A te irita și a protesta viguros abia acum, că Pahonțu ăsta a făcut și a dres chestii acum aproape patru decenii (!!!) — o fi făcut, nu zic ba, n-am de unde să știu, eram de partea cealaltă a baricadei și nu prea s-au făcut prezentări! — supărați nevoie mare că nu-l demite rapid gesticatorul vostru creț, dar onest, fix acum, când, ce să vezi, iar s-a suit unu’ de la Recorder pe munte să primească de la Doamne-Doamne alte table cu legi și încă o valiză cu snoave și povestiri, zău că e curată dovadă de IQ intrat zdravăn la apă!
V-a cam rămas IQ-ul mic, mic de tot, indignaților!
Că vreme de zece ani țara asta a avut în frunte o canalie abjectă, recrutată fix de superiorii de atunci ai lui Pahonțu ăsta, un informator jegos ce-și turna colegii de an, cu note, nume de scenă și tain îndestulător, nu prea v-a iritat, indignații mei! Chiar deloc! Ca să vezi! Ba, unii dintre voi, departe de a fi indignați, i-ați mai pupat îndelung, umed și limbușitor „clanța” (ca să cităm haimanaua) genitalelor — nu-i așa că așa a apărut ideea cu „înjurătura care vă unește”? — declarându-vă, fără rușine că v-ar putea auzi și copiii, că sunteți „intelectualii” otrepei, voi, ăștia, anticomuniști pe declarație notarială, pe propria răspundere.
Poate că vă supăr nevoie mare, dar, serios, că păreți că vă cam indignați așa, mai pe alese, doar cu ordin de la comenduire. Și cu nea Pahonțu ăsta toți aveți o problemă. Zdravănă. Ca să știți.
După ce a condus vreme de vreo două decenii acest „serviciu de pază” (promit că revin după pauza de râs!), nea Pahonțu ăsta știe tot ce s-a rostogolit, se rostogolește și se va rostogoli din dealul Cotrocenilor până jos, în vale, colo șa, la județ, cu toți cei care mișcă, contează sau, important, vizitează teritoriul României. Cine, care, cu cine, ce, când, câte, de ce, cum, pe ce și pentru ce, în care, unde, pe unde și de câte ori.
Dacă p-ăsta l-ar încerca remușcările și, gâtuit de emoție și păreri de rău, l-ar buși plânsu’ și s-ar pune pe spovedit (ajutându-se, firește, și de mijloacele informatice aflate în dotare), n-ar mai rămâne piatră pe piatră. Nici din clasa zisă politică, nici de prin miliții și, pariez, nici din societatea în civil, momentan ocupată cu indignarea.
Pe viitor, dragii mei, cu IQ-ul scăzut precum tocănița de idei, învățați-vă să vă indignați constant. Tot timpul. Nu întocmai și la timp.
sursa: FB
Radu Zlati 
Lasă un comentariu