În cine loveşte glonţul lui Năstase

În 1870 a avut faimosul episod al Republicii de la Ploieşti. Dincolo de caraghiozlâcul cestiunii şi de căderea in ridicol (mulţumită lui Conu’ Iancu) a unui Candiano Popescu pe care posteritatea a reţinut-o dintr-o întâmplare şi dintr-o personalitate care în sine nu aveau nimic hilar, episodul a avut şi nişte urmări juridice care pentru mulţi, iar printre aceştia şi pentru subsemnatul, a semnificat impunerea urbis et orbis a independenţei justiţiei române.

Căci cu ocazia percheziţiilor domiciliare care au avut loc la domiciliile liderilor liberali după eşuarea Republicii de la Ploieşti, poliţia a descoperit suficiente elemente care îi încriminau pe căuzaşi, astfel încât procesul în care conducătorii liberali au fost târâţi ar fi trebuit să fie o plimbare pentru reprezentanţii acuzării. Şi totuşi complotiştii au fost achitaţi de către nişte judecători care, la fel ca mai toată societatea civilă a momentului, se manifesta printr-o francofilie afişată şi printr-o respingere a prinţului Carol care avusese stângăcia politică de a-şi etala simpatia faţă de Prusia natală. Războiul franco-prusac divizase clasa politică românească iar prin achitarea celor care puseseră la cale un complot ce viza răsturnarea de pe tronul Principatelor a unui prinţ german, judecătorii nu făceau decât să rezoneze asemenea majorităţii francofile a oamenilor politici români. Judecătorii au dovedit ca sunt perfect independenţi faţă de stat (de conducătorul acestuia, cel puţin) doar fiind independenţi, un anume moment dat, şi de adevăr.

Ce vreau să spun  aducând în discuţie acest episod din istoria României?

Poate faptul că judecătorii care au judecat cazul Trofeul Calităţii au judecat un vinovat care era găsit ca atare, încă de la începutul procesului. Că Adrian Năstase a plătit în nunele regimului Năstase, care fusese politic condamnat deja de către societatea civilă, în 2004. Nu contează că, la urne, poporul a girat acest regim, oferindu-i majoritatea relativă a voturilor: o soluţie imorală a făcut ca votul popular să fie ocolit, şi o altă majoritate parlamentară să se nască. Iar odată cu această schimbare de regim, Năstase a devenit omul politic cel mai vânat din România. La urma urmei doar condamnarea lui de către Justiţie ar fi putut să sancţioneze, în ochii opiniei publice, faptul că schimbarea de regim care a avut loc în 2004, a fost o schimbare justificată. Alianţa DA şi Traian Băsescu au venit la putere aduşi de un val popular care dorea să sancţioneze corupţia guvernării Năstase. Dar perioada 2004-2012 nu a venit cu acele dovezi de mare corupţie pesedistă pe care românii şi le doreau, pentru a şti că nu au votat degeaba în 2004. Desigur, vorbim de simboluri. Şi desigur, poporului trebuia să i se ofere ceva, căci poporul nu a văzut pădurea de ţepe, fie ea şi simbolică, promisă de către Traian Băsescu. Dacă nu există dovezi de mare corupţie, atunci fie! Merg şi acelea de mică corupţie… Dacă nu există o pădure de ţepe, atunci fie! Merge şi o doar una – cu o condiţie: aceasta să poarte în vârf capul Arogantului

Iar judecătorii, condamnând un împricinat fără să existe la dosar nici o dovadă directă, s-au făcut instrumentele inconştiente ale hybrisului popular, care dorea să exorcizeze, finalmente, guvernarea PSD dintre 2000-2004. Nu cred că purtătorii de robă care l-au condamnat pe Adrian Năstase au fost manipulaţi de la Cotroceni, de către servicii sau de către vreo altă putere ocultă. Cred doar că aceşti judecători au judecat independent, independent inclusiv de adevăr. Dar nu şi independent de obscurele tendinţe din  lăuntrul fiinţei lor care doreau să sancţioneze, prin intermediul unei anumite persoane, un episod istoric al poporului român, guvernarea cea mai eficientă postrevoluţionară, dar totodată şi prima tentativă de a manipula dintr-un punct de forţă central întreaga societate românească. Eşecul acestei tentative l-a plătit Adrian Năstase, ieri. Eşecul tentativei similare întreprinse de către Băsescu şi PDL în perioada 2009-2012 îl va plăti, mai mult ca sigur, Traian Băsescu, mâine.

Nota 1: Dacă judecătorii au fost independenţi, nu acelaşi lucru se poate spune despre procurorii care l-au hăituit pe Năstase, procurori care au falsificat probe, au scris rechizitorii orweliene şi construit edificii juridice monstruoase.

Nota 2: Dacă totul ar fi decurs normal, odată cu condamnarea lui Adrian Năstase regimul Băsescu ar fi primit, cum afirmam mai sus, o supremă justificare în ochii opiniei publice.  Dar sinuciderea eşuată a resetat jocul, a aruncat în aer întreg eşafodajul construit împotriva lui Năstase timp de 8 ani de zile, şi aduce o zonă de maximă incertitudine pe terenul de joc politic dintre regimul oranj (cu ultimul său bastion – Palatul Cotroceni) şi USL. Dacă ar fi să mă încred în propriile premoniţii, aş zice că glonţul din arma lui Năstase l-a lovit, în fapt, pe Traian Băsescu.

Etichete:, , ,

6 comentarii pe “În cine loveşte glonţul lui Năstase”

  1. berenger1 21 iunie 2012 la 7:34 PM #

    asta-i argumentatia ta? o falsa analogie continuata cu un „poate”? iar, in final, omniprezenta replica la basescu?
    fa un exercitiu: scoare-l pe basescu din ecuatie, analizeaza, strict din perspectiva juridica (iar daca afirmi ca nu au fost dovezi directe, trebuie sa aduci si dovezi in sprijinul afirmatiei. declaratiile lui nastase si ale apararii nu se incadreaza la dovezi, atat logic, cat si juridic) si apoi mai vorbim. o simpla acuzatie de rea intentie la adresa judecatorilor e o foarte slaba argumentare pentru a veni in sprijinul lui nastase.

    Apreciază

    • Gondolin 21 iunie 2012 la 9:01 PM #

      ca nu au fost dovezi directe recunoaste insasi completul de judecata in justificarea condamnarii la Curtea de Apel – inca nu cunoastem justificarea ultimei curti care s-a pronuntat, dar intre timp nu vad de unde ar fi rasarit vreo dovada directa. Crede-ma, am consultat si un avocat, si mi-a zis ca teoretic se pot da sentinte si fara dovezi directe, daca toate dovezile circumstantiale se imbina perfect, dar chiar si asa, practic si la un asemenea nivel, se indoieste ca o astfel de condamnare ar putea fi data. Cat despre Basescu, pur si simplu nu am cum sa il scot din ecuatie. Dupa cum ai observat, nu am lansat acuzatii la adresa judecatorilor, ei au reactionat ca tine si ca mine: NASTASE ESTE VINOVAT. NU avem probatoriu, dar suntem siguri ca este vinovat…

      Apreciază

      • berenger1 22 iunie 2012 la 9:05 AM #

        din cate stiu, ai terminat o facultate in care se fac cursuri serioase de logica si, destul de probabil, inca ii inveti si pe altii sa gandeasca corect. in aceste conditii, ce sens are precizarea „la un asemenea nivel”. exista niveluri diferite ale argumentarii in functie de persoana avuta in vedere? afirmatia nu excede si cadrul juridic care vorbeste de egalitate in fata legii? despre ce nivel vorbim, unul in care nastase e deasupra legii (ca el oricum se crede asa nu conteaza in discutia de fata)? nu cumva puterea politica de care dispunea nastase in acel moment e o circumstanta agravanta? altfel spus, pe baza dovezilor prezentate (indiferent de ce fel), condamnarea este pertinenta? daca da, ce sens are discutia asta? daca nu, trebuie sa aduci dovezi in plus. singura afirmatie, ca judecatorii au judecat pe baza prezumtiei de vinovatie, e prea putin.

        Apreciază

        • Gondolin 22 iunie 2012 la 9:25 AM #

          ai dreptate in ceae ce priveste relatia dintre mine si logica.
          Afirmatia insa despre Țalt nivelȚ trebuie sa o privesti in conmtext.
          Eu de fapt nu mai am nevoie de nici o arguemnare suăplimantara, alta decat aceea ca sentinta a fost data in lipsa unor dovezi directe.
          De dragul discutiei, am admis totusi sa se poate face o cazuistica pe dovezi indirecte. Insa, in cazul acesta, cine face aceasta concesie (una dintre concesiile supreme, dupa parerea mea, pe acre un judecator le poate face) de la spiritul unei judecati bazate pe probe, iar nu pe afecte sau stari de spirit comunitare, atunci trebuie (ca vrei sau nu vrei sa accepti aceast lucru) sa iei in cauza si persoana celui judecat.
          Caci, daca mai repede sau mai tarziu CEDO va constata ca au fost incalcate regulile unei judecati echitabile, si ca, de pilda, procuratura a avut permis de a aduce 900 de martori (care, de altel. nu am adus nici ei vreo dovada directa) iar apararii i-au fost admisi doar 5 martori, etc, samd, atunci poate ca ecoul international al unei astfel de culpe judecatoresti este diferit daca cel prejudiciat a fost Sile de la scularie sau un fost prim ministru.
          Tu, in absolt, ai dreptate. Dar aici, pe aceasta lume, cred ca dreptate am si eu.
          Repet, as fi vrut sa il vad pe Nastase dupa gratii, dar pe baza unor dovezi dincolo de orice indoiala. Asa, nu am decat un fake.
          PS Ca unul dintre cei 10.000 de specialisti CDR care au fost epurati din functie de catre guvernarea Nastase, as avea motive sa inchid ochii la aceasta sentinta indoielnica. Dar uite, nu pot sa inchid ochi. Nu vreau sa pot!

          Apreciază

  2. berenger1 22 iunie 2012 la 3:12 PM #

    ~Tu, in absolt, ai dreptate. Dar aici, pe aceasta lume, cred ca dreptate am si eu.~
    ai spus totul aici. eu bu inteleg insa un lucru. nastase nu e singurul condamnat, de fapt, are pedeapsa cea mai mica. nu am vazut o lacrima, o indoiala, o amnistiere, o parere de rau, ceva acolo, pentru ceilalti…

    Apreciază

    • Gondolin 22 iunie 2012 la 4:05 PM #

      ei, aici, in ultima ta postare, ai dreptate 100%
      luati cu politica, am uitat de ceilalti.
      Dar, inca o data, eu nu am afirmat ca Nastase (si ceilalti asemeni lui) ar fi inocent. am spus doar ca astept sa vad cum suna motivarea sentintei, deoarece MI SE PARE ca nu sunt temeiuri suficiente pentru o condamnare.

      Apreciază

%d blogeri au apreciat: