Spaimelele lui Diaconescu

Ultimele ieșiri la rampă ale promotorilor Pactului de Coabitare par că au pus pe jar tabără cotrocenistă. Deși din dealul Cotrocenilor au fost trase primele salve de artilerie, acum dinspre aceiași tabără se aud primele plânsete… evident, de dragul națiunii care, fără koabitare, s-ar duce, evident, pe apele Styxului.

Nu cred ca se apropie de sfârșit coabitarea, atâta vreme cat se înțelege foarte clar ca acest acord de coabitare este un element esențial pentru stabilitatea României(…) Nu mi-as dori sa vedem consecintele unei ruperi; consecințele ar fi aproape devastatoare la nivelul societății.” Cam asta debita, fără a sesiza enormitatea situației, consilierul prezidențial Diaconescu.

cristian DiaconescuFără să vreau, în imaginația mea am și văzut mulțimile de fani Băsescu, sutele de mii de fani de pe Facebook, ieșind în stradă pentru a se răfui, fără teamă și fără amintirea vreunei prihane, cu sutele de mii de fani (tot FB) ai premierului Ponta. Dacă s-ar fi limitat  la evocarea stabilității politice, ar mai fi fost, cât de cât, de înțeles. Pentru că pactul a însemnat pentru ambii semnatari asigurarea unei liniști și stabilități necesare pe termen scurt, și care a și fost fructificată de către ambii: Ponta prin numirea sa și acceptarea guvernului fără piedici inutile din partea Cotrocenilor; Băsescu prin obținerea unei quasi-imunități din partea USL, chiar și în condițiile în care s-a vădit că în fapt a fost atins cvorumul la referendumul din 2012; ambii, prin împărțirea aproape pe din două a funcțiilor de procurori șefi (încălcând proceduri altfel solicitate de către UE însăși).

Dar a evoca efecte distrugătoare la nivelul societății, asta este cam prea de tot. Societatea românească rămâne, cu bunele și relele ei, cam aceeași – indiferent de existența sau nu a pactului de coabitare. Poate că recunoașterea caducității acestui protocol de colaborare constituțională (cuvintele mari adesea ascund mârșăvii le fel de mari) ar avea, dimpotrivă, darul de a dinamiza viața politică românească. Nu cred că se pune problema reluării vreunei proceduri de suspendare a gubernatorului, poate doar cu excepția vreunui act nesăbuit din partea locatarului de la Cotroceni (ceea ce nu este exclus, Băsescu fiind adesea cel mai mare dușman al lui însuși). Dar a înghiți la nesfârșit toate mizeriile venite dinspre un mort politic precum este Băsescu, doar pentru a primi un Zertifikat de bună purtare dinspre partea UE, mi se pare cam mult pentru un partid care se respectă, precum PSD și pentru un om politic care se dorește a fi respectat, precum premierul Ponta.

Etichete:, , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: