B. Mateescu (Sociollogica): De ce sunt importante alegerile prezidenţiale din 2014

În ultimele luni am scris mai multe postări despre prezidenţialele din 2014. Până la acel scrutin mai e mai mult de un an. Tema pare inutilă; o explicaţie este, cred, necesară.

Prezidenţialele sunt un scrutin cu o miză simbolică importantă. Dar, în principal, vorbim despre identificarea partidului care, cu siguranţă, va guverna după 2016. În alte cuvinte, preşedintele ales anul viitor va putea nominaliza în 2016 un candidat la ocuparea funcţiei de premier de la partidul său favorit, indiferent de rezultatul alegerilor parlamentare din acel an. Termină partidul respectiv sau alianţa din care face parte pe locul doi la mandate? Nicio problemă – în 2004 n-a contat aşa ceva. Termină partidul respectiv sau alianţa respectivă pe locul doi la voturi? Iarăşi nicio problemă – n-a contat nici în 2004 şi nici în 2008. Ducând lucrurile la extrem, am putea avea situaţia următoare peste trei ani şi jumătate, imediat după parlamentare:

Partidul A: 35% din voturi
Partidul B: 30% din voturi
Partidul C (al preşedintelui): 20% din voturi.

Ar avea succes preşedintele cu o nominalizare de premier din partidul C, partidul său? Evident. Parlamentarii nou-aleşi nu vor avea chef să respingă două propuneri de acest tip pentru că s-ar ajunge la dizolvarea parlamentului şi la o nouă şi costisitoare campanie electorală (în ianuarie!)… iar după aceea preşedintele ar putea reveni cu aceleaşi nominalizări ca şi înainte de dizolvarea parlamentului.

Ar putea partidele A şi B suspenda preşedintele? Teoretic da, dar apar alte probleme: preşedintele poate câştiga referendumul sau îl poate pur şi simplu boicota, astfel încât să nu se îndeplinească cvorumul necesar pentru validare.

Mult mai simplu şi mai eficient este pentru partidele A şi B să liciteze pentru bunăvoinţa preşedintelui/partidului C.

Exemplul de mai sus este, repet, unul extrem dar crucial pentru înţelegerea modului în care funcţionează lucrurile. Partidele româneşti sunt grupuri orientate spre captarea resurselor bugetare, afirmaţia fiind validă indiferent despre cine vorbim. La buget se ajunge prin guvern. Iar la guvernare se ajunge prin influenţa (asupra) preşedintelui.

Din acest punct de vedere va fi interesant de văzut cum va arăta propunerea de revizuire a Constituţiei pe următoarele paliere:

a) procesul de desemnare al candidatului la ocuparea funcţiei de prim-ministru;
b) procesul de suspendare al preşedintelui (cu bătaie spre scenarii precum cel de mai sus).

De asemenea de văzut dacă PSD conştientizează că, în cazul susţinerii lui Crin Antonescu la preşedinţie, trebuie să meargă pe un proiect comun cu PNL inclusiv după 2016, în caz contrar urmând să se pomenească după viitoarele parlamentare în aceeaşi situaţie ca în 2004 („avem 40% din parlament, suntem cel mai puternic partid … şi degeaba, pentru că la guvernare sunt ceilalţi 60%”).

Edit: Articolul a fost postat într-o miercuri. Joi Victor Ponta declara la TVR că în Constituţie se va introduce o prevedere conform căreia „Preşedintele este ales direct, dar desemnează primul ministru de la grupul parlamentar care a obţinut cel mai mare număr de mandate”.

În acelaşi articol se menţionează că referendumul privind validarea Constituţiei va avea loc în 2014.

Articolele apărute pe Sociollogica care au avut drept subiect prezidenţialele acoperă mai multe tematici. Aici am scris despre problemele cu care se confruntă fiecare forţă politică în perspectiva prezidenţialelor. La alegerile din 2014 vor veni cu certitudine oameni care n-au votat la parlamentarele din decembrie – o discuţie despre ei pe baza experienţei similare din 2009 poate fi văzută aici.

Iată şi motivele pentru care este improbabil ca Victor Ponta să candideze la prezidenţiale.

Am definit aici miza centrală a următorilor doi ani: va ajunge Crin Antonescu preşedinte sau nu? Evoluţiile din săptămânile care au urmat postării au confirmat faptul că am identificat miza corectă. În cazul preşedintelui PNL, vorbim despre o involuţie în sondaje. Să zicem că totuşi va obţine peste 50% din voturi – tot vom avea două tururi, şi nu unul.

Pe baza experienţelor din trecut, prognozele sunt dificil de livrat. Dar dacă vrei scenarii, iată câteva.

Cel mai la zi articol constă dintr-o perspectivă generală asupra intenţiei de vot pentru diferiţi candidaţi. Cele mai suculente sondaje din ultima vreme sunt sondajul Geopol, în care Ponta > Antonescu, şi sondajul INSCOP care prezintă cum ar vota românii în turul doi în funcţie de care personalităţi politice ar ajunge în acea manşă.

sursa: Sociollogica