Despre șomaj, cifre și alte vânări de vânt

somaj cfrNu mai am nici o încredere în cifrele INS, de când cu bulimășeala recensământului. Iar în cifrele privitoare la șomaj, nu am avut niciodată încredere – cifrele mici din dreptul șomajului din România păleau și pălesc prin confruntare cu realitatea economico-socială din jurul meu.

Oricum, observ că propaganda anti-USL (nu pot a mai spune portocalie, căci PDL pare a fi cotropit de căldură, și încă nu pot spune populară căci PMP este doar… pe vine) marșează pe anunțul INS cum că rata șomajului a atins în iunie nivelul de 7,6%, cu 0,5% peste aceea a lui iunie 2012. Iar această cifră poate fi folosită în defavoarea guvernării USL. Și va fi.

În fapt nu procentul respectiv este ceea ce mă preocupă. Anul acesta au terminat mai mulți elevi liceul, fără a promova Bacul, aceasta este una dintre principalele explicații ale majorării față de luna corespunzătoare a anului trecut.

Pe mine mă interesează (și dor..) celelalte explicații și  cauze din spatele cifrelor. Nu faptul că dispar unele locuri de muncă – este firesc într-o economie de piață. Ci faptul că nu am creat (încă!) acel cadru instituțional care să încurajeze apariția unor noi locuri de muncă. Am promis în timpul campaniei electorale pentru parlamentare să înființăm 1 milion de locuri de muncă, și această cifră apasă greu asupra responsabilității noastre politice.

Să sperăm că noile investiții anunțate de către premierul Ponta își vor face cât mai curând efectul pe piața forței de muncă. Să sperăm de asemenea că măsurile preconizate de către Mariana Câmpeanu și ministerul pe care îl conduce se vor transforma cât mai curând în realitate legiferată. Adică, în special cele cu adresate tinerilor, categorie vulnerabilă a forței de muncă:

  • Subvenţii acordate angajatorilor care încadrează în muncă absolvenţi de învăţământ. Subvenţia se acordă timp de 12 luni (18 luni în situaţia absolvenţilor-persoane cu handicap), perioadă în care beneficiază lunar şi de o sumă diferenţiată în funcţie de nivelul studiilor: 500 lei pentru nivelul de pregătire primar şi gimnazial; 600 lei pentru nivelul de pregătire liceu şi post-liceal; 750 lei pentru nivelul universitar.  
  • Angajatorul este obligat să menţină în activitate angajatul 1,5 ani după finalizarea subvenţiei.
  • Prime de încadrare pentru absolvenţi. Prima este egală cu valoarea indicatorului social de referinţă la data încadrării şi se acordă după 12 luni de la angajare;
  • Completarea veniturilor salariale ale tinerilor absolvenţi indemnizaţi. Absolvenţii cărora li s-a stabilit dreptul la indemnizaţia de şomaj şi se angajează în perioada de acordare a acestei indemnizaţii, beneficiază de o sumă egală cu indemnizaţia de şomaj la care ar fi avut dreptul, până la expirarea perioadei pentru care erau îndreptăţiţi să primească indemnizaţia. (În cazul celorlalte categorii de şomeri această sumă este egală cu 30 % din indemnizaţia de şomaj).

Pe de altă parte observatorii străini (fie cei ai FMI, fie cei familiarizați cu realitatea românească, corespondenți de presă sau expați) cunosc că există și o piață neagră a forței de muncă, așa cum arăta, de pildă, Deutche Welle:

Avem pe de altă parte şi „micii evazionişti”, reprezentaţi de cei peste două milioane de români care muncesc „la negru”, fără contract de muncă, şi care însumează peste o treime din totalul salariaţilor din România. De la muncitorii din construcţii la vânzătorii de la micile magazine „cu de toate”, de la personalul sezonier din turism la lucrătorii din agricultură plătiţi cu ziua, de la bone la instalatori şi zugravi, toate aceste categorii de persoane şi multe altele se sustrag de la plata impozitelor către stat.

Deci situația șomajului în România pare să nu fie așa cum ne-o imaginăm noi uitându-ne la statisticile oficiale. Altceva – și în bine, și în rău. Dar, dincolo de diferența între imaginea statistică și realitatea de zi cu zi, rămâne acea cifră de care aminteam mai sus: 1 milion de locuri de muncă nou create. Și ceasul, nu numai cel electoral, ticăie…

PS De altfel, pentru a avea o imagine cumva mai obiectivă asupra șomajului din România, să comparăm niște cifre românești cu cifre din statul cu cea mai mare rată a șomajului din Europa: Spania. Spania are șomaj declarat de peste 27%, în timp ce România numai de ceva peste 7%. Pe de altă parte, 17 milioane de spanioli au un loc de muncă, adică 37% din populația totală. România, pe teritoriul național, oferă în jur de 7 milioane locuri de muncă (cca 5 milioane legal, restul pe piața neagră a muncii), adică în jur de 31% din populația totală. Cu alte cuvinte, deși pe statistică oficială România are o rată a șomajului de 4 ori mai mică decât Spania, în realitate (procentual din populația statului) economia românească oferă mai puține locuri de muncă. Diferența părelnică în favoarea României este, cum spune cântecul, vânare de vânt.

Etichete:, , , , , , , , , ,

Un comentariu pe “Despre șomaj, cifre și alte vânări de vânt”

  1. alexc 1 august 2013 la 6:25 PM #

    Masurile lui Campeanu sunt comuniste si inutile. Scadeti taxele si vor veni investitorii.

    Apreciază

%d blogeri au apreciat: