Adrian Năstase: Genunea pre genune o cheamă…

Aici şi acum nu mă interesează dacă Adrian Năstase a fost sau nu vinovat în dosarul Trofeul Calităţii. Nu mă interesează discuţiile despre gestul sinuciderii în sine; dacă este sau nu motivabil, dacă este sau nu blamabil, dacă este unul de curaj sau de laşitate, şamd. Nu suntem la o bere ca să ne dăm cu părerea despre orice, iar Adrian Năstase nu este orişicine.

În epoca post-revoluţionară doar Năstase, dintre oamenii politici români, a ales calea sinuciderii pentru a scăpa dintr-o situaţie aparent fără ieşire; iar dintre oamenii politici străini doar fostul premier francez Pierre Bérégovoy. Deci este un act care, dicolo de tragismul său, poate fi interpretat şi politic. Şi în această zonă aş dri să spun câteva cuvinte.

Ceea ce vreau să afirm cu tărie este faptul că, prin gestul său, Adrian Năstase a câştigat meciul simbolic cu Traian Băsescu.

Personal am fost unul dintre inamicii publici ai lui Năstase, în perioada guvernării sale. Am acuzat şi eu ceea ce cu toţii am numit regimul Năstase ca fiind unul corupt până în măduva oaselor şi cu clare derapaje înspre un regim discreţionar, în care partidul-stat controlează totul. Evenimentele de după 2004 mi-au arătat totuşi că pot exista situaţii politice care, prin comparaţie, să sublinieze că regimul Năstase poate fi întrecut cu mult de un alt regim, cel portocaliu: şi prin corupţie, şi printr-un nemascat autoritarism. Iar păcatele (politice şi nu numai) ale lui Adrian Năstase au început să mi se pară mai puţin grave, chiar dacă nu complet pardonabile.

Dar aş fi vrut să se facă dreptate cu majusculă. O dreptate în care un om (indiferent cum îl cheamă, şi indiferent de aşteptările pe care societatea le-ar avea din partea oamenilor îmbrăcaţi în robă) să fie condamnat în urma prezentării unor dovezi clare şi, vorba filmelor de peste Ocean, ”dincolo de orice îndoială.” Ieri însă nu am avut o astfel de dreptate. Din punctul meu de vedere, ieri, Justiţia cea legată la ochi a condamnat un om fără dovezi suficiente, deci a condamnat un om care, până la proba contrarie, este pentru mine nevinovat. Ieri Justiţia română şi-a dovedit independenţa printr-un ritual de sacrificiu care, tocmai datorită condiţiilor în care a avut loc, este inutil.

Iar gestul maxim al lui Adrian Năstase, care fură agenda publică şi deviază  consideraţiile de la tema vinovăţiei acestuia ducându-le înspre zone care ţin de morala politică şi zona umanului adânc, trăgând totodată covorul de sub picioarele lui Traian Băsescu.

Spuneam ieri într-un alt articol că odată Năstase condamnat, se deschide o prăpastie între PSD şi Băsescu, prăpastie care nu va putea fi umplută decât prin destituirea preşedintelui ţării. Azi, pe fundul prăpastiei acesteia curge sângele lui Adrian Năstase, adică a celei de-a doua figuri emblematice a PSD, după Ion Iliescu.

Pentru PSD, de acum încolo, demiterea lui Băsescu va fi prea puţin. Şi, sunt convins, pentru mulţi oameni care nu au votat niciodată PSD.

Etichete:, , ,

7 comentarii pe “Adrian Năstase: Genunea pre genune o cheamă…”

  1. berenger1 21 iunie 2012 la 9:42 AM #

    vinovatia lui nastase este „dincolo de orice indoiala”. nimeni, absolut nimeni in tara asta nu poate beneficia de o calitate a apararii ca el, si totusi, absolut toti judecatorii, din diferitele etape ale procesului, au dat acelasi verdict. altfel spus, indoiala e strict politica (vizibila si in felul in care relativizezi faptele in comparatie cu altele), dar nu are fundament juridic.
    pe mine nu ma intereseaza aspectele politice, destinele ulterioare ale actorilor implicati, ci castigul democratic. or, acesta e imens. faptul ca liderii usele s-au pronuntat insa in termeni duri la adresa judecatorilor e un pericol la care toti trebuie sa avem grija.

    Apreciază

    • Gondolin 21 iunie 2012 la 10:09 AM #

      dupa cate stiu eu, Antonescu si Ponta nu au criticat/atacat sentinta. Tot dupa cate stiu eu. independenta justitiei se poate manifesta cu totul ciudat, inclusiv prin ”erori” judiciare, si as putea daca doresti sa iti dau cateva exemple celebre. Astept sa vad motivarea sentintei, aia pe care am citit-o la Apel mi s-a parut de domeniul SCI-FI

      Apreciază

      • berenger1 21 iunie 2012 la 10:47 AM #

        e greu de determinat „eroarea judiciara”. de obicei, asta apare atunci cand, fie apararea nu-si face datoria, ceea ce nu este cazul, fie instanta este vadit partinitoare, ceea ce, din nou, nu este cazul. faptul ca tu insisti pe ideea erorii, repet, are motivare politica. sa fi fost basescu sau udrea in aceeasi situatie, nu te-ai fi gandit o secunda la o „eroare”, indiferent cum ar fi decurs procesul.

        nici ponta, nici antonescu nu sunt prosti. ei nu se vor expune niciodata atacand fatis ideea de justitie. o fac altii pentru ei.

        Apreciază

        • Gondolin 21 iunie 2012 la 10:51 AM #

          credeam ca noi doi suntem dincolo de procesele de intentie :))
          cand ma intorc din oras, poate compun ceva despre independenta justitiei si cazul Nastase, atat cat imi este mie dat sa il cunosc din presa (ma voi referi strict la dosarul Trofeul Calitatii). Poate ca acolo voi fi mai convingator 😛

          Apreciază

      • berenger1 21 iunie 2012 la 3:35 PM #

        departe de mine de a-ti face un proces de intentie. ceea ce ma mira este ca insisti, fara argumente serioase, pe varianta cea mai putin probabila (a erorii judiciare). de abia astept sa-ti citesc argumentarea. pana atunci, imi mentin opiniile: cea mai buna aparare posibila, nicio ezitare a judecatorilor in niciuna din etapele procesului, incercarile repetate ale apararii de a intinde procesul pana dincolo de termenul de prescriptie, incercari facute nu pe fondul problemei, ci pe exceptii de necunstitutionalitate, recuzari etc., toate acestea si inca altele, nu duc decat la o singura concluzie: e „dincolo de orice indoiala”

        Apreciază

  2. ivi 21 iunie 2012 la 12:42 PM #

    Cred ca suntem într-o situație de tip ”violență simbolică și/sau teroare mediatică” în care nu se știe încă dacă victima e ”țap ispășitor” al unei ”societății turmentate” de discursuri unilaterale, ipocrite, mercenare, pline de ură ale unor comentatorii și/sau analiști (intelighentia societății civile) mai toxice decât cele ale politicienilor…
    …ce e mai grotesc decât spectacolul plin de resentimente și frustrări al comentatorilor anti-năstase și/sau pro-băsiști puși în fața unei drame umane…
    …dacă e să schimbăm ceva în societatea noastră va trebui să începem cu o schimbare radicală a ”intelighenției societății civile”

    Apreciază

Trackback-uri/Pingback-uri

  1. Delegaţia Permanentă a PNL – aşteptări, noutăţi, ecouri (II) | Radu Zlati - Pagina oficială - 6 septembrie 2012

    […] În sfârşit, Crin Antonescu a spus, cu subiect şi predicat, ceea ce mulţi din interiorul cutiei (ca să folosesc sintagma unui cititor al acestui site) ştiau: nu Crin Antonescu şi nu PNL au stat la originea ideii de demitere a lui Băsescu Traian. Nu a fost vorba despre voinţa de putere a liderului PNL, ci mai degrabă despre reacţia de apărare a PSD confruntat cu atacul la liderii săi (plagiatul atribuit lui Ponta şi condamnarea lui Adrian Năstase) aşa cum eu însumi anticipam într-un articol. […]

    Apreciază

%d blogeri au apreciat: