Generația Z este acum oficial primul grup care a obținut vreodată scoruri mai mici decât generația anterioară, scăzând în ceea ce privește atenția, memoria, abilitățile de citire și matematică, abilitățile de rezolvare a problemelor și IQ-ul general.
Educația și identitatea (partea I: „Ce vrem?”)
Nu există drum direct de la individ la umanitatea abstractă. Drumul trece prin comunitate, cultură și identitate.
A forma români care au asimilat valori europene și universale nu este un proiect provincial. Este unul matur.
Alternativa – producerea unor „cetățeni ai lumii” fără lume proprie – este comodă ideologic, dar costisitoare uman.
Educația nu ar trebui să ne învețe cum să fim mai puțin noi înșine, ci cum să fim mai buni fiind ceea ce suntem.
Criza sistemului, criza personalului didactic
Criza profesorilor din România nu este o criză de oameni.
Este o criză de sistem care nu știe ce să facă cu oamenii buni.
Atâta timp cât școala va funcționa pe selecție inversă, pe salarizare rigidă și pe management formal, nu va atrage competență. O va respinge.
Iar orice reformă care ocolește această realitate este doar zgomot.
Scoala nu este o fabrică! (Addenda: „Noi” vs „Ei”)
Fără o clarificare a priorităților și fără o asumare reală a limitelor sistemului, riscul este ca legea din 2023 să repete soarta predecesoarelor sale: un text bine intenționat, corect formulat, dar incapabil să producă schimbarea pe care o promite.
Școala nu este o fabrică (partea a II-a)
Școala care pune caracterul înaintea pieței muncii nu ignoră economia.
O protejează, pe termen lung, de propriile ei excese.
Pentru că economia nu funcționează cu oameni dezrădăcinați, cinici și lipsiți de repere.
Funcționează cu oameni responsabili, autonomi și capabili să gândească dincolo de interesul imediat.
G. Șerban – MARIO: CRONICA UNUI EȘEC NAȚIONAL
Mario a murit pentru că sistemul a considerat că el și prietenii lui nu merită investiția. A murit pentru că miniștrii noștri nu știu ce înseamnă să mergi la școală prin noroi și să fii ademenit de un „prieten” cu un joint și un plan macabru.
Dacă nu ridicăm bugetul educației la 7% și dacă nu aducem statul înapoi în sate, toporul de la Cenei va lovi din nou. Nu este o amenințare, este o certitudine matematică.
De un 1 Decembrie
Nu vom reuși nimic dacă nu vom crea un nou concept de educație națională. Sensul de dezvoltare al actualului sistem de învățământ este unul care ar putea duce, eventual, la formarea unui „om european”; dar în mod sigur nu duce la formarea unor buni români. Vrem o Românie independentă, națională, suverană? Să formăm, în familia și prin școală, români gata să trăiască și să moară pentru aceste idealuri. Altfel totul nu va fi decât vânare de vânt.
C. Turcuș (Sinteza): Educația are nevoie de o dezbatere reală
universitățile și experții în educație au rămas pe dinafară, în schimb Ministerul s-a consultat cu alianța ”O voce pentru educație” despre care aflăm că e compusă din reprezentanți ai mediului de afaceri care înseamnă 50% din PIB, respectiv cu diverse ONG-uri din sfera educațională (în principiu, reprezentanți ai școlilor private). Prin urmare, atât România educată, cât și draftul de lege dedicat învățământului preuniversitar reflectă exact mind-setul mediului de business: educația trebuie să servească piața muncii, sistemul de învățământ trebuie să absoarbă expertiză din zona privată, învățământul particular trebuie finanțat necondiționat din fonduri publice, școlile se conduc asemenea unor firme.
M. Platon (FB): Grădinița ca parte a universului concentraționar
Strivitoarea majoritate a celor care mi-au replicat susținând că e bine să se introducă obligativitatea grădiniței și-au susținut poziția apelând la ura și disprețul față de părinți sau bunici. Românii sunt proști, trebuie să-i civilizeze cineva, deci experții MEC sunt cei mai în măsură să o facă.
D. Căstăian (EduPedu): Fabricile de iluzii ale colegiilor naționale
Furnizoare de diplome, premii, mărci ale excelenţei, colegiile naţionale livrează mediului politic fumigenele perfecte pentru a acoperi catastrofa din restul sistemului. Pentru că acesta este târgul niciodată explicit şi, totuşi, atât de evident, dintre politic şi elita educaţională: premii şi performanţă în schimbul resurselor şi influenţei.








Comentarii recente