Conferinta de presa sustinuta de deputatul PNL Eugen Nicolaescu

“Bună ziua!

Problemele abordate în cadrul acestei conferințe de presă se referă la constatările din Raportul Curţii de Conturi pe anul 2010. O a doua categorie de probleme se referă la neajunsurile pe care PNL-ul dar şi dumneavoastră şi populaţia le identifică în sectorul sanitar românesc şi a treia categorie de probleme: câteva direcţii pe care PNL-ul le are în vedere atunci când va forma guvernul.

Şi începem cu ce se întâmplă astăzi în România în sectorul sanitar. Din punctul nostru de vedere, asistăm la cea mai neagră perioadă din istoria sistemului medical, şi aş putea face o precizare, ca urmare a modernizării PDL-iste a statului român. Acest lucru, aşa cum vă spuneam la început, este confirmat de Raportul Curţii de Conturi pe anul 2010, care în prezent se află în dezbaterea Parlamentului României.

Înainte de a intra în câteva exemple de raport, vreau să fac o altă precizare. De aproximativ trei ani, guvernarea Băsescu -Boc şi, mai nou, Băsescu- Ungureanu, se agită haotic, folosind şi un termen medical, spasmotic, pentru o viitoare Lege a Sănătăţii. Întrebarea firească este de ce? Există o Lege a Sănătaţii din anul 2006. Legea, vă aduc aminte tuturor, poate unii au uitat, a fost adoptată cu acordul total al PD-ului şi al UDMR-ului, care la vremea respectivă formau majoritatea guvernamentală şi parlamentară, iar legea a trecut chiar prin angajarea răspunderii guvernului în februarie 2006.

Cred eu că explicaţia este alta. După anul 2009, în fruntea sistemului sanitar, asistăm la neprofesionişti, să spunem deschis, incompetenţi, care n-au reuşit să continue o reformă complexă şi destul de amplă, cu foarte multe probleme, şi atunci lucrul cel mai simplu pe care îl pot face politicienii în aceste situaţii este să dea drumul la circ. Şi circul pe care îl fac de trei ani cu o nouă Lege a Sănătăţii a reuşit în mare parte să potolească aşteptările oamenilor şi mai ales nemulţumirile oamenilor referitoare la sectorul sanitar din România.

Acum observaţi că au început de câteva luni de zile o altă dezbatere pe un alt proiect de lege. Poate că ar trebui toată lumea să se întrebe simplu, logic şi corect: dacă trei ani n-au fost capabili să ducă mai departe o reformă care avea toate cerinţele puse într-o lege, au capacitatea să facă o lege mai bună?  Eu cred că răspunsul e de la sine că nu.

În al doilea rând, dacă în trei ani n-au reuşit decât să blocheze reforma şi uneori chiar să o întoarcă din drum şi lucrurile cele mai grave le ştiţi şi dumneavoastră prin politizarea extremă, exagerată a sistemului sanitar, atunci ne întrebăm la ce bun o nouă Lege a Sănătăţii, pe care oricum nu vor avea posibilitatea să o adopte ei pentru că nu vor mai avea majoritate parlamentară şi mai ales nu o vor putea aplica, pentru că o asemenea lege, presunând că ar trece, ea se va putea aplica din 2013 – 2014, când oricum nu vor mai fi la guvernare. Atunci pentru ce acest circ? Poate întrebaţi şi dumneavoastră. Noi am întrebat şi n-am primit nici un răspuns.

Poate noul prim-ministru, domnul Ungureanu, să înţeleagă că iroseşte resurse guvernamentale şi că de fapt cheltuieşte banul public fără nici un fel de eficienţă, fără nici un fel de concluzie, până la urmă, că de asta discutăm.

Dar haideţi să continăm mai bine cu exemple din Raportul Curţii de Conturi pentru că eu cred că aceste lucruri nu mai pot fi contestate de nimeni, este un raport pentru 2010, pentru 2011 ştiţi bine că nu s-a închis raportul, şi vom veni cu o serie de exemple care, cred eu, sunt mai mult decât sugestive.

La pagina 28 – eu vreau să fiu foarte exact ca şi dumneavoastră să puteţi să verificaţi că sunt fapte şi nu sunt vorbe. Deci, la pagina 28 din raport veţi găsi, în perioada 2003 – 2009, s-au cheltuit pentru informatizarea Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate 225.630 mii de lei,  iar numai în anul 2010, deci faţă de ceilalţi şapte ani, s-a alocat o sumă aproape egală 202.930 de mii de lei, cu toate că toţi ştim că nevoile pacienţilor erau altele, că a fost cea mai gravă subfinanţare a sistemului sanitar românesc în anii 2009, 2010, 2011 şi sigur vom vorbi şi despre 2012. Asta arată de fapt că această instituţie – Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, a  alocat atâţia bani pentru un sistem care nu aduce astăzi niciun beneficiu, pentru că aşa cum spune mai departe raportul, sistemul nu aduce indicatori verificabili, ci sistemul este perfectibil, deci cu alte cuvinte sistemul mai are nevoie de alţi bani, mai e nevoie să se facă alte cheltuieli până când vom avea un sistem care să facă poate ceva în sensul de a da informaţii în timp real, în sensul de da informaţii credibile.

Acelaşi raport, la paginile 264 şi 265, prezintă execuţia bugetului Fondului Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, la data de 31 decembrie 2010, evident. Haideţi să vedeţi ce constatăm aici. Drepturi care trebuiau plătite şi încasate de Casa Naţională de Asigurări de Sănătate se ridicau la cifra de 23,3 miliarde lei. S-au încasat numai 17,7 miliarde lei, adică 74%. Cu aproximaţie, 1,3 miliarde de euro, deci atât au reuşit să colecteze autorităţile, restul fiind ce credeţi: evaziune fiscală, fraudă, înţelegere, îngăduinţă faţă de clienţii politici.  Şi vă dau acum cifrele de colectare pe cele două instituţii cu atribuţii în domeniul colectări contribuţiilor de asigurări sociale de sănătate şi anume: ANAF-ul a colectat un procent de 68,7 %  – ANAF-ul ştiţi că are sarcina să colecteze banii de la angajatori, deci de la firme, iar Casa Naţională de Asigurări de Sănătate a încasat astronomicul procent de 55,4% din sumele care trebuiau colectate. Casa are responsabilitatea încasării contribuţiei pentru angajaţi, deci pentru cei care plătesc ei din propriul buzunar.

Cu alte cuvinte, observaţi că pe nimeni nu a interesat să se încaseze banii şi astfel banii să poată să intre în sistem şi să se poată face ceva cu aceşti bani pentru sănătatea oamenilor.

La pagina 273 avem opinia de audit a Curţii de Conturi pe care am să v-o citez pentru că aşa este corect, deci luați în ghilimele ce vă citesc : “La nivelul CNAS a fost exprimată (şi asta vă rog să subliniaţi cu majuscule) opinie de audit adversă, adică nu este de acord Curtea de Conturi cu tot ceea ce s-a întâmplat la CNAS, motivată de faptul că valoarea abaterilor constatate a depăşit pragul materialităţii, adică a ceea ce trebuie să existe conform legii. Nu au fost respectate principiile legalităţii, regularității și economicității în adminstrarea patrimoniului și în utilizarea fondurilor publice și mai departe este o altă parte a acestei fraze, iar situațiile financiare auditate încheiate la 31.12.2010 nu oferă o imagine reală și fidelă a poziției financiare. Curtea de Conturi a emis 32 de decizii pentru remedierea abaterilor constatate”.

Mai aveți ceva de comentat asupra conducătorilor, managementului acestei instituții? Oricare dintre dumneavoastră știe probabil că o companie privată, dacă auditul ar fi constatat așa ceva, acţionarii s-ar fi întâlnit imediat și ar fi demis managamentul pentru proastă gestiune, pentru utilizarea frauduloasă a banului public. S-a întâmplat așa ceva la CNAS? Dimpotrivă, ghici ghicitoarea mea cine a rămas în fruntea Casei? Şi dumneavoastră aveți toate răspunsurile posibile.

La pagina 353, este vorba de Ministerul Sănătății aici, opinia de audit este tot adversă, deci o opinie contrară, intrucât valoarea totală a erorilor, abaterilor identificate urmare acțiunii de audit financiar este în sumă de aproximativ 150 milioane euro, deci abateri, erori, nelegalități de aproape 150 de milioane de eruro  la  31 decembrie 2010.

Din cele două exemple pe care vi le-am dat, de la Casă și de la minister, din Raportul Curții de Conturi, observăm că aproape 1,5 miliarde de euro sunt bani necolectați sau prost gospodăriți și cu toate acestea populația se plânge, pe bună dreptate, că nu sunt suficienți bani îm sistem și ca atare oamenii nu au acces la servicii medicale, nu au acces la medicamente. Ce ar trebui să se mai întâmple ca decidenții politici și guvernamentali să ia deciziile cele mai potrivite. Poate ne vor răspunde.

Alte probleme din sistemul sanitar, a doua categorie de probleme, pe care le-am constatat cu toții în ultimii 3 ani.

Subfinanțarea sistemului sanitar, în anii 2009-2012. Astăzi România are cea mai mică alocare din PIB, din toate țările membre ale UE, 3,2%, la o medie a Uniunii Europene de 9 %. Deci cu alte cuvinte observați că avem de 3 ori mai puțin alocare bani pentru sănătate din PIB decât media UE, cu toate că, şi aici iar trebuie să fim de acord cu toţii, avem același preț la utilități, avem același preț la medicamente, avem aceleași prețuri pentru materiale sanitare, avem prețuri mici în schimb pentru forța de muncă, pentru medici și pentru asistenți medicali, ne batem joc de ei și ei pleacă, și probabil că vom ajunge să nu mai avem cu cine să lucrăm în sectorul sanitar românesc.

Ce mai știm, ce am mai văzut în acești 3 ani? Închideri masive și nejustiicate de spitale, micșorând accesul la mii de pacienți la serviciile vitale, esențiale, necesare salvării vieții ori realizării unor tratamente curative, care nu se pot efectua acasă și se făceau în acele mici spitale, care erau arondate la diverse orașe și comune.

Planificarea, mai nou dacă ați observat, îmbolnăvirilor,a duratei de spitalizare, a costurilor pentru tratamente, toate vorbind așa la modul general, de parcă noi am vorbi tot la modul general de pacienți și de boli. Nu, noi avem pacienți cu anumite boli sau avem anumite boli pentru anumiți pacienți și în consecință o asemenea planificare nu se poate face global, ea trebuie făcută individual și pentru asta există legislație, dar ea nu se aplică. Legislația pe care am dat-o în 2006 poate astăzi să rezolve aceste probleme prin tratamente medicale de zi, nu e nevoie să ții bolnavul internat o săptămână, poți să rezolvi problema unui bolnav și într-o zi, dacă aplici ghidul terapeutic, dacă aplici protocolul terapeutic, cu alte cuvinte dacă aplici normele profesionale. Dar cu politruci incompetenți puși la conducerea spitalelor nu ai cum să faci reformă și nu ai cum să faci aceste lucuri în sistemul sanitar.

Criza finanțării medicamentelor, a spitalelor, a efectuării analizelor medicale, criză care este patronată de incompetența conducerii Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, pentru că noi vorbim de fonduri publice, dar din nefericire ele sunt alocate pe Casele Județene sau pe anumite categorii de servicii medicale după criterii de cu totul altă natură, criterii arbitrare, decât cele profesionale. Este o lipsă crasă de autoritate a Ministerului Sănătății. Pentru că politica sanitară, conform legii, trebuie să o facă Ministerul Sănătății. În schimb ea a fost lăsată pe seama CNAS, și o să vedeți din exemplul pe care vi-l dau că am dreptate.

În subordinea Ministerului Sănătății se află Școala Națională de Sănătate Publică. Această instituție are un atribut extraordinar de important și anume să verifice decontările pe care le fac spitalele în relația cu Casa de Sănătate. Ar trebui să spună: acele tratamente au fost corect aplicate, au fost corect prescrise și în consecință cu validarea pe care o face Școala, se pot deconta acele servicii medicale, altfel ele trebuie corectate, modificate astfel încât să nu se fure din banul public. Cu toate acestea, Școala de Sănătate a ajuns de fapt sub subordinea Casei Naționale, pentru că Școala de Sănătate a permis perpetuarea unui sistem de căpușare a spitalelor, în sensul de a face consultanță privată, privind modul în care se face codificarea cazurilor din spitale și în felul acesta se schimbă tarifele de decontare și unele spitale pimesc bani mai mulți, altele bani mai puţini, dar numai după creion, după condei, nu după realitățile de acolo. Ce face Ministerul Sănătății? Nimic.

Debandadă în toate sectoarele administrative sanitare, mai ales în cele referitoare la aprovizionarea cu materiale sanitare, cu medicamente, unde veți vedea că majoritatea spitalelor sunt căpușate de firmele clientelei politice. Sunt câteva firme în România astăzi care asigură materiale sanitare pentru toate acele aproape 400 de spitale din România. Restul nu au acces în sistem. Firme controlate de domnul Cocoș. Puteți să le verificați la Registrul Comerțului și prin interpuși.

Dispariția de farmacii. Veți observa, dacă vă duceți la Registrul Comerțului și la Colegiul Farmaciștilor, că în ultimii 3 ani au dispărut circa 20% din farmaciile existente în România la sfârşitul anului 2008. Unele s-au vândut lanţurilor de farmacii, altele au preferat să intre în faliment pentru că nu au mai făcut faţă la decontările care au ajuns de la 30-90 zile, cum era legea, la aproape un an sau peste un an. Nenorocirea este că cele mai multe din aceste farmacii sunt din mediul rural, nu din mediul urban, deci acolo unde deja aveam deficit de farmacii, deja acolo unde erau probleme cu asigurarea de medicamente pentru cetăţeni.

Şi o ultimă constatare, pentru că ele sunt foarte multe, dar am încercat să selectez o parte dintre ele, se referă la o instituţie, care, din punctul meu de vedere, are o importanţă strategică pentru România. Este vorba de Institutul Cantacuzino. Acest institut a fost, din punctul meu de vedere, distrus programat, deşi i-am alocat bani mulţi până în 2008, ca să îl retehnologizăm şi să devină instituţia unică în Europa de Est care să facă vaccinuri în mod deosebit, şi care să poată să facă vaccinuri pentru noi, pentru ţară şi să şi exporte, mai avea nevoie în anul 2009 de 1 milion de euro ca să poată să asigure sistemul de calitate, GMP-ul, şi să poată să fie acreditat de Organismul Înternaţional European. Acei bani nu s-au dat, nu s-au dat în 3 ani şi  ca atare Institutul nu mai face vaccinuri şi se degradează în fiecare zi.  Ştiţi foarte bine că s-au retras foarte multe vaccinuri pentru că nu există sistem de calitate. Reţineţi, acest institut stă într-un milion de euro pe care ţara românească nu îi dă şi noi avem o instituţie strategică.

Ar trebui să vă spun câteva cuvinte despre ceea ce gândim noi. O să fiu scurt, o să încerc să vă dau numai direcţiile, fără să intru în amănunte, iar cine doreşte, există text scris şi poate să preia de aici o serie de idei pe care eu sper ca dumneavoastră să le duceţi mai departe la nivelul opiniei publice.

Evident că prima şi cea mai importantă direcţie pe care trebuie să o aibă orice guvernare, dar o guvernare USL, o guvernare liberală în domeniul sănătăţii, cu atât mai mult trebuie să o aibă în vedere: finanţarea corectă a sistemului sanitar. Noi ne-am propus ca în guvernarea următoare să începem finanţarea cu 6% din PIB. Această finanţare să o asigurăm pe câteva surse, ca să se înţeleagă. O primă sursă trebuie să fie contribuţia statului român, adică a bugetului de stat. O a doua sursă, taxa de viciu, este o taxă pe care am introdus-o în legea din 2006, iar astăzi Uniunea Europeană o generalizează în ţări din statele membre, ceea ce e clar că şi noi trebuie să o ducem mai departe şi să o perfecţionăm.

Asiguări private de sănătate, care, reţineţi acest lucru, este important, să fie deductibile din impozitul pe venit al fiecărui cetăţean care plăteşte impozit şi bineînţeles al fiecărei companii din impzitul pe profit. Atfel încât, să creştem, în cadrul pachetelor salariale, interesul angajatorilor să asigure cât mai multe servicii medicale pentru proprii angajaţi

O cotă între 2 şi 4 % din salariul minim pe economie, o cotă de solidaritate pe care să o plătească toţi cetăţenii care încasează venituri şi cotă care să fie utilizată pentru cazurile sociale, cu alte cuvinte să nu intrăm din banii pe care îi dau oamenii să facem activitate socială, să intrăm din solidaritate să facem activitate socială, iar cine dă bani pentru sănătatea lui să ştie că îi foloseşte corect pentru propria sănătate. În acest sens, evident că se desfiinţează această birocratică instituţie care înseamnă Casa Naţională de Asigurări de Sănătate, care astăzi, după opinia mea este pecinginea sistemului sanitar românesc. Va trebui pentru o sursă suplimentară de finanţare să negociem mult mai bine cu Uniunea Europeană cadrul financiar 2014 – 2020. Au fost ţări precum Portugalia, Irlanda, Spania, Slovacia, Cehia, care au avut şi în acest cadru financiar 2007 -2013, fonduri financiare de la Uniunea Europeană pentru sănătate.

Din păcate, România n-a știut să negocieze până în 2004 așa ceva, dar acum putem negocia pentru 2014-2020. Putem pentru investiții și pentru prevenție și banii pot într-adevăr să rezolve multe din problemele noastre de infrastructură, mă refer la reluarea programului de spitale regionale de urgență, spitale județene de urgență, de finalizarea generalizării SMURD-ului, de refacerea anumitor secții de unități de urgență ș.a.m.d.

Pachetele de servicii medicale este o altă direcție și ne referim aici la pachetul de servicii medicale esențiale pentru viața tuturor cetățenilor, finanțat din bugetul de stat în care asigurăm trei categorii de servicii: serviciile de urgență, serviciile obligatorii de prevenție – pentru că trebuie să-i educăm pe oameni să aibă grijă de sănătatea lor când încă sunt sănătoși și să putem să prevenim, costă mult mai ieftin decât să tratăm, și bineînțeles programe naționale de sănătate, acele programe care se referă la boli cronice – ne referim la bolnavii de diabet, la bolnavi de tuberculoză, boli cardiovasculare ș.a.m.d.

Și a treia mare direcție se referă la restructurarea asistenței medicale, punând accentul de integrare a activității medicale pe medicul de familie și de aici dezvoltarea întregului sistem de corelare cu asistența medicală ambulatorie, cu asistența medicală spitalicească. Se optimizează fondurile, știm că prin medicul de familie putem să triem accesul cetățeanului la orice alt tip de serviciu medical și că el costă foarte ieftin. Ne interesează să prevenim, ne interesează să asigurăm servicii permanente pentru cetățeni, care să-i ferească pe oameni de îmbolnăviri și să-i trimită pe oameni la spital numai atunci când este nevoie și în felul acesta această restructurare medicală, dar și economică poate să capete o corelare firească.

Fac încă un apel la dumneavoastră pentru o idee care eu cred că este mai mult decât importantă, în ciuda a ceea ce auziți demagogic vorbindu-se de cei care ori nu știu, ori vor să introducă idei false, teme false în discuție pe sănătate și anume mă refer la lista de medicamente compensate. Această listă nu mai este actualizată din 2008. O să mă întrebați, eh și ce dacă? Nu este așa pentru că între timp au apărut foarte multe medicamente noi, medicamente inovative, pe care dacă le-am introduce pe listă și le-am da cu discernământ, dacă cu raționament profesional s-ar prescrie, atunci foarte multe boli s-ar trata foarte repede și omul n-ar trebui să stea bolnav o lună sau patru și ar putea să se facă bine într-o săptămână sau în două. Care este interesul statului român? Să se facă bine cetățeanul cât mai repede ca să-și reia activitatea, să poată să revină la locul lui de muncă, să producă impozite și taxe până la urmă. Nu este interesul statului român să țină un bolnav acasă patru luni, cinci luni, un an sau chiar să-l pensioneze pentru că nu-l tratează cu ce trebuie și când trebuie și cum trebuie. Aceste lucruri trebuie înțelese. Noi vorbim aici de cost-eficiență, nu vorbim de păsări de pe gard, așa cum ne spun unii din cei care ne vorbesc astăzi despre sectorul sanitar.

Și evident ultima idee pentru că ea trebuie afirmată categoric, eficientizarea utilizării fondului public din sectorul sanitar. Este clar că sunt abateri. Este clar că sunt găinării în sectorul sanitar. Este clar că este nevoie de control corect al banului public și aceasta este o direcție care se poate realiza cu voință politică. Cel puțin eu, ca președinte al Comisiei de sănătate a PNL, am primit acordul politic al PNL să putem să facem asemenea controale atunci când vom fi la guvernare și trebuie s-o spun public pentru că este o decizie luată de Partidul Național Liberal.

Vă mulțumesc și acum vă aștept întrebările.”

Întrebări mass-media

Jurnalist: Cum comentaţi faptul că din 67 de spitale închise, doar 19 vor fi transformate în cămine pentru bătrâni?

Eugen Nicolăescu: Este exact ce v-am spus. Totul este haos. Ceea ce s-a făcut după 2009 nu s-a făcut ca reformă, ci s-a făcut pur și simplu din dorința de a face economii. Dacă a închide spitale și a nenoroci oameni înseamnă economie, atunci, din punctul meu de vedere, acest lucru este crimă și unii vor trebui să plătească pentru asta. Probabil că încă n-au venit acele zile, dar eu cred că se va întâmpla ca unii să plătească pentru ceea ce au făcut. Ce spuneți dumneavoastră este un exemplu că ceea ce s-a făcut s-a făcut fără cap, fără discernământ, fără corelare, fără coerență, pur și simplu să spună cuiva, poate FMI-ului, poate mai știu eu cui altcuiva, că au redus șapte lei. Asta a fost tot.

Jurnalist: În acest moment este în desfășurare o percheziție la primarul Aradului, domnul Gheorghe Falcă. Credeţi că aceste acţiuni vor avea efect asupra modului în care este percepută justiţia de oficialii europeni? Credeţi că vor avea finalitate?

Eugen Nicolăescu: Dacă am pune problema în acești termeni, atunci ar fi păcat. Eu cred că, cel puțin de o perioadă de timp, justiția pare să lase o impresie că dorește să acționeze. Că o face din proprie inițiativă, ceea ce ar fi un lucru minunat pentru această țară, că o face la presiunea autorităților sau unor autorități, ca să nu dau nume neapărat, faptul că produce efect este un lucru pozitiv. Dacă o face la presiuni, arată că statul român nu e un stat de drept, că statul român are încă multe alte lucruri de învățat, dar cum democrația se învață în foarte mulți ani, măcar să facă ce trebuie, chiar cu presiune şi probabil că atunci când vor fi curăţate foarte multe locuri de corupție, de încălcări ale legii și când instituțiile statului vor începe să fie ele însele conștiente că sunt a treia putere în stat – vorbim de instituțiile din justiție, atunci într-adevăr ne apropiem de statul de drept, pe care eu îl aştept.

Jurnalist: Ştiţi să fie şi alţi lideri PDL – parlamentari, primari, care să vină alături de PNL în perioada următoare? Există discuții?

Eugen Nicolăescu: O să vă dau un răspuns foarte cinstit și foarte sigur: chiar dacă aș ști, nu v-aș spune.

Jurnalist: Domnul Frunzăverde şi-a depus adeziunea la PNL, efectiv?

Eugen Nicolăescu: Din câte știu, după discuția pe care a avut-o cu domnul președinte Antonescu, s-a hotărât ca pe plan local să se facă un calendar pentru îndeplinirea tuturor acestor formalități, calendar care se va derula până la sfârșitul săptămânii viitoare.

Jurnalist: Există informații că deja au fost discuții oficiale în privința venirii senatorului PDL Iosif Secășan la PNL. Știți ceva despre acest subiect?

Eugen Nicolăescu: Vă răspund la fel: chiar dacă aș ști, nu v-aș răspunde. Mi se pare absolut normal ca într-o perioadă în care sunt discuții, vă imaginați, sunt destul de delicate, nu sunt discuții simple și nu sunt nici discuții care să nu fie oarecum jenante, atunci este corect ca ele să fie, până în momentul finalizării, să fie ținute acolo la locul pe care îl au, adică tatonări.

Mai fac o precizare, și aceasta o fac din punct de vedere strict personal, ca să nu fie niciun fel de discuție, știu, pe bună dreptate, că se discută și noi am fost primii care am avut o atitudine destul de tranșantă pe ceea ce se numește traseism politic, deci eu sunt primul care critică traseismul politic și sunt primul care accept greu o asemenea atitudine politică, dar problema aici este nu de nuanțare, că probabil veți spune toți politicienii până la urmă sunteți la fel, duceți lucrurile uite așa ca să ajungeți unde vreți. Nu. Problema care se pune, din punctul meu de vedere, este următoarea: traseismul politic, din punctul meu de vedere, înseamnă să pleci întotdeauna de la opoziție la putere pentru că numai puterea corupe. A pleca de la putere și a te duce la opoziție mi se pare de fiecare dată un lucru de atitudine ideologică, un lucru de atitudine morală, un lucru de atitudine comportamentală. Cât timp constați că puterea devine autoritară, devine absurdă, devine ilegală, devine coruptă, atunci, dacă vrei să faci politică, mai bine o părăsești dacă nu vrei să fii înhăitat sau să fii cu aceeași etichetă cum e acea putere. De aceea eu cred că această precizare este importantă și mai mult nu comentez.

Jurnalist: Domnul Falcă a declarat că a primit oferte de la PNL …

Eugen Nicolăescu: Îmi faceți, scuzați-mă că vă întrerup, nu e frumos și-mi cer scuze multe, îmi faceți comentarii despre un primar despre care n-am o părere deloc bună și de aceea mi-e și greu să vă fac eu comentarii ulterior, dar, sigur, dumneavoastră îmi puteți pune întrebarea.

Jurnalist: Domnul Falcă a declarat că a primit oferte concrete de la PNL pentru a trece la PNL şi a candida pentru un nou mandat la primărie din partea PNL. Știți ceva despre aceste discuții?

Eugen Nicolăescu: N-am auzit, dar mie mi-ar părea rău dacă ar veni la PNL.

Jurnalist: De ce?

Eugen Nicolăescu: Pentru că locul lui este la PDL.

Jurnalist: Nu poate fi la același caz ca plecarea de la putere spre opoziție?

Eugen Nicolăescu: Dacă ar fi fost mai puțin… Din punctul meu de vedere, după informațiile mele, poate că ale mele nu sunt corecte, poate că ale mele nu sunt cele mai bune, pot să admit acest lucru – nimeni nu deține monopolul adevărului, dar din punctul meu de vedere, dacă ar fi avut mai puține vulnerabilități și mai puțină expunere în cadrul greilor susceptibili de corupție din PDL, atunci într-adevăr am fi putut să ne întoarcem la prima afirmație pe care am făcut-o. Da, se pleacă de la putere către opoziție din cauza faptului că a avut probleme cu acea putere. Dar, când ești în centrul puterii și ai acces la fondurile puterii și te bucuri de ele, după aceea să te trezești cu două luni înainte de alegeri că ești nemulțumit și că ți se pare că acea putere este abuzivă și că acea putere nu este conformă cu principiile tale, mi se pare puțin cam mult. Dar, repet, este o părere personală.

Vă mulțumesc. O zi bună!

Etichete:, , , , ,

3 comentarii pe “Conferinta de presa sustinuta de deputatul PNL Eugen Nicolaescu”

  1. berenger 29 martie 2012 la 8:22 PM #

    misto: „ traseismul politic, din punctul meu de vedere, înseamnă să pleci întotdeauna de la opoziție la putere pentru că numai puterea corupe. A pleca de la putere și a te duce la opoziție mi se pare de fiecare dată un lucru de atitudine ideologică, un lucru de atitudine morală, un lucru de atitudine comportamentală.”
    chiar daca ar fi asa, cat de valabila e regula cu doua luni inainte de alegeri?
    explicit: actul lui frunza verde ar fi fost moral acum doi ani, acum e o simpla dovada de traseism, iar explicatiile de genul celei de mai sus sunt jenante…

    Apreciază

    • Gondolin 30 martie 2012 la 3:07 PM #

      ar fi cum spuneti, daca victoria USL si formarea unui guvern USL bazat pe o m,ajoritate parlamentara USL, ar fi ca sigure. Dar, dupa stiinta mea, sunteti printre scepticii cu privire la ecest curs al evenimentelor. Asa incat presupozitia ca SFV a plecat de la putere pentru a intra in randurile viiotarei puteri, este debatabila.
      Astept din partea dvstra o definitie a traseismului, inainte de a continua o discutie pe tema traseistului SFV.

      Apreciază

  2. berenger 30 martie 2012 la 5:18 PM #

    traseism politic: migrarea dintr-o factiune politica in alta in vederea castigarii sau continuarii exercitarii puterii politice, sau a cresterii sanselor in acest demers.
    repet, scuza lui nicolaescu era valabila acum doi ani. acum, in totala indiferenta fata de opiniile mele, trendul arata clar: usl are de trei ori mai multe voturi decat pdl. mai mult, scuza era valabila daca ayatollahul pleca la png, de exemplu. cand pleci la gruparea care calareste cei mai tari cai, pleci sa ajungi la putere sau sa continui exercitarea acesteia.
    oricum, e o tema interesanta: sa zicem ca blaga (al doilea om in stat), flutur, pinalti (mari proprietari – si nu exagerez – din moldova), falca si inca cateva nume grele spun ca pleaca la usl. conform definitiei lui nicolaescu, vor fi primiti in usl? daca nu, de ce? mai mult, de ce nu, fiindca, conform, opiniei lui radu tudor, orice e in regula, daca basescu cade?

    Apreciază

%d blogeri au apreciat: