B. Mateescu (Sociollogica): Mesajul opoziţiei pentru la toamnă?

Sebastian Lăzăroiu a fost intervievat ieri de către ziare.com. A avut loc următorul schimb de cuvinte:

Întrebare ziare.com: „A salvat suspendarea dreapta de la o infrangere grea la alegerile parlamentare din noiembrie?”

S.L.: „A ajutat-o. De salvat nu te salvezi decat singur. A ajutat-o pentru ca cei dezamagiti de PDL au vazut ca oricat de multe le-ar putea reprosa acestora pentru perioada lor de guvernare diferenta intre ei si cei de la USL este ca de la cer la pamant.

PDL a respectat in mare masura democratia si in totalitate statul de drept. USL a incercat sa schimbe ordinea constitutionala printr-o lovitura de stat. Acum depinde de ei. Daca sunt capabili sa lase la o parte orgoliile, si ma refer la toti cei care se revendica de centru-dreapta, si sa stranga randurile pentru alegerile parlamentare. Pentru ca acum dreapta nu mai apara doar niste valori de dreapta.

Dreapta poate ramane singurul scut pentru democratie si statul de drept.

Noi nu mai avem acum o polarizare stanga-dreapta in Romania. Avem o polarizare intre cei care apara democratia si statul de drept, pe de-o parte, iar, de cealalta parte, o mana de anarhisti care vor sa isi subordoneze statul”.

Este posibil ca rândurile de mai sus să reprezinte mesajul principal al alianţei PDL+ICCD+NR+… pentru parlamentare (care au loc peste 100 de zile). Ele sunt în fapt ecoul unor teme enunţate de Traian Băsescu în campania de la referendum. Câteva observaţii scurte:

1. Mişcare simetrică a pieselor de pe tabla de şah. Va pune USL accentul la parlamentare pe Traian Băsescu? Atunci şi tabăra asociată preşedintelui va încerca şi ea să utilizeze referendumul. Şi asta pentru că referendumul i-a oferit acestei forţe politice o oportunitate pe care o voi detalia ceva mai jos.

2. Posibilitatea unei alianţe cu PNL sau PSD a dispărut. Idem racolarea traseiştilor. O eventuală rupere a USL a devenit irelevantă. Conform tezei că evenimentele din perioada 3-6 iulie au fost o lovitură de stat, e imoral să guvernezi alături de cei care au votat în sprijinul loviturii de stat în mod repetat. De pe 7 iulie, fiecare parlamentar şi politician PNL sau PSD este nefrecventabil pentru Marea Alianţă din Jurul PDL: cine nu şi-a dat demisia, opunându-se astfel loviturii de stat, a fost de partea loviturii de stat confom perspectivei de mai sus. Nu există un PNL bun, dalb şi curat, cu care să se poată face coaliţie de guvernare pentru 2013. Şi nici PSD nu mai este utilizabil.

Singurele cărări deschise pentru alianţa din jurul PDL:
a) guvernare alături de PPDD (eventual şi cu UDMR şi minorităţi)
sau
b) guvernare alături de UDMR şi minorităţi dar fără PPDD
sau
c) rămânerea în opoziţie
sau 
d)retragerea şi negarea tezei loviturii de stat, lucru care ar redeschide posibilitatea colaborării cu PNL, PSD şi traseişti provenind din aceste partide.
Cu excepţia ultimului scenariu, care prezintă dificultăţi aparte şi aproape imposibil de eliminat, le vom explora pe toate în continuare.

3. Subiectul ameninţărilor la adresa democraţiei permite reactivarea celor care ar fi votat „nu” la referendum dacă n-ar fi fost boicot şi care nu aparţin electoratului PDL – poate un milion de persoane, poate mai puţini, poate mai mulţi. Paragraful următor conţine o estimare în acest sens.

3 şi jumătate. Calculele sunt frumoase şi simple. Cu 39% din voturi + redistribuire (4%) + UDMR (5-6%) + minorităţi naţionale (3%) se obţine o majoritate în parlament. Câţi oameni ar fi votat NU la referendum dacă nu exista cvorum? Aproximativ 3,3 milioane. Aceşti 3,3 milioane ar fi 39% din votanţii de la parlamentare sau chiar mai mult doar dacă prezenţa totală este de 8,4 milioane sau mai puţin. În alte cuvinte, dacă toţi votanţii potenţiali anti-demitere de la referendum vin la vot la parlamentare, iar prezenţa totală este sub 8,4 milioane, ICCD+PDL+NR+…. are procentele necesare pentru a guverna.

Dacă lucrurile nu stau cum trebuie, mai există şi opţiunea parteneriatului cu PPDD.

4. Prin accentuarea temei asediului anti-democratic, se eludează în mod elegant punctul slab al axei PDL-ICCD-NR, şi anume lipsa de soluţii economice, ba chiar reputaţia nefericită din acest punct de vedere cu care PDL şi-ar contamina partenerii de proiect politic. Când tema centrală a discursului e democraţia, nu mai e timp şi loc de detalii care să ţină de programul economic. Ceea ce e bine pentru alianţa din jurul PDL – nu e clar câţi din oamenii de la punctul 3 vor un program economic de dreapta.

5. Articolul 85 din Constituţie poate fi citit aici. În caz că nu este evident: cine va ocupa Palatul Cotroceni la începutul lunii decembrie va decide câştigătorul real al alegerilor, indiferent de voturi, procente, mesaje şi tactici de campanie. Aceste subiecte rămân totuşi relevante de vreme ce prezintă un interes intrinsec…

6. „Noi nu mai avem acum o polarizare stanga-dreapta in Romania.” Ideologia e abandonată temporar şi înlocuită cu alte moduri de relaţionare cu situaţia critică, exact ca la Stalingrad. Şi, tot ca la Stalingrad, mişcarea va aduce beneficii. În clipa de faţă raportul dintre cei care spun că ar vota USL şi cei care spun că ar vota PDL este de cel puţin 3-la-1. Chiar dacă el s-ar reduce la 2-la-1 (lucru probabil), diferenţa este mult prea vastă. Nu sunt puţini oamenii de stânga sau centru, ne-USL-işti sau foşti votanţi USL la locale, care sunt îngrijoraţi de ce s-a întâmplat în iulie, ar fi votat NU la referendum dar n-ar vota niciodată PDL la parlamentare, pentru că nu se identifică cu programul dreptei reformiste aşa cum a arătat el în ultimii trei ani şi nici nu au simpatie pentru liderii PDL.

7. Aparenţa uninominală a procesului electoral va cauza mari dureri de cap Alianţei din Jurul PDL. În funcţie de colegiu, „votul pentru salvarea democraţiei” ar trebui să fie un vot… pentru Elena Udrea, Roberta Anastase sau pentru alţi lideri PDL cu reputaţie proastă. Ceea ce, în mod evident, ar periclita întreg proiectul, ducându-l în aria tragicomicului.
De văzut ce şi cum va reuşi să facă comisia de integritate condusă de Monica Macovei.

8. Victoria alianţei din jurul PDL este posibilă. Dar atenţie la ce ne referim. Ţinta alianţei nu e 50%, nici 40%. Chiar şi cu un 30% se poate guverna (oare ce minister va cere Dan Diaconescu pentru el însuşi?). Dacă interviul de mai sus sugerează planul ideatic al campaniei dreptei reformiste pentru la toamnă, nu este un mesaj de aruncat la gunoi, el maximizând oportunităţile într-o situaţie care nu e ideală.

Pe de altă parte, şi o înfrângere ar fi utilă – de obicei dreapta pierde votanţi când guvernează şi câştigă susţinători atunci când se află în opoziţie. Iar în 2014, după doi ani de guvernare USL, ar veni prezidenţialele – miza reală a dreptei, din 1990 şi până acum.

Observaţie de final: te rog să remarci fineţea cu care Sebastian Lăzăroiu formulează anumite idei: antiteza este între „cei care apără democraţia şi statul de drept” (votanţi şi politicieni împreună, separarea dintre cele două sub-grupuri dispărând) şi respectiv „o mână de anarhişti care vor să îşi subordoneze statul”. Votanţii USL nu sunt menţionaţi tocmai datorită superiorităţii lor numerice iar liderii USL sunt descrişi ca un grup izolat, lipsit de putere şi de capacitatea de a acţiona organizat. Par detalii, dar de astfel de „detalii” depinde calitatea actului de comunicare.

sursa: Sociollogica

Etichete:, , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: