Chiliman vs Antonescu

În seara de vineri, 12.01.2012 a avut loc un duel la distanță între Andrei Chiliman și Crin Antonescu. Primul, împins la înaintare de mai mult de un an de zile și prezentat ca fiind primum inter pares, adică cel mai vocal și cel mai influent (datorită poziției sale administrative, ca primar de mare sector bucureștean) opozant al lui Crin Antonescu. Cel de al doilea, Antonescu, aflat pe cai mari după scorul zdrobitor obținut de către creația sa, USL, la alegerile parlamentare; și după ce PNL a atins un maxum istoric postrevoluționar ca putere politică și influență administrativă. Un Crin Antonescu pe cale să își întărească autoritatea asupra unui partid amenințat, deocamdată, doar de o criză de creștere și de adaptarea din mers la condiția de partid mare.

După mine (este drept, eu nefiind tocmai obiectiv în aprecieri) duelul a fost câștigat, de departe, de Crin Antonescu. Care și-a permis chiar să fie magnanim în raportarea sa față de Chiliman: nu îl dorește pe acesta exclus din PNL – oricum nu înainte de Congresul PNL, prilej pentru o confruntare despre principii, liberalism și trădări.

În ceea ce îl privește pe mai-marele sectorului 1, acesta s-a pus el însuși în poziția ingrată de a apela la argumente care îl înghesuie într-un colț ocupat deja de băsiștii autori ai sintagmei ”lovitură de stat” referitor la Referendumul din 2012:

”Antonescu a dovedit ca nu-l intereseaza decat interesele persoanele si ca face orice ca sa le atinga. Ca sa ajunga presedinte, a atentat la statul de drept in Romania, prin masurile pe care le-a luat. A si semnat o hartie prin care propunea desfiintarea Curtii Constitutionale, DNA” (pe surse)

Ce ar fi de zis la o asemenea aserțiune? Dincolo de faptul că Andrei Chiliman uită (bătrânețea?) sau se face că uită că cel care a semnat ”o hârtie” nu este Crin Antonescu ci Chițoiu, și că cele mai multe dintre prevederile cuprinse acolo erau susținute de către PNL încă din perioada Tăriceanu? Ar fi de zis că Chiliman (și cei care îl susțin în acest atac) prin condamnarea acțiunilor lui Antonescu din perioada suspendării lui Băsescu vine împotriva voinței a aproape 7 milioane de români. Și că această poziție politică este suicidară pentru oricare lider PNL – cel puțin pe termen scurt și mediu.

Lui Chiliman nu îi rămâne decăt să spere că unii dintre cei nemulțumiți de la împărțirea borcanelor cu dulceață în PNL îl vor urma, după Congres, în direcția incertă pe care se va orienta sau va fi orientat. Pentru că pornește la un război pe care Crin l-a câștigat deja cu 2:1 (dacă vorbim doar despre marile evenimente ale anului 2012), golurile câștigătoare fiind date la 10 Iunie și 9 Decembrie; golul primit, încasat pe 29 Iulie, fiind datorat în parte și unor jucători de gen Chiliman.

O luptă pe care o va pierde, o poziție ingrată pentru Andrei Chiliman… dar cel puțin una în care nu trebuie să explice cetățenilor din sectorul 1 de ce costurile anvelopărilor din sector sunt de 3 ori mai mari decât costurile pe care le percep firmele în mod curent.

PS Foarte interesant vor fi de observat de acum și până la Congresul PNL (când va fi și acela…) poziționările parlamentarilor PNL aleși în colegiul lui Chiliman, deci cu sprijinul direct al acestuia. În special cea a lui Călin Popescu Tăriceanu, pe care Chiliman îl dorește cu ardoare în barca sa.