Uneori percepția e mai puternică decât realitatea. Alteori percepția e exact realitatea trăită de oameni.
R. Zlati – Teorie a manipulării (XLI): Cu cioaca la CCR
O decizie „predictibilă” și „bine argumentată”, dacă ignori partea cu amânările succesive și teatrul din jurul lor.
R. Zlati – Să-i tăiem!
Îmi mai aduc aminte de un cuplu celebru în epocă, ce tăia cu zor prin 2009. Tot ce putea. După care partidul care a sprijinit tăierile respective a cam dispărut
R. Zlati – Teorie a manipulării (XL): România în „recesiune tehnică” pentru că profesorilor li s-au mărit salariile
Deci nu inflația, nu deficitul bugetar cronic, nu dezechilibrele comerciale, nu investițiile publice făcute cu frâna de mână trasă. Nu. Profesorii. Oamenii cu creta și catalogul au doborât PIB-ul.
R. Zlati – Nicușor Dan și matematica invizibilă
Poate reușita profesională, reală sau presupusă, să fie o garanție pentru o prestație decentă într-o funcție publică la cel mai înalt nivel? Sau, dimpotrivă, tocmai zonele gri dintr-o carieră explică de ce meritul devine, uneori, un slogan mai util decât un criteriu?
R. Zlati – PNL precum o găină. Fără cap
Partidul Național Liberal nu a încetat să fie un partid de centru-dreapta prin statut, ci prin comportament.
Problema PNL nu este lipsa valorilor declarate, ci refuzul sistematic de a le asuma public, coerent și consecvent, mai ales atunci când acest lucru presupune cost politic, curaj sau conflict.
Aceste măsuri care ne doare (sic!)
Aceste măsuri nu sunt neutre. Sunt decizii politice cu consecințe sociale și morale.
Ele nu repară nimic. Doar mută costul din buget în societate.
Iar creșterea numărului de elevi la clasă este exemplul perfect de politică aparent rațională dar profund iresponsabilă.
Educația nu se prăbușește printr-un mare scandal.
Se stinge lent, prin zeci de „ajustări rezonabile”, luate de oameni care nu mai intră demult într-o clasă.
Educația și identitatea (partea a II-a: „Cum procedăm?”)
conținutul nu poate fi sacrificat în favoarea metodei;
istoria nu poate fi redusă la studii de caz;
identitatea nu poate fi tratată ca un efect secundar;
Europa nu poate fi predată fără popoarele ei;
universalul nu poate fi predat ignorând unele dintre marile civilizații ale lumii.
Educația și identitatea (partea I: „Ce vrem?”)
Nu există drum direct de la individ la umanitatea abstractă. Drumul trece prin comunitate, cultură și identitate.
A forma români care au asimilat valori europene și universale nu este un proiect provincial. Este unul matur.
Alternativa – producerea unor „cetățeni ai lumii” fără lume proprie – este comodă ideologic, dar costisitoare uman.
Educația nu ar trebui să ne învețe cum să fim mai puțin noi înșine, ci cum să fim mai buni fiind ceea ce suntem.
Despre polemica CTP – Crin Antonescu
Crin Antonescu poate fi judecat ca politician. Asta e firesc. Dar a-l reduce la o formulă morală brutală înseamnă a refuza nu doar nuanța, ci și memoria. Iar fără memorie, polemica nu mai este dezbatere. Devine doar zgomot.
Crin Antonescu vs CTP
Nu comentez prea mult postarea lui CTP. Nu am destule lămâi în casă. Dar nu pot observa că o mulțime de lideri PNL (adevărat, din eșaloanele II și III) au dat LIKE la postarea CTP-ului. Nu mă miră și nu mă (mai) revoltă. Dacă Crin nu a intrat în turul II al prezidențialelor se datorează, în primul și în primul rând, non-combatului PNL. Sper că liberalii care au pus ștampila pe gingașul Nicușor iar nu pe candidatul partidului lor sunt mândri și acum de opținea lor.
Criza sistemului, criza personalului didactic
Criza profesorilor din România nu este o criză de oameni.
Este o criză de sistem care nu știe ce să facă cu oamenii buni.
Atâta timp cât școala va funcționa pe selecție inversă, pe salarizare rigidă și pe management formal, nu va atrage competență. O va respinge.
Iar orice reformă care ocolește această realitate este doar zgomot.
Școala nu este o fabrică! (partea a III-a sau: „La un buget de c***t, un învățământ așijderea)
școala rămâne captivă între promisiuni mari și buzunare goale.
Nu pentru că nu știm ce trebuie făcut. Ci pentru că nu vrem să plătim prețul.
Scoala nu este o fabrică! (Addenda: „Noi” vs „Ei”)
Fără o clarificare a priorităților și fără o asumare reală a limitelor sistemului, riscul este ca legea din 2023 să repete soarta predecesoarelor sale: un text bine intenționat, corect formulat, dar incapabil să producă schimbarea pe care o promite.
Școala nu este o fabrică (partea a II-a)
Școala care pune caracterul înaintea pieței muncii nu ignoră economia.
O protejează, pe termen lung, de propriile ei excese.
Pentru că economia nu funcționează cu oameni dezrădăcinați, cinici și lipsiți de repere.
Funcționează cu oameni responsabili, autonomi și capabili să gândească dincolo de interesul imediat.
Școala nu este o fabrică! (partea I)
Școala nu este o anexă a pieței muncii.
Nu este o fabrică.
Nu este un centru de formare profesională precoce.
Este una dintre puținele instituții care ar trebui să mai aibă curajul să spună: aici formăm oameni, nu produse.
Leprozerie a la Cluj
Ca mănășturean, sper (dacă o fi să fie, sper degeaba…) ca mănășturenii să poată reedita ceea ce bunicii lor au făcut prin anii 50, când au scris pe drumul care astăzi este strada Moților: „Până aici este comunismul, de aici începe Mănășturul”; adică să apară undeva în dreptul restaurantului Big Belly (unde îmi consum săptămânal shaorma) inscripția „Până aici leprozeria, de aici începe Mănășturul”.
Să nu ne pierdem cu FIREA
1. Ca ministru, Firea nu are nici în clin nici în mânecă ceva în comun cu scandalul azilelor. De ce și-ar da demisia? 2. Ca persoană particulară rămâne de dovedit de către instituțiile abilitate că ar avea un amestec, direct sau indirect cu licențierea celor 2-3 azile incriminate. Deocamdată, în cele două dosare deschise (DIICOT&DNA)ea […]
De ce Ucraina nu își poate permite pierderea Donbas-ului
Conform Asociației pentru Comerț Internațional al SUA: Bazinul Donețk-Nipru reprezintă 90% din întreaga producție ucraineană de petrol și gaze. Această capacitate a dispărut aproape în totalitate.. în primul rând regiunea Yuzovska Shale. Bazinul Mării Negre și bazinul Crimeei.. Kievul are cele mai profitabile rezerve de gaze la 5000 de metri sub suprafață și nu le […]
Dacă aș fi sindicalist…
Am părăsit mișcarea sindicală în 2009, revoltat de stupizenia liderilor sindicali din Educație care au marșat orbește pe linia populistă a PSD&PDL privitor la majorarea salariilor într-un moment când era limpede că vine o furtună economică peste noi. Ce a urmat se știe: cu largul concurs al sindicatelor PDL și PSD câștigă alegerile parlamentare, după […]
Profesorii între cuțit și reificare sexuală
Două evenimente au generat valuri de comentarii în societatea românească săptămâna ce a trecut: o profesoară de japoneză dintr-un liceu de elită bucureștean a fost atacată cu un cuțit de către un elev din clasa a X-a și o profesoară de engleză dintr-un sat oarecare a fost abuzată, transformată într-un obiect sexual de către niște […]
Despre Ucraina. Interviu Radu Zlati (3)
Încheierea interviului. Despre fake-uri, crime de război și alte șușanele.
Tancuri și avioane!
Dacă NATO/SUA afirmă public că NU vor da un anumit tip de arme, atunci cu relativă siguranță poți afirma, la rândul tău, că acest tip de arme va începe să fie oferit/vândut regimului de la Kiev, peste doar câteva luni de zile.Așa a fost cu HIMARS; apoi cu HIMARS de medie distanță; apoi cu tancurile […]
Despre Ucraina. Interviu R. Zlati (2)
discutăm despre pace dar și despre război. De ce, cum, și încă o dată de ce. Săpăm la rădăcina lucrurilor. Cum putem. Dar cu bună credință.
Despre Ucraina. Interviu R. Zlati (1)
Sfârșitul lui ianuarie 2023. Vorbim despre derularea conflictului militar dar mai ales despre rădăcinile lui, mai mult sau mai puțin evidente.
De un 1 Decembrie
Nu vom reuși nimic dacă nu vom crea un nou concept de educație națională. Sensul de dezvoltare al actualului sistem de învățământ este unul care ar putea duce, eventual, la formarea unui „om european”; dar în mod sigur nu duce la formarea unor buni români. Vrem o Românie independentă, națională, suverană? Să formăm, în familia și prin școală, români gata să trăiască și să moară pentru aceste idealuri. Altfel totul nu va fi decât vânare de vânt.
Ucraina: se schimbă paradigma războiului
În momentul de față războiul din Ucraina se desfășoară în paradigma impusă de restricțiile Operațiunii Militare Speciale (OMS): Rusia nu putea folosi în Ucraina mai mult de 10-15% din efectivele sale militare. Deci cele sub 200.000 soldați ruși (i-am introdus în calcul și pe cei 40.000 soldați ai republicilor separatiste) înfruntau efective militare cel puțin […]
Ofensiva ucraineană în Kherson (1)
între cele trei condiții necesare (după mine!) ale unei ofensive de succes, Ucraina ar putea avea, cu îngăduință, bifată doar condiția numărului de trupe. Prea puțin, după umila mea părere, pentru ca ofensiva de ieri să se dezvolte astfel încât să pună sub un real semn de întrebare controlul exercitat de către Rusia asupra părții de vest a Khersonului.








Comentarii recente