PD Aligică

EXISTĂ UN PERICOL MARE: Să se aleagă praful și de al doilea val al mișcării proeuropene, reformiste, progresiste, salvationiste etc. și noi tot nu am reușit să aflăm de la adepții ei ce vor, de fapt, pe bune, de la țară, de la lume și de la societatea românească. Lipsește absolut orice document doctrinar sau de poziție. Lipsește orice material ideologic și de analiză care să explicitizeze principiile, viziunea și să le racordeze la situația actuală a României, a Europei și a lumii.

Tocmai partea cea mai avansată, luminată, modernizată și occidentalizată a societății românești din secolul XXI (în propria lor definiție) nu reușește să ofere ceea ce înaintașii lor (chiar și cei mai reacționari, periferici și nesincronizați din secolele XIX și XX) produceau constant și aparent fără efort contorsionant. Azi conform spuselor lor de modernizati, reformisti, occidentalizati si europenizati ei ar trebui sa ne seteze standarde si sa ne dea exemplu de cum se face treaba. Deci?!

Unde sunt, așadar, politologii acestei mișcări? Pentru că, până la urmă, fețele noastre și întrebările noastre se întorc spre ei.

Așteptările noastre nu sunt de la literați, actori, medici, graficieni, ingineri, profesori, oengisti sau factcecări etc. Aceștia, în calitate de cetățeni proeuropeni, pot spune si crede orice, la fel cum și un politolog are acest drept. Problema este alta: politologul, înainte de a face agitație și campanie, si a avea opinii cetatenesti generale mai mult sau mai putin coerente, este așteptat, profesional, să facă ceva esențial: să ajute la definirea publică a mișcărilor politice, a partidelor și a doctrinelor pe care le susține. Sper să nu ia în nume de rău o solicitare atât de simplă, elementară și profesională: aceea de a-și face datoria, menirea socială.

Să le reamintim: Politologia nu este jurnalism. Politologia nu este activism. Politologia nu este propagandă. Politologia nu este influencerism pe social media. Politologia nu este trolaj. Politologia nu este demascare. Politologia nu este agitație. Politologia nu este exhibitionism si refulare.

Un gânditor politic real, care susține o mișcare românească proeuropeană, reformistă, progresistă, salvationistă etc., trebuie să-și îndeplinească funcția socială reală. Dacă nu el — sau ea/ei — atunci cine? Deci întrebarea este una cât se poate de simplă: unde este contribuția lor specifică de politologi? Ii vedem pe Facebook si in toate contextele agitatiei mediatice zilnice. Reformisti, morali, proeuropeni, agitati etc. Foarte bine!

Unde este insa acel nivel de analiză care trece dincolo de comentariul evenimentului zilei, de adeziunea partizană, de indignare și de mobilizare sau isterii si ruperi in figuri. Unde sunt textele in care încearcă să articuleze coerent o viziune asupra societății românești? Nu li se cere să renunțe la propriile opțiuni politice. Dimpotrivă. Tocmai pentru că și le asumă atât de categoric, agresiv si emotional în spațiul public, ar fi util să le expliciteze intelectual și doctrinar.

Nu cerem răspunsuri definitive și nici unanimitate. Ar fi chiar nefiresc ca o asemenea mișcare să aibă o singură doctrină și o singură voce. Cerem însă texte. Argumente. Poziții asumate. Eseuri doctrinare. Studii. Documente programatice. Construcții intelectuale suficient de articulate încât să poată fi citite, discutate, criticate și comparate. Ceva în raport cu care să putem spune: aceasta este o poziție, acestea sunt premisele ei, acestea sunt consecințele și aici începe dezacordul nostru. Pentru că numai de aici poate începe o dezbatere intelectuală adevărată.

Nu poți pretinde simultan autoritate intelectuală intr-un domeniu și refuza sistematic obligațiile minimale care vin odată cu această pretenție: definirea conceptelor, formularea argumentelor, explicitarea premiselor și acceptarea criticii. De aceea, solicitarea nu este nici ostilă și nici polemică în sens personal. Este, dimpotrivă, o invitație la profesionalizarea unei conversații care a rămas prea mult timp captivă registrului activismului și propagandei, calomniei, demascarii si atacului la persoana.

Dacă există în România o mișcare intelectuală și politică proeuropeană, reformistă, modernizatoare și progresistă care pretinde că oferă o direcție pentru societatea românească, atunci tocmai politologii și intelectualii ei ar trebui să fie primii care îi dau consistență conceptuală și doctrinară. E atât de mult ce cerem de la domniile lor?

Până la urmă, le cerem să onoreze numele de politolog sau intelectual public și să dea măsura unor standarde profesionale și intelectuale reale în contextul românesc, scoțând dezbaterea din zona atacurilor la persoană, a demascărilor, a calomniei și a ruperii în figuri moralist-propagandiste și aducând-o acolo unde ar trebui să fie: în spațiul ideilor, argumentelor, doctrinelor și analizei serioase.

ASTEPTĂM.

sursa: FB