M. Ghilezean: Despre cărăbuşii ideologici ai dreptei: Ghinea şi Pătrăşconiu

N-aş fi luat în considerare scrierile lui Cristian Pătrăşconiu, ca fiind altceva decât icneli de pricopseală pe culoarul dreptei, dar apariţia în noul cadru timbrat (literar, mon cheir) a aşa zisului

mic burghez” Cristian Ghinea, ce-şi deşartă limbutele păreri în volumul Noua şcoală a dreptei, mă sparie.  Care va să zică băiuţeii, aciuiaţi prin Bucureşti, unul via Ioan T. Morar, altul cu trenul foamei, vorbesc despre principiile sfinte ale dreptei, ei fiind simplii enoriaşi ai oportunismului dâmboviţian. Ce ştiu aceşti cărăbuşi ai literelor altceva decât să urce spinarea elefanţilor, care au ocupat, la un timp istoric, casa goală a dreptei româneşti? În textul Câteva răutăţi de stânga a gângavului moldav CG nu găseşti vreo idee originală care să-i susţină îmburghezitului de paradă esenţa pură a minţii unui gânditor din viţa nobilă a naeioneştilor, voiculeştilor autohtoni. Un răspândac ce-şi face titluri de glorie din a purta valize academice nu poate fi decât un aspirant. Iar un învăţăcel trebuie să aibă şi niscaiva idei proprii, nu doar portul de icoane te face credincios. El o ştie asta din vremea când cocheta cu stânga. Acum e de dreapta pentru că dilematicii părinţi l-au adoptat. Mâine, cine ştie.

Fostul meu prietenHoria Rusu avea o vorbă: “nu poţi fi băutor de coniac într-o lume a consumatorilor de matrafox”. Şi de acolo vine Ghinea, din lumea stearpă a celor care la o cinzeacă zic că sunt moşieri. Când, colo, neam de slugi.

Ăsta e blestemul României. Am spus-o demult. Slugile ne propăvăduiesc ideile simple, hrănitoare, burghezo-moşiereşti.

Din catehismul lor ideologic, scârţâit pe net, transpare lesne trufia. Şi asta nu-i înalţă, ba dimpotrivă, îi stigmatizează. Preşul nu va fi Pleşu, oricâte bărbi ar răspândi inberbul dilematic prin coltoanele editoriale.

Cât desprte Cristian Pătrăşconiu …. să întrebăm Timişoara. Acolo unde a poposit pasager şi a făcut prăpăd prin dulapurile cu schelete. El este la fel de cunoscut în oraşul meu, ca om de dreapta, cum e actualul ministru al educaţiei. Nimeni nu ştie prin Banatul meu cum a ajuns acesta din urmă să aibă bursă în Franţa pe timpul odiosului.

Dreapta autentică românească a fost clădită cu minţi de sfinţi, care s-au prăpădit prin puşcării pentru ideile lor, nu din arivişti, scârţîitori pe hârtie, cu cioburi de gheaţă pe asfinţitul crezului lor.

Îmi aduc aminte şi acum -şi-mi vine să-mi dau palme – când mă chinuiam să-l conving pe Traian Băsescu în Modrogan, soarele şi luna celor doi cărăbuşi, la un whiskyşor, că dreapta e o oportunitate pentru PD, cunoscând interesele pragmatice ale PPE, în urma forfaitului PNŢCD. Şi asta era pe vremea când cei doi sufereau din spasmele identitare ale vârstei.

Volumul meu Impostura este inspirat şi din catharsisul unora ca ei. Nu i-am văzut niciodată pe ţârcovnici prin catedralele mântuirii, prin casa Brătienilor sau la Florica, pe la Sighet, Periprava, în Mămulari, acasă la Coposu. Şi ei sunt de dreapta. Ha!…ha!…te umflă plânsul.

Cu astfel de pseudoideologi, stânga va triumfa printre tinerii de azi. De aia am scris despre cărăbuşii ideologici. Poate scoate cineva din debara plasa de fluturi.

sursa: Bookiseala

Reclame

Etichete:, , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: