Câte ceva despre ”opoziția” PNL

Am avut (atât pe acest blog cât și pe FB) câteva contre cu o colegă din mediul online privitoare la articolul meu Despre adevărata înfrângere a lui Năstase. Nu știu dacă preopinenta mea s-a obosit să citească întreg articolul, sau s-a limitat la titlu. Spun asta pentru că nu îmi explic comentarii ale domniei sale, de genul celui de mai jos (luat de pe FB dar ceva similar este de găsit și într-un comentariu la articol pe mine pe blog). Am ales citatul doar pentru că este ”proaspăt”, de mai puțin de o oră, și dovedește că, în ciuda încercărilor mele de a explica sensul articolului, colega mea de blogerit și de opoziție la Băsescu nu a înțeles, sau nu vrea să înțeleagă, nimic. Altfel nu s-ar explica următoarele (am păstrat ortografia originală):

Nu accept nici un fel de incercare de manipulare poltica …. la alegerile parlamentare am votat o echipa PNL, Senatorul este acum ministrul Culturii si am incredere in el, despre deputati nu mai stiu nimic …. politicienii PNL nu au voie sa vorbeasca ca si cum ar fi in opozitie …. noi ne-am facut datoria, am stat in viscol si in ger la proteste, am iesit la vot de cate ori a fost nevoie …. asteptam FAPTE nu vorbe de la polticienii PNL …. daca parlamentarii PNL nu sunt de acord cu „coabitarea” sa actioneze ….. de vorbit am voie sa vorbesc eu …. ei SUNT OBLIGATI SA ACTIONEZE …. si sa nu ma intrebe pe mine CUM ….. ca au experti si consilieri parlamentari … au parlamentari juristi ….. noi le-am dat votul ca ei sa ne reprezinte in Parlamentul Romaniei, sa faca legi pentru NOI …. nu sa se planga …. nu poti sa fii la PUTERE si sa ai discurs de opozitie … esti la PUTERE actionezi asa cum ai promis electoratului care te-a votat si te-a trimis in Parlament …. asta daca mai vrei sa mai primesti ai altadata voturi ….. NU NE DEZAMAGITIT!!!!! /…/ – AN nu are nici o legatura cu acordul de coabitare …. daca parlamntarii PNL nu sunt de acord sa ii spuna lui Ponta …. sa actioneze intr-un fel …. nu poti sa fii la putere si sa ai discurs de opozitie …. ori alba ori neagra

Acum… hai să o luăm pe puncte și să explic cum devine treaba din punctul de vedere al unui uslaș vechi ca mine, cu destule bobârnace încasate de la diverși talibani, peneliști sau pesediști, care în trecut nu vedeau cu ochi buni crearea USL. Și din acela al unui demonstrant, prin vară, anti-Băsescu, devenit parlamentar USL cu ajutorul organizațiilor PNL și PSD din Gherla și comunele limitrofe, și care nu a uitat nici angajamentele USL și nici faptul că este, mai întâi de toate, român și deci caută a pune în față, mai presus de orice, interesele României așa cum le vede el. Si doar după aceea penelist, iar în ultimă instanță uselist.

1. USL nu s-a făcut în primul rând pentru a-l debarca pe Băsescu. Lupta împotriva acestuia era implicită deoarece Băsescu reprezenta chintesența unei guvernări devenite odioase și care dăuna României, pur și simplu. USL s-a constituit în primul rând pentru a oferi șanse cât mai mari ca, după o previzionată victorie la alegerile parlamentare din 2014, Băsescu să poată fi obligat (fie și printr-un șantaj politic: nominalizarea premierului USL vs demiterea președintelui de către majoritatea parlamentară nou constituită) să accepte un premier, și anume acel premier pe care USL l-ar fi dorit. Și asta pentru a se evita folosirea de către președinte a portițelor pe care o Constituție de multe ori neclară în expresii le putea lăsa deschise.

2. În al doilea rând USL s-a constituit pentru a da României șansa de a se afla, pentru 4 sau 8 ani, sub o guvernare stabilă, solidă, timp necesar punerii fundamentului unui program de țară de care statul român nu s-a învrednicit până acum (continuarea programului Băsescu-Boc nu putea fi luat în considerație din multiple puncte de vedere). Desigur, mai întâi vindecarea rănilor profunde provocate de guvernarea Boc, iar apoi – construirea unui stat (deci – o nouă Constituție) updatat la cerințele epocii și ale românilor.

3. Demiterea lui Băsescu nu a fost o temă USL în momentul apariției acestei alianțe. Episodul Referendumului din 2012 a fost, în context, unul fortuit, generat de faptul că Băsescu și instrumentele sale au sărit peste cal (demiterea lui Arafat în iarna lui 2011/2012, urmată de întregul context al condamnării și arestării lui Adrian Năstase, din vară).  Acestea și teama aparent motivată că Năstase era numai primul de pe o lungă listă de lideri USL ce ar fi fost purtați în cătușe prin fața camerelor de luat vederi în vara/toamna lui 2012 a făcut ca PSD să propună, iar PNL să accepte ideea demiterii lui Băsescu atunci, în iulie 2012.

4. Deși USL și poporul român (prin cei 7,4 milioane de votanți DA) au fost înfrânți de către Băsescu (servicii, CCR și varii aliați externi de conjunctură) Referendumul a avut, ca cea mai importantă urmare a sa, victoria majoră la alegerile din decembrie 2012. Și transformarea lui Băsescu dintr-un președinte legitim într-un gubernator susținut la Cotroceni de o conjunctură oricând schimbătoare.

Acestea fiind zise, sunt convins (este analiza mea și nu cea a partidului meu) că semnarea unui pact de coabitare Băsescu – Ponta era/a fost inutilă, deoarece cele 70% mandate USL în Parlamentul României erau mai grăitoare decât orice hârtie semnată. USL era stăpânul jocului, și putea să îl oblige pe guvernatorul de Cotroceni să respecte regulile, eventual chiar niște reguli impuse de către USL. Nu mă interesează prea mult de ce Ponta a ales să își securizeze nominalizarea ca premier prin semnarea pactului de coabitare, dacă au fost mesaje sau presiunile interne sau cele externe care l-au determinat la acest gest. Observ doar că liderul PSD a ales o cale a non-combatului, în vreme ce scorul la parlamentare și obligațiile morale asumate în timpul campaniei electorale l-ar fi dus mai degrabă înspre o poziție mai combativă. De asemeni este edesubliniat că, deși PNL (prin președintele partidului, co-lider al USL) nu este parte semnatară a acestui act de coabitare, prin prezența sa Crin Antonescu a acceptat de facto pactul. Drept care nici în perioada imediat următoare semnării, nici mai târziu, PNL nu a atacat principiul coabitării.

Nu ar fi prima dată cânt PNL coabitează cu un președinte ostil. Toată istoria guvernării Tăriceanu (după ce premierul a refuzat organizarea unor alegeri parlamentare anticipate) a fost o istorie a unei coabitări, cu accente dramatice uneori. Această istorie a cuprins momente de antagonism pur (încercarea de demitere din 2007, respingerea de către Băsescu a unor nominalizări de miniștrii PNL, suspendarea altora) dar și de ”colaborare” (numirea lui Predoiu la Justiție, printre altele). Deci PNL nu a fost deranjat de ideea coabitării (firească devreme ce debarcarea lui Băsescu a eșuat, în iulie-august 2012). Crin Antonescu a spus răspicat, după decembrie 2012, că suspendarea/demiterea lui Băsescu nu mai este o temă USL sau PNL, în cazul în care guvernatorul se păstrează în cadrul constituțional… Ce a deranjat PNL au fost unele dintre urmările acestei coabitări, duse, în cazul procedurii alese de către Ponta pentru numirea procurorilor, până la colaborare deschisă (cu laudele reciproce de rigoare între premier și guvernator).

Adevărat că în cazul numirii procurorilor (Kovesy a devenit pentru mulți un nomine odiosa în urma malversațiunilor instrumentate de către cei de sub direcția sa directă) reacția a fost una drastică, dar numai la nivel verbal. PNL nu avea încotro, trebuia să reacționeze. Coabitarea este una, păstrarea în funcție (sau cam pe acolo…) a unuia dintre stâlpii guvernării băsesciene, este cu totul altceva. USL a promis, eu personal am promis, în decembrie, ”Dreptate până la capăt” – sincer nu văd cum această dreptate se va înfăptui cu Kovesy în fruntea DNA. Va fi o dreptate strâmbă, așa cum strâmbă și obedientă a fost activitatea procuraturii generale sub conducerea lui Kovesy.

În ce privește alegațiile unora că PNL ar fi trebuit să tacă sau să utilizeze alte mijloace prin care să își fi manifestat împotrivirea față de ”cazul procurorilor șefi”.

  • a tăcea ar fi însemnat a consimți. A consimți prin tăcere ar fi însemnat ca PNL să se dezică de latura anti-băsistă a pragmaticii sale politice. Folosind vorbe mari, a accepta ca șefa procurorilor care au arestat registrele electorale în august 2012 (înainte chiar ca DNA să înceapă a-și face propriile lucrări) să treacă la șefia DNA (funcție nouă, dar tot cu Băsescu în suflet…) ar fi însemnat pentru PDL a trăda acel electorat care a spus DA în iulie 2012 sau care a pus ștampila pe USL în decembrie 2012.
  • a face un gest politic, altul decât acela de a declara public că PNL nu este de acord cu procedura de numire, ar fi însemnat, pe de altă parte, pericolul ruperii USL. Adică un gest politic la care PNL nu va antama. Cei care își pun nădejdea că miniștrii PNL din guvernul Ponta își vor da demisia, sau că parlamentarii PNL vor vota împotriva propriului lor guvern (căci principial vorbind guvernul nu este al lui Ponta, ci al USL, deci și al PNL…) își fac speranțe degeaba. Căci din considerente de ordin pragmatic, dar și din ceea ce PNL consideră ca fiind morala politică, PNL dorește să rămână în USL cel puțin până în 2016.

Consider că PNL a acționat judicios în ”criza procurorilor”. Distanțându-se de o hotărâre politică la care PNL nu a dorit să fie considerat părtaș, ci rămânând fidel crezului său politic  – dar fără a aduce prejudicii structurii USL și activității guvernamentale și legislative. Acest moment poate fi considerat ca fiind un episod al unei ”opoziții interne” a PNL în cadrul USL, dar episodul este unul ”unicat”. Unicat în sensul în care, sper, PNL să nu mai fie pus în situația ingrată de a critica gesturile politice ale partenerilor de alianță. Și nici nu va comite, neprovocat, acele gesturi politice care, la rândul lor, să determine critica partenerilor și aliaților săi. Cu alte cuvinte, în acest moment (sper că și în altele care vor urma) PNL nu este în postura de a fi un fel de opoziție internă în cadrul USL.

PS Inutil să mai adaug că în articolul propriu citat mai sus, nu există intenția de a îl critica pe Adrian Năstase. Dimpotrivă, admiteam că dramatica sa arestare a fost un factor important în decizia PSD de a întreprinde suspendarea lui Băsescu. Atunci, ca și acum, procurorii lui Kovesy îl aveau pe Năstase în vizor și nu cred că pactul de coabitare sau numirea lui Kovesy la DNA va schimba ceva în această privință. Nu cât Băsescu va avea ceva de spus în privința Justiției.

PPS Unul dintre foarte onorabilii propagandiști PSD în mediul online mă întreabă, probabil retoric: ”Oare opiniile Dumneavoastra anti-PSD facute publice nu dauneaza USL-ului sau aveti misiunea de a distruge, impreuna cu altii USL?” I-am răspuns și pe FB și îi răspund și aici, că o critică argumentată și (sper eu) de bun simț întărește iar nu distruge, dacă cel criticat este rațional și dacă, mai ales, critica are obiect real. Eu nu citic PSD-ul în totalitatea sa, dar mi se întâmplă să critic aspecte ale unor decizii politice sau ale unor afirmații ale membrilor PSD (că ei se numesc Ponta sau Dragnea… cu atât mai rău – la un anumit nivel, ar trebui să se greșească mai rar!) Eu nu inventez subiecte pentru criticile mele, aceste subiecte există. Din păcate. Acele decizii politice eronate duc atingere intereselor USL, iar nu criticile mele. Care vor să îndrepte, iar nu să distrugă.

Etichete:, , , , , , ,

2 comentarii pe “Câte ceva despre ”opoziția” PNL”

  1. Zoro 2 mai 2013 la 7:13 PM #

    Ai mult timp liber fratie ………….

    Apreciază

    • romi 3 mai 2013 la 5:54 AM #

      pentru cei care au ideile clare in cap, scrisul nu-ti ia asa de mult….ai putea sa incerci din cand in cand…fratie….

      PS. Zoro se scria pe vremea mea cu 2r adica Zorro

      Apreciază

%d blogeri au apreciat: