Sindromul steagului

“Sindromul steagului” este o patologie a comunicarii, mentionata in studiile antropologului american Gregory Bateson, caracterizata de disparitia granitelor dintre un obiect real si simbolul acestuia. Practic, orice metafora devine reala si orice soldat e gata sa-si dea viata pentru a cuceri steagul de pe reduta, desi valoarea practica a acesteia nu justifica sacrificiul suprem. “Sindromul steagului” este o maladie prezenta de cativa ani la extremistii secui din Romania, dar patologia comunicarii astfel declansata ne poate afecta pe toti.

Cum vine 15 martie, sarbatoare nationala in Ungaria, apar declaratiile de opereta ale unor politicieni de la Budapesta si bancurile proaste ale extremistilor din secuime. De ani de zile si unii si altii bat saua autonomiei, doar ca in acest caz iapa nu exista. Aparitia pe scena politicii budapestane a nationalist-extremistilor din Jobbik, ca si intentia guvernului Orban de a schimba Constitutia au alimentat in acest an mai abitir ca de obicei o himera periculoasa pentru romani si defavorabila maghiarilor: autonomia teritoriala in Harghita si Covasna.

Noua constitutie a Ungariei, a carei adoptare pare a fi garantata pana in toamna, foloseste termenul “natiune” in detrimentul celui anterior de “stat”. O particularitate care a declansat reactii adverse serioase in unele tari vecine Ungariei si care au o importanta minoritate maghiara. Principala masura a guvernului Orban cu efect imediat asupra comunitatii maghiare din afara Ungariei a oferit posibilitatea obtinerii cetateniei maghiare.

Daca Slovacia, aflata in campanie electorala la vremea anuntului, s-a situat la capatul inflamat al reactiilor, oficialii romani au adoptat o atitudine de-a dreptul flegmatica. De altfel, unul dintre argumentele forte ale guvernului budapestan a fost exemplul Romaniei, care a oferit aceeasi posibilitate etnicilor romani din Basarabia. Insa extremistii din Romania, fie ei secui sau romani, au explodat. Pentru unii mantuire, pentru altii blestem, cetatenia oferita maghiarilor din Ardeal nu lasa in realitate prea multe urme pe apa. Cel mult, dupa cum remarca deputatul UDMR Attila Korodi, “in acele zone unde etnicii maghiari sunt minoritari, diplomatia ungara poate fi de ajutor pentru a obtine mai multa autonomie locala.”

Un ajutor cuantificat in declaratii, precum cea mai recenta in care Laszlo Kover, presedintele Parlamentului Ungariei, afirma ca “nu doar oamenii cer autonomia, ci este si vointa Divinitatii. Ungaria sprijina interesul secuilor pentru autonomie”, fara sa precizeze – o nuanta importanta – despre ce tip de autonomie este vorba. Acest tip de declaratii sunt recurente (anuale am putea spune) dar intensitatea lor difera in functie de personalitatea politicianului-emitator.

Laszlo Kover face parte din aripa mai dura a FIDESZ, partidul condus de Viktor Orban (radical atunci cand e in opozitie, dar moderat cand e la putere), avand probleme in interiorul partidului datorita stilului sau. “Laszlo Kover nu poate fi considerat reprezentativ pentru FIDESZ, desi este presedintele Parlamentului. Viktor Orban si in general liderii FIDESZ par sa recunoasca ca autonomia (teritoriala – n.red.) e doar o utopie”, remarca analistul Kreko Peter de la Institutul Political Capital din Budapesta.

De altfel, principala miza a acordarii cetateniei etnicilor maghiari din afara Ungariei este una electorala. Deocamdata, noua lege nu ofera si drept de vot proaspetilor cetateni, dar nationalistii de la Jobbik (si nu doar ei) fac presiuni in aceasta directie. Abia atunci va incepe balul, intrucat una dintre temele cu vechime si mare potential electoral in secuime este obtinerea autonomiei. Dar ce este aceasta “fata morgana” facuta posta si de unii si de altii inca de la inceputul anilor ’90?

Legal, Constitutia Romaniei nu ofera posibilitatea obtinerii unei autonomii teritoriale, si Romania nu este singurul stat european aflat in aceasta situatie. Mai important este ca legislatia europeana nu vorbeste in nici un fel despre aceasta chestiune, iar standardele europene in materie de protectia minoritatilor nu reglementeaza autonomia teritoriala. Miscarile extremiste din secuime au incercat in numeroase randuri sa atace legal acest subiect, Consiliul National Secuiesc solicitand chiar Natiunilor Unite o pozitie privitoare la autonomia teritoriala. Aceasta a venit in vara anului trecut sub forma unei respingeri din partea ONU. Motivatiile sunt evidente, Romania abordand o politica foarte permisiva vizavi de minoritatea maghiara, reprezentantii acesteia fiind la guvernare aproape neintrerupt in ultimii 20 de ani. Astazi, ministrul Culturii si Patrimoniului National este chiar un membru al UDMR. Dar chiar aceasta hegemonie politica a UDMR este cea care agita din nou subiectul autonomiei.

Se intampla pentru intaia oara in ultimii 20 de ani cand membrii UDMR sunt pusi in fata posibilitatii reale de a nu mai intra in Parlamentul Romaniei. Antipatia dintre actualii lideri ai UDMR si FIDESZ-ul lui Viktor Orban este o istorie veche, cei de la Budapesta sufland in panzele vicepresedintelui Parlamentului European, Laszlo Tokes, mandru si proaspat detinator al cetateniei maghiare. O antipatie alimentata si de legaturile stranse intre premierul Viktor Orban si presedintele Traian Basescu, cel care nu a fost sustinut la ultimele alegeri de actuala echipa de lideri ai UDMR.

De fapt, fragmentarea voturilor secuimii catre mai multe tinte electorale convine de minune politicienilor bucuresteni, care ar scapa astfel de multe dureri de cap. Or, aceasta lupta dusa in premiera pentru voturile maghiarilor ridica miza electorala si impune o radicalizare a discursului. Cu nimic diferiti de etnicii romani, o parte a maghiarilor din secuime rezoneaza puternic la temele nationaliste, frecventa declaratiilor cu aroma radicala a politicienilor maghiari din Romania crescand in ultimele luni. Un comportament politic care nu poate avea decat efecte negative la celalalt capat, aruncand gaz pe focul discursului extremist romanesc. Aceasta desi extremismul nu este preferat de majoritatea maghiarilor din Romania, un semnal transmis in aceasta directie fiind chiar refuzul Bisericii Romano-Catolice (in jurul careia sunt construite influente comunitati maghiare) de a gazdui intalnirile nationalistilor Jobbik cu posibilii votanti.

Dincolo de aceasta batalie pur electorala, obtinerea unei autonomii teritoriale in Harghita si Covasna este indezirabila chiar pentru populatia maghiara din zona. Motivul este simplu si pragmatic: economia. In exemplele europene de autonomie teritoriala, autoritatile locale se ocupa de educatie, sanatate, transporturi, asigurari sociale, uneori au si o politica fiscala proprie. In cele mai multe cazuri, regiunile autonome din Europa o duc mult mai bine economic decat zonele care le inconjoara, aceasta fiind principala motivatie pentru solicitarea autonomiei.

In Romania, Harghita si Covasna sunt mai degraba judete sarace, PIB-ul si salariul mediu fiind sub media nationala. In plus, cele doua judete primesc de la bugetul de stat la fel de mult pe cat le sunt contributiile, fiind din acest punct de vedere cele mai echilibrate regiuni din Romania. O autonomie teritoriala este sustenabila si justificabila economic mai curand in Timis sau Brasov, un astfel de statut in zona secuimii aducand la pachet saracirea populatiei din zona.

Pe de alta parte este condamnabila politica statului roman in ultimii 20 de ani, una care (indiferent de culoarea guvernarii) a ignorat practic caracteristica de stat national a Romaniei. Autostrazile sunt cel mai bun exemplu, mai multe ore fiind necesare pentru un drum Cluj – Bucuresti decat pentru Cluj – Budapesta. Retorica si festivismul nu pot construi identitatea unei natiuni si nici suplini patriotismul autentic.

Legea statutului minoritatilor nationale este astazi pe punctul de a fi aprobata in Parlament. Astfel, autonomia culturala a secuilor va deveni o realitate atat “de facto”, cat si “de jure”. O situatie care convine si Budapestei, caci “FIDESZ nu-si poate imbunatati pozitia in Romania cu declaratii extremiste. Daca politicienii FIDESZ ar imbratisa autonomia, aceasta ar putea deteriora relatiile romano-ungare, care s-au imbunatatit in mod real in ultimii ani, ceea ce nu ar fi in interesul niciunei parti”, spune Kreko Peter de la Political Capital. In plus, politica de descentralizare promovata in Romania ultimilor ani va aduce secuilor si avantajele administrative dorite, fara preluarea unor sarcini mult mai dificil de indeplinit, precum asigurarea transporturilor, spre exemplu.

O potentiala acordare a autonomiei teritoriale in Harghita si Covasna ar complica enorm peisajul politic de la Bucuresti si de la Budapesta, alimentand puternic discursul extremistilor de care niciuna dintre capitale nu duce lipsa. Deocamdata, ce se aude dinspre politicieni este, din fericire, doar sunetul trombonului electoral. Iar jocul cu papusi in piata din Miercurea Ciuc a unui oarecare Csibi Barna indeamna la moarte pentru un steag care nu mai valoreaza mare lucru.

sursa: Contributors.ro

Etichete:, , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: