Dan Mihalache: Un Congres de miliarde de euro

Congresul Partidului Democrat de la sfârșitul acestei săptămâni aduce indiscutabil câteva noutăți în practica politică românească. Mai întâi, PD-ul este primul partid care organizează o competiție internă pentru schimbarea liderului în momentul în care se află la putere. Niciodată în ultimii 20 de ani, exceptând Frontul Salvării Naționale, dar atunci miza era cu totul alta, formațiunile aflate la guvernare nu s-au confruntat cu o criză generată de leadership. Ideea schimbării liderului venea, de regulă, după ce partidele treceau în opoziție, ceea ce determina nevoia unei relansări. Ceea ce arată, pe fond, că o parte din pediști resimt, în ciuda discursului triumfalist al lui Emil Boc, declinul accelerat de popularitate al partidului, perspectiva izolării politice și a unei compresii puternice după alegerile viitoare.

Pentru prima dată după 20 de ani, în competiția politică internă sunt introduse resursele și instrumentele statului. Iar aici nu vorbesc doar de faptul că fiecare dintre noi, contribuabilii, am suportat costul turneelor prin țară ale premierului și ale echipei sale de miniștri, dar în același timp și candidați la congres. Explicația puerilă pe care ne-a servit-o guvernul, anume că exercițiul funcției publice nu încetează de la o oră la alta, ține de tupeul și lipsa de bun-simț cu care ne-am obișnuit. În statele cu democrații consolidate, oameni politici importanți au trebuit să-și părăsească demnitățile pentru mult mai puțin. Că au luat un avion sau un elicopter în interes privat sau politic. La noi nu contează. Boc și ai săi nu înțeleg că la o întrunire de partid nu te duci cu avion militar și cu SPP-ul.

Dar aceste costuri sunt fleacuri în raport cu promisiunile aruncate de echipa Boc – Udrea în campania electorală internă a Partidului Democrat. N-a existat județ vizitat fără revărsări de promisiuni de finanțare. Am avut curiozitatea să adun doar ce am găsit prin presă, iar sumele vehiculate de-a valma, din fonduri guvernamentale și europene, sunt uluitoare. Să luăm doar câteva exemple: 70 milioane de euro pentru Suceava, că doar domnul Flutur e piesă grea și costă scump. 100 milioane de euro la Bistrița și tot 100 pentru județul Timiș. Mai subțire la Vâlcea, doar 15 milioane de euro pentru un drum județean și un proiect de infrastructură turistică și de agrement la Călimănești. „Mercurialul” mitei de partid oscilează, se vede bine, în funcție de greutatea baronilor și de numărul de delegați ai filialei.

Congresul pediștilor costă, așadar, statul și contribuabilii români câteva miliarde bune. Care, desigur, vor trebui decontate de o guvernare viitoare, că pe doamna Udrea n-o doare mâna să semneze.

Dacă luăm în considerare și informațiile din presă cu privire la oareșce dosare ce ar fi fost întocmite de unele instituții informative sub coordonarea unui tânăr general pentru potolirea adversarilor echipei lui Băsescu, atunci avem un tablou și mai amplu al utilizării resurselor statului în bătălia internă din PD. Nu e vorba doar de bani, ci și de folosirea unor instrumente instituționale.

Chiar și comunicatul laconic al Institutului Național de Statistică, comunicat care ne anunță fără detalii că România a ieșit din recesiune este tot un cadou electoral făcut lui Emil Boc de către o instituție publică.

De fapt, bătălia internă din PD se poartă pentru controlul resurselor statului și al beneficiilor asociate acestora. Nu e vorba aici de opțiuni de strategie diferite, de doctrină sau de politica de alianțe, ci de cine extrage profitul până la alegerile viitoare. Tabăra Boc pare așadar a avea un avantaj sâmbătă și duminică. Însă, așa cum spunea un prieten, s-au mai văzut congrese în România unde câștigătorul era dat ca sigur, dar din urnă a ieșit altceva. Vom vedea.

sursa: Dan Mihalache

Etichete:, , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: