B. Mateescu: Vin localele! Care rezultate vor conta şi care nu

Alegerile locale pot fi privite şi ca un fluviu de statistici, majoritatea relevante dar rareori puse în ordine cum trebuie. Stricto sensu, putem vorbi de 3 scrutine:

1) alegerea primarului
2) alegerea consilierilor locali
3) alegerea membrilor consiliului judeţean (sau echivalentele pentru Bucureşti)

1) şi 2) sunt scrutine unde intervine un mare grad de subiectivism. Persoana şi personalitatea primarilor decid tot. Identitatea politică a primarului – mai ales în localităţi mici – este irelevantă. Mai important este că identitatea politică a primarului nou-ales are un impact infim asupra alegerilor parlamentare următoare. Te surprinde fraza asta? Hai să vedem ce s-a întâmplat în trecut.

1996. PDSR a obţinut 35,7% dintre mandatele de primar. Mai mult decât USD ( = PD) şi CDR împreună. Peste câteva luni a pierdut generalele, ocupând locul doi pentru prima dată în istoria sa.

CDR, în schimb, a ocupat locul 3 la mandatele de primar – doar 13,6% – şi a câştigat prezidenţialele şi locul unu la parlamentare.

Să mergem mai aproape. La alegerile locale din 2000, un partid a obţinut 283 (două sute optzeci şi trei) de mandate de primar. 9,7% din totalul primăriilor din România! Un alt partid a obţinut doar 66 de primari. De patru ori mai puţin. Care crezi că s-a descurcat mai bine la alegerile parlamentare de peste câteva luni?

Cel cu 283 de primari era APR… şi n-a intrat în parlament…
… iar PRM, cu doar 66 de primari, a luat 21% din voturi în toamnă şi a devenit al doilea partid din parlament ca număr de mandate.

Şi mai aproape de prezent: în 2004, Alianţa D.A. a avut un aparent eşec la alegerile locale din vară. 26,5% din primării faţă de cele 54,2% ale PSD-ului! Mass-media a dat însă atenţie rezultatelor din Bucureşti (Băsescu vs. Geoană, atunci ministru de externe) şi Cluj (Boc vs. Rus, atunci ministru de interne). Incidental, în 2004 PRM a reuşit din nou să-şi cvintupleze scorul, ajungând de la 2,6% din mandatele de primar la 13% din voturile de la parlamentare.

Ce să înţelegem din asta? Aparent, contează unde ai primarii. Este un lucru să ai 10 primari în comune care însumează 5000 de suflete şi cu totul altceva să câştigi un sector al Bucureştiului, Cluj-ul şi Constanţa (3 primari, 1 milion de oameni). Dar şi asta este o iluzie. Exact în comunităţile urbane mari votul „gospodăresc” de la locale diferă de cel politic de la parlamentare sau prezidenţiale. Exemplele s-ar putea întinde pe megabiţi întregi. Este suficient să ne dăm seama de ce coaliţia aflată la putere a încercat comasarea alegerilor (şi de ce USL s-a opus). Mai multe detalii aici.

Mai există însă un scrutin – cel numerotat mai sus cu 3: consiliile judeţene (cu echivalentele pentru Bucureşti). Aici este vorba de un vot eminamente politic. Este – de facto – cel mai mare sondaj din România. Acesta este votul care va funcţiona ca reper pentru alegerile parlamentare. Aceste cifre – şi nu altele – vor arăta capacitatea de organizare a USL, atractivitatea PDL şi o mie şi una de alte minunăţii despre distribuirea voturilor pe regiuni istorice, rural/urban, etc.

În ce măsura poate funcţiona acest vot ca predictor pentru alegerile parlamentare, şi nu numai ca reper?

Situaţia în 1992, 1996 şi 2000 poate fi descrisă printr-un singur cuvânt: haos. Relaţia este imperceptibilă. Pe de altă parte, atunci erau 5-7 partide care puteau accede în parlament. Votul se răsfira. În 2004, vorbim de două blocuri solide, aflate în clară antinomie. Votul pentru consiliul judeţean a fost aproape „în marjă” cu cel de la generale: PSD a câştigat până în noiembrie 4 procente, iar Alianţa DA a pierdut 3.

În 2008, când vorbim de trei partide puternice, PSD şi PD au câştigat 5, respectiv 3 procente între momentul alegerilor locale şi cel al alegerilor parlamentare, în timp ce PNL şi-a menţinut exact acelaşi scor.

Nu cred că peste 100 de zile o să auzi multe despre structura votului pentru consiliile judeţene. Toată presa, toate televiziunile, toţi politicienii şi aproape toate blogurile vor juca jocul clasic de după alegerile locale:

1) „Hai să ne uităm la ce s-a întâmplat la Bucureşti”
2) „Hai să ne uităm la ce s-a întâmplat la Cluj cu Emil Boc”
3) „……….. hai să ne uităm încă o dată la ce s-a întâmplat la Bucureşti!”
4) „Avem mii de primari” / „Avem cei mai mulţi primari”

şi…
… bineînţeles…
5) „Toate sondajele au fost măsluite.”

sursa: Sociollogica

Etichete:, , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: