Dan Pavel — S-a terminat! Kanieț filma! Kaput!

Dea ‘mneizo mintea tefelistului cea de pe urmă. A început lumea bună să sesizeze că totuși… parcă… aproximativ… pe alocuri… complet întâmplător… dacă ne permiteți… n-am vrea să ne înțelegeți greșit, nu vrem să sugerăm că turul doi ânapoi… departe de noi gândul, dar totuși… am avea o ciudată senzație… că nu-i ok că s-au anulat alegerile doar ca să ne vâre securistanul banana nicușoristă prin blugi. Când îi citești pe-ăștia parcă simți cum li se întind dendritele de la ăia singurii doi neuroni disperați să facă contact între ei.

Bă, terminaților!

Nicușor nu contează. Putea fi oricine. Problema mea și a multora dintre noi nu era că Lenuța e proastă sau Georgescu e kaghebist, că vin rușii sau klingonienii. Problema era una de principiu: nu poți anula alegeri într-o democrație. Am făcut scandal atunci pentru că anularea alegerilor este butonul de autodistrugere a credibilității oricărui stat de drept. Nu avea nicio importanță cine candida și cine urma să câștige. Existau mecanisme constituționale de izolare, contracarare sau suspendare a unui președinte ostil. Premisa care ducea la o concluzie care să susțină anularea era că absolut toate instituțiile din România au eșuat deja sau sunt complet compromise, ceea ce era fals. În mod paradoxal tocmai anularea alegerilor a dovedit că instituțiile sunt impotente și compromise, nu candidații aflați pe tablă la momentul respectiv. Instituția președintelui nu poate captura un stat de drept fără sprijinul serviciilor secrete, al armatei și al instituțiilor de forță. Existau o sumedenie de pârghii legale, constituționale, care puteau împiedica o eventuală preluare ostilă din partea unui agent străin devenit președinte. În sine anularea alegerilor a devenit simbolul unei preluări ostile. Niciun președinte instalat după o astfel de daună de credibilitate, fie că George Simion sau Nicușor Dan, nu mai avea cum să fie perceput ca legitim. E la fel ca-n țările alea africane unde președinții câștigă cu 112% din totalul voturilor exprimate. Toată lumea știe cum s-au înscăunat ăia – cu AKM-ul îndreptat înspre cabinele de vot. Au credibilitate zero și tracțiune la popor nici atât.

A aplauda anularea alegerilor pentru că Georgescu e ca și cum ai spune că-i ok să-ți bați femeia pentru că e grasă și proastă. Oricâte mărțișoare i-ai cumpăra dup-aia, nu schimbă realitatea faptului că ești un bătăuș de femei care își justifică apucăturile din nemernicie. Așa și cu disperarea regimului hibrid. Nu contează de ce le anulezi. Gestul în sine are consecințe devastatoare și extrem de previzibile. Nu mai interesează pe nimeni motivele, ce faci după și cum încerci să repari haznaua.

Căcatul pute deja peste tot. Anularea a creat o atmosferă toxică pe plan intern și internațional. Marile puteri și investitorii au înțeles imediat că statul român este o glumă, că în instituții nu se poate avea încredere și că nu mai au cu cine negocia. Nu se grăbește nimeni să strângă mâini care mâine ar putea zbura pe ușă afară din cauza precarității economice și a fragilității politice create. Ce planuri pe termen lung mai faci într-o țară în care se anulează alegeri și nu se poate stabili un guvern nici după patru luni? De ce ai risca investiții și contracte în groapa asta de bani plină cu imbecili care refuză să accepte orice brumă de realitate?

Pe plan local, poporul și-a pierdut peste noapte puțina încredere pe care o mai avea în instituții. Orice dram de bunăvoință și înțelegere rămasă în rândul alegătorilor s-a evaporat instant. Anularea alegerilor a fost o măsură absolut imbecilă, cu consecințe ușor de bănuit. N-aș fi luat niciodată această decizie tocmai pentru că efectele secundare sunt semnificativ mai nasoale decât beneficiile. Chiar și dacă aș fi avut garanția de la Moscova că e omul lor, aș fi tăcut din gură, aș fi luptat cu Georgescu pe căi legale, constituționale și clandestine, după incident. Nu mi-aș fi arătat vulnerabilitatea în public, să mă vadă toată planeta căzută cu cracii în sus și cu fustele-n cap. Amu e prea târziu. Nici dacă toate instituțiile țării devin peste noapte gigea-măi-măi, numai copii cuminți și premianți, credibilitatea incendiată peste noapte nu mai poate fi câștigată până la alegerile viitoare.

Să ne fie foarte clar: Au fost ultimele alegeri semi-libere din România, iar voi ați participat veseli la priveghi și mormântare, alături de candidații sistemului. Acuma degeaba ne mai dăm cu bucile de pământ ca pruncii isterici, că trebuia să facem, să dregem… E gata, boșilor! S-a terminat! Kanieț filma! Kaput! That’s all folks!

Ce-i stricat e bun stricat. Mă doare fix la doi metri de cur de istericalele voastre și de înjurăturile la adresa lui Nicușor Dan. Ce să spun… nu-l mai votați. La următoarele alegeri o să vă organizeze Securistanul un noncombat ca ăla dintre Kalus și Veorica. O să vă mai arate o sperietoare de ciori ca să vă sară adrenalina un pic că votați cu Rusia și-l veți ștampila tot pe Nuvafiușor, cu două mâini. Parcă nu vă știu cum sunteți…

sursa: FB