Barbu Mateescu (Sociollogica): Prezidenţiale 2014 – linia de start

În perspectiva următorului scrutin, USL are mici şanse să mai existe, atâta timp cât singurul factor care îi mai ţine uniţi – opoziţia faţă de preşedinte – va avea un impact redus în 2014 şi non-existent după aceea Implicit vorbim de următorii furnizori de candidaţi şi de următoarele dileme:

PSD: probleme demografice apropo de structura electoratului, probleme despre care voi scrie curând. Nu este o întâmplare că Mircea Geoană a obţinut mai puţine procente şi mai puţine voturi în turul unu al alegerilor din 2009 decât oricare alt candidat PSD/FDSN din istorie. De acum şi până în decembrie 2014, PSD va pierde câteva sute de mii de susţinători din motive naturale, pierderi care vor fi decontate de Sorin Oprescu sau de candidatul propus de social-democraţi la preşedinţie.

PNL: O debarcare a lui Crin Antonescu pare extrem de puţin probabilă (PNL n-a fost niciodată atât de puternic în plan local sau parlamentar). Din multe puncte de vedere situaţia PNL/C.A. este cea mai complexă întrucât vorbim despre:
– o ieşire din USL care trebuie pregătită cu atenţie pentru obţinerea unui avantaj maxim din punct de vedere electoral;
– necesitatea divizării dreptei pro-Băsescu în primul tur (un lucru pe care C.A. nu-l controlează direct dar de care ar avea nevoie pentru a evita orice emoţii);
– evitarea ruperii PNL, un eveniment care ar putea slăbi organizaţiile în mod poate decisiv;
– definirea unui electorat non-PSD şi non-băsescian care în mod obligatoriu trebuie să fie mai mare decât cel care l-a votat pe Crin Antonescu în 2009;
– o poziţionare inteligentă în vederea turului 2, la care ar avea nevoie de susţinerea unor electorate teoretic ostile dar şi de alianţe surprinzătoare.

PDL: Nu are prezidenţiabil, forţa structurilor locale este sub semnul întrebării iar energia creativă lipseşte. În condiţiile unor condiţii economice dificile, discursul PDL se va muta spre stânga – reformele propuse de preşedinte acum câţiva ani vor dispărea pentru întotdeauna din discurs, iritând (şi mai mult din) electoratul pro-Băsescu.

FC: Nu are structuri în teritoriu.

O opţiune PDL+FC: Chiar dacă unii au ceea ce le lipseşte celorlalţi… orgoliile sunt mari, eşecul ARD apasă greu iar colaborarea în 2012 a fost oricum doar roză nu.

PPDD: Pentru a repeta performanţa lui Vadim din 2000, Dan Diaconescu are nevoie de un set favorabil de circumstanţe şi de multă energie.

c: 300-400 de mii de voturi care nu prea schimbă nimic.

Candidatură independentă / din afara forţelor politice de mai sus: coaliţii de susţinători inimoşi pot smulge câteva procente şi atât. Fără acces la rural, ai pierdut din start jumătate din luptă. Un alt obstacol este „votul util”.

Pe baza enumerării de mai sus, toată lumea pierde 🙂 În realitate, precum în 2012, contează cine pierde într-o mai mică măsură sau, altfel spus, cine dă un răspuns mai bun (nu neapărat „bun”) la provocările cu care se confruntă. Un exemplu concret în acest sens este dat de performanţa electorală a USL în 2012. Dacă luăm în calcul faptul că la locale UNPR nu a fost aliat cu USL în timp ce la parlamentare cele două forţe au colaborat, USL a pierdut aproximativ 400 de mii de voturi între locale şi parlamentare. Totuşi USL a câştigat 10 procente între locale (49,8%) şi parlamentare (60%), şi asta pentru că ARD a căzut în nas. USL a pierdut voturi dar ARD a pierdut enorm de multe voturi, ceea ce a făcut ca USL să fie avantajat relativ. În acelaşi fel, nimeni nu va răspunde perfect dilemelor de mai sus. Calitatea răspunsurilor, însă, va determina rezultatul final.

sursa: Sociollogica

Etichete:, , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: