C. Duicu: Băsescu nu-şi poate permite să fie un simplu cetăţean nici măcar o zi

“Modificarea Constituţiei. Traian Băsescu a mai lansat o petardă”, se intitulează una din dezbaterile spunesitu.ro. Aşa să fie? Poate că nu-i chiar o petardă… Poate că este un calcul făcut la rece, în aşa fel încât Traian Băsescu să nu rămână descoperit nici măcar o zi.

Subiectul acesta a fost introdus, în cursul zilei de ieri, de Dan Ioan Popescu, care scria, pe blogul său, că preşedintele Traian Băsescu va demisiona în 2012. Interesant este faptul că fostul politician a făcut acest pronostic înainte ca preşedintele Băsescu să apară seara, pe TVR, şi să declare că ar putea renunţa la un an din ultimul său mandat de preşedinte.

Om cu bogată experienţă politică, Popescu încearcă să ofere, în finalul postării, şi o explicaţie pentru care Traian Băsescu ar accepta să-şi ciuntească mandatul: “(…) dacă Băsescu rămîne preşedinte până în 2014, dar PDL obține un eșec major în alegeri, nu îi servește la nimic. Noua coaliție de guvernămînt îl poate suspenda în orice momen,  sau îi poate face, oricum, suficiente zile fripte încât să îi distrugă viitorul politic post-Cotroceni. Un risc pe care președintele nu și-l poate asuma, cred, sub nicio formă. Pentru el e esențial ce va urma după era Cotroceni. Revenit, însă, la șefia PDL și chiar în ecuația guvernării, Traian are șansa să joace, pe mai departe, un rol important în politică. Adică exact ceea ce își dorește cel mai mult, în ciuda declarațiilor sale telenovelistice”. Dan Ioan Popescu mai scrie că Traian Băsescu va trebui să demisioneze în 2012, şi nu în 2013, şi că preşedintele va fi nevoit să renunţe la doi ani din actualul său mandat, în loc de unul singur.

Şi alţii au remarcat faptul că Traian Băsescu ar trebui să renunţe la doi ani din actualul său mandat. Cristian Preda şi Liviu Antonesei afirmă, de pe poziţii diferite, acelaşi lucru. Desigur, chestiunea legată de un an este o greşeală. Dar, de ce ar accepta preşedintele să facă acest sacrificiu şi să-şi amputeze singur perioada atât de plăcută pe care o mai are de petrecut la Palatul Cotroceni?

Pentru a răspunde la această întrebare ar trebui, poate, să privim în trecut. În 1996, atunci când a renunţat atât de spectaculos la imunitatea parlamentară şi s-a pus la dispoziţia procurorilor, Traian Băsescu ştia că Partidul Democrat îi pusese la dispoziţie primul loc, la deputaţi, în circumscripţia electorală Iaşi. Timpul era scurt, şi Băsescu era sigur că va fi reales şi îşi va redobândi imunitatea. A fi plasat pe primul loc, în nişte alegeri desfăşurate pe listă, echivala cu obţinerea, fără niciun fel de emoţii, a mandatului de parlamentar. Procurorii n-au apucat să-l aresteze, deşi se afla de mult în anchetă, pentru că, peste numai câteva săptămâni, Băsescu avea să ajungă nu doar deputat ci…ministru!

Se părea că în anul 1999 procurorii aveau să-l ajungă, în sfârşit, pe Băsescu din urmă. Însuşi preşedintele Constantinescu s-a opus atunci încătuşării lui Băsescu. „În timp ce era domnul Traian Băsescu ministru al Transporturilor, a început anchetarea sa pentru dosarul Flota. A durat foarte mult. În 1999 a fost gata prima expertiză care îl punea pe primul plan ca responsabil pentru o uriaşă fraudă de aproape 300 de mii de euro. Exista o expertiză înaintată Parchetului General. Mi-era foarte uşor, era suficient să nu spun să nu se întample asta ca domnul Traian Băsescu să fie adus în cătuşe. Eu m-am opus să nu se facă asta, pentru că,  fiind liber Parchetul, aşa era normal să se întâmple, deci fostul ministru al transporturilor,  care apoi devenea primarul general al Capitalei, să fie adus în cătuşe şi cu mare tam-tam pe baza unei expertize şi a unei anchete de 3 ani”, a spus Constantinescu. Dar arestarea lui Băsescu ar fi rupt coaliţia dintre CDR şi PD, dărâmând automat guvernul. Şi, cum anul 1999 a fost un an deosebit de dificil, în care România mai avea puţin şi intra în incapacitate de plată, Băsescu a scăpat din nou.

În 2004, înainte de alegeri, procurorii se apropie din nou, periculos de mult, de Băsescu. În celebrele stenograme publicate înaintea alegerilor, ministrul justiţiei, Rodica Stănoiu, întreabă, în plină şedinţă de guvern, când să dea drumul dosarului Băsescu. Premierul de atunci, Adrian Năstase, nu răspunde la această întrebare, dar peste ani aflăm că el s-a opus dintotdeauna arestării unor politicieni, oricare ar fi aceştia, adică inclusiv arestării lui…Traian Basescu. ”S-au discutat lucruri de genul acesta. Nu pot să neg. Eu am spus de fiecare dată, nu neaparat în legătură cu Băsescu, că eu cred foarte multîin ideea consensualităţii, a faptului că viaţa politică  necesită  nu răzbunare, ci un anumit tip de colaborare pe teme importante”, a declarat recent, conform Inpolitics, Adrian Năstase. Mai mult, întrebat dacă ar avea aceeași atitudine acum, dacă ar putea da timpul înapoi, Năstase a declarat că, de asemenea, nu ar accepta arestarea: ”Nicicum şi pentru nimeni,  în general, eu nu cred în aceste formule. Şi am spus-o de fiecare dată!”. Aşa se face că, având sechestru pus pe avere şi riscând o condamnare definitivă, Traian Băsescu scapă din nou. Cum cel pe care nu-l laşi să moară, nu te lasă să trăieşti, Băsescu îl învinge pe Năstase şi devine preşedintele ţării. Este din nou intangibil.

Ce s-ar întâmpla, însă,  dacă Traian Băsescu şi-ar sfârşi mandatul în 2014, iar următoarele alegeri ar avea loc în 2016? Cine i-ar oferi imunitate pe parcursul a doi ani, până când ar putea să redevină senator sau deputat? Asta, fireşte, în cazul fericit în care PDL sau un alt partid l-ar mai coopta în rândurile sale…

Băsescu a fugit întotdeauna mai repede decât procurorii care s-au aflat, mai tot timpul, pe urmele sale. De fiecare dată când părea că drumul său se înfundă, Traian Băsescu execută un salt înainte şi se caţără pe treapta următoare.

Poate că ar mai trebui să invocăm şi un alt episod din trecut. Se spune că nu e bine să dai vrabia din mână pe cioara de pe gard. Că este aşa sau nu, se poate vedea din cele petrecute în anul 2002. Adrian Năstase, premier pe atunci, a propus organizarea de alegeri anticipate. Sondajele creditau PSD cu peste 50% din intenţia de vot a populaţiei, aşa că victoria părea asigurată. În ciuda acestui lucru, alegerile nu s-au mai organizat, cel care s-a opus fiind chiar preşedintele Ion Iliescu. Ceea ce atunci a părut un lucru de neînţeles, s-a lămurit doi ani mai târziu, în 2004. Preşedintele Iliescu s-a lăsat cu greu înduplecat să-l sprijine pe Adrian Năstase în alegerile prezidenţiale, şi a făcut acest lucru doar în schimbul promisiunii că va redeveni preşedinte al PSD, în locul lui Adrian Năstase. Cei doi trebuiau să facă rocada, or, pentru ca acest fapt să se petreacă, lucrurile trebuiau să se întâmple simultan. În anul 2002 cine i-ar fi putut garanta lui Iliescu faptul că va ajunge din nou şef la PSD, în 2004, dacă el ar devenit un simplu om de pe stradă? Năstase ar fi avut pâinea şi cuţitul în mână, fiind atât premier, cât şi şef al PSD şi candidat la prezidenţiale. Cu toată puterea concentrată în mâna sa, poate că Năstase ar fi aranjat desemnarea unui alt înlocuitor. În plus, Iliescu ar fi avut de acoperit o perioadă de doi ani – între 2004 şi 2006 – în care ar fi fost un un muritor de rând, răstimp în care multe lucruri neplăcute s-ar fi putut petrece.

La fel stă situaţia, astăzi, şi cu Traian Băsescu. în cazul în care alegerile s-ar desfăşura după orarul firesc, nimeni nu-i poate garanta actualului preşedinte că o să mai vadă Parlamentul pe dinăuntru. În plus, în cei doi ani de secetă, se pot întâmpla multe. Şi poate şi mai multe se pot descoperi…

Veşnic cu procurorii pe urmele sale, Traian Băsescu nu-şi poate permite nicio secundă să rămână fără imunitate. De aceea ar accepta să-şi scurteze mandatul cu atâţia ani cât îi va fi necesar. Iar saltul din funcţia de preşedinte de stat în cea de preşedinte de partid trebuie să se petreacă repede şi lin, fără sincope, în aşa fel încât Băsescu să nu rămână descoperit nici măcar o zi. A fi un simplu cetăţean nu este pentru actualul preşedinte o opţiune convenabilă şi nici sigură.

sursa: spunesitu

Etichete:, , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

<span>%d</span> blogeri au apreciat: