B. Mateescu (Sociollogica) – Referendumul: azi, Avangarde (din nou), CCSB şi Public-Affairs

Pentru cine nu are chef de detalii:

Cele trei sondaje se corelează, atât între ele cât şi cu sondajele anterioare:
1. Prezenţă pe muchie pentru validare (50-53%) din perspectiva listelor electorale.
2. Raport doi-la-unu sau chiar un pic mai mult în favoarea demiterii.

1. CCSB

Sondaj efectuat între 18 şi 21 iulie (cel mai nou dintre toate trei).
61% spun că vor merge la vot.
Dintre ei, 68% spun că votează pentru demitere (41,4% din românii aflaţi în ţară).
32% împotriva demiterii (19,5% din românii aflaţi în ţară).

2. Avangarde

Acest sondaj a fost efectuat între 16 şi 21 iulie.
Sondajul anterior al Avangarde a fost efectuat între 7 şi 11 iulie.
La sondajul anterior, efectuat cu aproape o săptămână mai devreme, 56% erau siguri că vin la vot.
Acum, cei care spun că vin la vot sunt 59%. Nuanţa e importantă.

Atunci, care votau DA în mod sigur erau 37,5% din populaţia adultă aflată în ţară.
Acum, cei care spun că vin la referendum şi votează DA sunt 40%.

Atunci, cei care votau NU în mod sigur erau 18,5% din populaţia adultă aflată în ţară.
Acum: cei care spun că vin la referendum şi votează NU sunt 18,3%.

3. Public-Affairs

Cine/ce. Sondaj realizat între 14 şi 18 iulie de o firmă care lucrează în consultanţă politică şi care a realizat acum şase luni un studiu pentru Primăria Bucureştiului. Dacă există alte informaţii despre ei, vă rog lăsaţi-le în comentarii (cu un link; pe vorbe toţi sunt vânduţi tututor).

Prezenţa la vot. Estimarea prezenţei la vot s-a făcut printr-o metodă interesantă. Respondenţii au fost plasaţi pe o scară de la 0 la 9 (unde 0 = „sigur nu vin la vot” şi 9 = „sigur vin la vot”). Acest lucru nu s-a făcut pe baza unei întrebări directe care să măsoare acest lucru, ci pe baza a zece întrebări indirecte (dacă respondentul a votat şi la alte alegeri, interesul faţă de referendum, etc.)

Componente ale acestei metode sunt des uzitate în Statele Unite, ea având avantaje certe faţă de alte modalităţi de determinare a participării. Problema este întotdeauna interpretarea rezultatelor.

63,6% din respondenţi au fost plasaţi la nivelul „5” sau mai sus – adică probabilitate mare să vină la vot.
56,9% au fost plasaţi la nivelul „6” sau mai sus – în primele patru trepte de participare din zece.

Estimarea Public-Affairs cu privire la participarea de vot conform listelor electorale este de 53%. Acest nivel de prezenţă a fost formulat pe baza unui calcul complex, şi este în mare parte veridic. Ca şi în toate sondajele efectuate după momentul suspendării, participarea la vot conform listelor electorale este puţin peste pragul de 50%.

Opţiunea de vot la referendum. Lucrurile sunt aici neclare. După cum am mai scris şi în alte postări, înainte să ne uităm la procente trebuie să vedem care este totalul din care ele sunt calculate (ce reprezintă acel „100%”? Care este grupul la care se face referinţă?).

La întrebarea privind opţiunea de vot, ni se spune că au fost 941 de răspunsuri valide.
La sondaj au participat 1204 respondenţi.
941 / 1204 = 78,1%.
Nu se înţelege care sunt aceşti 78,1%.
Să fie cei care au măcar un interes în referendum? (cel puţin un scor de 1 pe scara de la 0-la-9 menţionată mai sus?) Nu. Pentru că 27% dintre respondenţi au un scor de 0. Iar 78+27 > 100%.

Să fie cei în legătură cu care Public-Affairs susţine că ar veni la vot? (63% din respondenţi cu cel puţin un scor de 5 pe scara de la 0-la-9 menţionată mai sus?) Nu. Pentru că 78% > 63%.

Cel mai probabil Public-Affairs a adresat întrebarea tuturor respondenţilor, indiferent de scorul lor la participarea la vot (care a fost oricum determinat ulterior). Problema este una de prezentare a rezultatelor. Public-Affairs ar fi trebuit să indice scorul în rândul acelor 63% despre care afirmă că au o probabilitate mare să vină la vot. Acest lucru era posibil din punct de vedere tehnic, şi permitea compararea sondajului cu altele – care dau scorul prin referinţă fie la totalul celor siguri/decişi, fie la totalul celor probabili să participe la referendum.

Asta nu înseamnă însă că sondajul – şi datele menţionate ulterior în prezentarea lui – sunt inutile. Dacă calculăm totul prin raportare la totalul populaţiei chestionate, avem următoarea situaţie:

43% ar vota pro-demitere.
16% ar vota anti-demitere.
14% indecişi.
4% au un interes scăzut în referendum dar au spus că sunt indecişi.
22% nu participă sau n-au dat un răspuns.

Cumulând aceste cifre cu cele din sondajul CURS, efectuat aproape în acelaşi timp, dar cu 2 zile decart, precum şi cu sondajele Avangarde şi CCSB:

39-44% din populaţia aflată în ţară spune că ar vota DA.
15-23% din populaţia aflată în ţară spune că ar vota NU.
Restul de 33%-46% sunt total sau parţial dezinteresaţi de referendum, ocazional (dar din ce în ce mai rar) afirmând că ar susţine o cauză sau alta prin vot.

Alte date interesante din sondajul Public Affairs:
1. Opţiunile „DA” şi „NU” sunt la egalitate în rândul unui singur grup: românii care reuşesc să aibă tot ce vor, fără mari eforturi. Altfel, ca şi în sondajul IMAS efectuat înainte de campanie, Traian Băsescu pierde pe orice categorie de vârstă, educaţie, mediu de rezidenţă şi până şi indiferent de modul de care respondenţii percep comunismul (idee bună bine aplicată / idee bună prost aplicată / idee proastă).

2. Nu există diferenţe majore între urban şi rural în ceea ce priveşte modul în care ar vota la referendum.

3. Se confirmă scorul mai slab al lui TB în rândul persoanelor cu studii superioare decât în rândul celor cu studii liceale. Aproape toţi bugetarii au făcut o facultate…

4. Situaţia proastă a taberei anti-demitere în rândul oamenilor în vârstă este evidentă conform mai multor sondaje. Iar aceştia vin la vot într-o măsură mai mare decât alte categorii de vârstă…

Observaţie: există multe locuri pe Internet unde se poate face propagandă pentru o cauză sau pentru cealaltă. „Sociollogica” nu este unul dintre ele. Aici se discută cifre, nu se aduc injurii.