eroic”, îți asigură sprijinul intern, crează mediul prielnic eliminării oricărei opoziții și, prin valul de emoție creat, ajută la trecerea cu vederea a unor slăbiciuni ale statului ucrainean când vine vorba de aderarea la UE, oferind totodată cadrulpentru a intra (de ce nu? Cauză majoră…) în NATO.
Final
La mijlocul lunii februarie artileria grea ucraineană relua bombardarea republicilor din Donbas. După o săptămână armata rusă invada Ucraina. Din martie până în prezent regimul de la Kiev a respins orice propunere de pace care nu prevedea retragerea trupelor ruse de pe teritoriul statului ucrainean, inclusiv din Donbas și Crimeea. Adică a cerut din partea părții ruse exact ceea ce aceasta considera ca inacceptabil.
PS
Rezultatele mișcărilor făcute de P si Z încă nu pot cuantificate. Eu doar am schițat, mai sus, pe ce mă bazez când afirm că nu doar P dorea războiul, ci și Z.
PS1
Adaug, oarecum în favoarea lui Zelensky, că se prea poate să fi fost convins (atunci când a adoptat o atitudine mai degrabă provocatoare la adresa Rusiei) că Ucraina va ieși învingătoare în acest conflict, datorită sprijinului oferit de către SUA și aliații acesteia. Viitorul va arăta în ce măsură a avut dreptate.
I rest my case.
Radu Zlati 
Comentarii recente