Blog Iosif Buble – 3 anomalii şi 3 mituri politice ale anului 2012

Mediul politic românesc nu mai are răbdare şi pregăteşte în anul 2012 o serie de anomalii pe care societatea românescă va trebui să le suporte, să le accepte sau să le respingă. În funcţie de gradul de disfuncţionalitate al politicii româneşti vom vedea cât de mari sau cât de mici vor fi surprizele. În plus, politica românească alimentează zi de zi o serie de mituri care continuă să facă ravagii în mintea unora, încurcând calculele politice ale celor care le îmbrăţişează cu uşurinţă.

Am făcut un inventar cu principalele anomalii şi mituri politice care vor bântui anul 2012, fără să fac o ierarhie a acestora. Ordinea este pur aleatorie, căci este greu de măsurat în mod cert care dintre ele sunt mai periculoase şi care sunt mai puţin dăunătoare.

3 Anomalii politice în 2012

1.Intrararea în Parlament a Partidului Poporului

Este cel mai mare coşmar al politicii româneşti, creat de o nemulţumire cronică a marginalilor societăţii, identificaţi puternic în zona Moldovei şi Dobrogei (conform unei analize făcute de Mirel Palada (CCSB) pentru Critic Atac) faţă de actualele partide politice, de răspunsul guvernamental la problemele societăţii, dar şi de alternativele politice oferite de opoziţie în nefericitul context economic şi social românesc fragil generat în mare parte de criza financiară globală.

Putem pune cu uşurinţă printre factorii care au umflat „gogoaşa poporului” şi mediatizarea excesivă a lui Dan Diaconescu în diferite ipostaze (de arestat, de victimă a arestării, de om politic, de afacerist, de filantrop deghizat, de vedetă de televiziune), episoadele toxice de dezvăluiri incendiare cu morţi şi dispăruţi de la televiziunea poporului, programul populist în 20 de puncte ce poate infecta cu uşurinţă categorii largi de oameni neinformaţi şi fără studii.

După ce, timp de aproximativ 20 de ani, PRM a fost vedeta incontestabilă a extremismului şi radicalismului politic românesc, iată că nici nu a trecut un ciclu complet de alegeri că locul este luat (cel puţin în măsurătorile sociologice) în mare forţă de Partidul Poporului. Creşterea spectaculoasă a partidului lui Dan Diaconescu nu reprezintă deloc un mister. O serie de factori i-am prezentat mai sus. Din nefericire, procentele imense surprinse de IMAS (11,8%) şi Agenţia de Rating Politic (12,9%), fiind ultimele „poze” din decembrie 2011, sunt confirmate şi de o serie de sondaje din diferite judeţe pe care am putut să arunc un ochi destul de recent. Aşa că frica este cât se poate de reală, iar gogoaşa poporului s-ar putea să aibă chiar conţinut.  Deşi aş vrea, imi e greu să cred că poate fi numai un mit.

2.Comasarea alegerilor

Comasarea alegerilor intră cu succes în categoria anomaliilor anului 2012. Decizia politică de comasare a alegerilor nu este una tocmai fericită. Tradiţia noastră democratică fragilă ar trebui să fie alergică la astfel de momente. Nu mai încape îndoială că justificarea financiară nu are nicio legătură cu democraţia. Democraţia costă şi nu există nicio sumă care să o justifice.

Partidele politice româneşti se pare că nu au învăţat nici acum că majoritatea care manifestă tendinţe tiranice nu poate fi compatibilă cu regulile democraţiei. Dacă deţii o majoritate parlamentară nu înseamnă că ai voie să faci orice şi nu înseamnă că poţi schimba regulile jocului în timpul jocului. Şi mai ales în perioade de criză, politică, economică şi financiară. Toate aceste acţiuni politice au repercursiuni în comportamentul politic. Cum va primi, să spunem, PD-L, dacă nu vor câştiga alegerile, o modificare de legislaţie care să avantajeze în mod cert şi clar USL? Cum va primi UDMR, dacă va fi în opoziţie, o modificare a pragului electoral la 10%? Acesta poate fi reversul politic al acţiunilor de astăzi ale partidelor ce deţin majoritatea.

3.Candidaturi – vedetă: primul caz pe 2012, Iri

Anomalia reprezentată de candidaturile unor personaje controversate face parte, fără îndoială, chiar din ansamblul de mituri din politica românească, care în acest caz ar spune că „oricine are şanse să câştige o funcţie publică”. Este adevărat că legea permite, iar democraţia acceptă. Dar acest gen de vedete supermediatizate fac o fatală confuzie între notorietate şi credibilitate. Degeaba apari pe canelele televiziunilor de ştiri sau generaliste de dimineaţă până seara şi de luni până duminică, căci imaginea ajută în momentul recunoaşterii, iar nu în momentul votului.

Priorităţile masculine ale domnului Columbeanu s-au îndreptat către Primăria Capitalei. Din lipsă de preocupare mediatică, căci telenovela Iri-Moni s-a cam terminat, a simţit nevoia de a arăta că bărbăţia se manifestă mai ales în politică.

Cred că acesta este numai începutul unui lung şir de anomalii în direcţia unor candidaturi fără succes, dar cu multă pompă. Anul 2012 va mai pregăti cu siguranţă şi alte exemple notabile, iar Primăria Capitalei va fi, cu siguranţă, prima cetate care va fi asediată. Atenţie la doamna Tatoiu! 🙂

3 Mituri politice pentru 2012

1.Mitul modificării Constituţiei în 2012

Mitul modificării Constituţiei a avut un succes fenomenal în anul 2011. Cu siguranţă va avea un şi mai mare succes anul acesta, pe fondul unei cerinţe exprese şi imediate a PD-L de îndeplinire a voinţei poporului din noiembrie 2009, precum şi în contextul angajamentelor făcute de România în cadrul Consiliului European din decembrie. Ecuaţia este simplă. USL şi PD-L sunt de acord că trebuie modificată Constituţia.

Problema este că USL şi PD-L nu se înţeleg chiar în punctele majore (USL-parlament bicameral vs. PD-L unicameral, USL –regionalizare prevăzută în Constituţie şi menţinerea judeţelor vs. PD-L-regionalizare făcută prin lege şi eliminarea judeţelor) şi nu mai vorbim de conflictul anteelectoral care este ireconciliabil.

PD-L nu va putea să schimbe Constituţia mergând pe varianta maximală. Dacă ar renunţa la Parlamentul Unicameral, atunci ar deschide o poartă de negociere şi lucrurile ar intra pe un alt făgaş. Aşteptăm un 2013 mai prietenos cu această temă.

2.Mitul imaculării clasei politice prin intermediul Noii Republici, a Albei ca Zăpada, Mişcării Populară sau partidul lui Geoană

Primăvara partidelor coincide cu anunţata şi deloc secreta apariţie a unor noi formaţiuni politice. Noua Republică a lui Mihail Neamţu se face partid la primăvară. Albă ca Zăpada nu poate face abstracţie de oportunitatea unei împrospătări ideologice şi sistemice şi şi-ar putea prezenta piticii tot în această perioadă. Mişcarea Populară lansată din partea PD-L rămâne un mister, ceea ce face mitul mai credibil. Mircea Geoană a ieşit din pluton şi, prin intermediul unui filmuleţ pe internet, a anunţat că mai aşteptăm câteva săptămâni şi îi vedem opera politică.

Cele patru iniţiative politice au un numitor comun. Se presupun a schimba imaginea clasei politice. Succesul acestora sau doar a unora dintre ele ar putea asigura o selecţie naturală a unor cadre pregătite, care să fie străine de corupţie, ar salva România de la dezastrul economic şi ar putea promova calitatea în locul nepotismului şi al clientelei. Anunţate a fi partide în anul 2012, cel mai probabil vor intra în folclorul politic ca zvonuri, jocuri de imagine şi promovări individuale. Sau poate vor reuşi, iar miturile politice vor deveni realitate, şi din totalul neindentificat de mituri dâmboviţene le vom putea scădea pe toate acestea. Aşteptăm cu interes.

3.Mitul că PD-L va câştiga alegerile comasate, într-o totală armonie cu mitul obţinerii de către USL a 50% din voturi

Ambele forţe politice îşi susţin fără îndoială şi fără echivoc miturile. Ar fi lipsite de tact să nu le susţină. Cum ar fi ca USL să spună că nu va obţine 50% plus 1 din voturi, iar PD-L să spună că nu va mai guverna la anul? Ar fi chiar hilar. Aşa că, până la proba contrarie, cele două obiective fundamentale nu pot intra decât în categoria miturilor politice. Rămâne de văzut dacă USL va transforma în realitate ceva ce nu s-a confirmat în mai mult de 20 de ani, ca o alianţă politică preelectorală să câştige majoritatea voturilor în alegerile parlamentare şi rămâne de văzut dacă PD-L va mai fi la guvernare după patru ani de peripeţii. În ambele cazuri am avea două premiere politice.

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: