Despre legi cu dedicație

RMGCCum se face o licitație publică cu dedicație? Simplu: se alcătuiește un caiet de sarcini în care una sau mai multe specificații să nu corespundă decât unui anume participant la licitație. Vor participa mai muți, poate unii sperând că detaliul care nu corespunde cu oferta pe care o pot depune nu este hotărâtor, dar va câștiga cine trebuie.

Cum se face o lege cu dedicație? Cam la fel cu licitațiile publice…

Este drept, guvernul a fost corect. A venit în fața Parlamentului cu o lege făcută în mod clar cu o anume destinație: proiectul Roșia Montană. Din multiple cauze (cele mai multe ținând de structura, de prevederile proiectului legislativ) dintre care opoziția fermă a Partidului Național Liberal este una majoră, proiectul Roșia Montană nu va deveni lege. Cel puțin nu în forma în care Guvernul a dorit-o.

Poate el deveni lege, pe o cale mai răsucită? De exemplu, transformându-se proiectul RMGC pentru Roșia Montană într-un proiect în care RMGC să nu fie menționat, și nici măcar perimetrul Roșia Montană. Dar nu mai puțin legea rezultată, să fie o lege cu dedicație?

Desigur că se poate. De exemplu introducându-se un articol, într-o lege care stipulează asupra exploatării minereurilor auro-argentifere, că ea se referă la exploatările miniere care produc minim x tone de aur pe an, iar acel x să coincidă numai cu aproximata cantitate de aur pe care RMGC scontează să o producă din perimetrul Roșiei Montane. Sau prin alte, multe feluri.

Atrag atenția însă asupra faptului că chiar și așa, PNL ar putea să se opună aprobării unei astfel de legi. Să facem o (nouă) lege a minelor este minunat. Să o facem doar de dragul RMGC nu este însă, cel puțin pentru mine unul, acceptabil.

Un lung PS

Postez mai jos dintr-un demers adresat Curții Constituționale, privitor la constatarea neconstituționalității unei legi (tot cu dedicație, dacă acesta este subiectul articolului) deja aprobată de către Parlament:

Curtea Constituțională s-a pronunţat prin Decizia 600/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, 1060/26.11.2005, apreciind că: „Fără îndoială, este dreptul legiuitorului de a reglementa anumite domenii particulare într-un mod diferit de cel utilizat în cadrul reglementării cu caracter general sau, altfel spus, de a deroga de la dreptul comun, procedeu la care, de altfel, s-a mai apelat în această materie„, dar că „[…] în ipoteza în care, însă, reglementarea specială diferită de cea constitutivă de drept comun, are caracter individual, fiind adoptată intuitu personae, ea încetează de a mai avea legitimitate, dobândind caracter discriminatoriu şi, prin aceasta, neconstituţional„. De asemenea, Curtea stabilea prin aceeași Decizie că: ”Prin definiţie, legea, ca act juridic de putere, are caracter unilateral, dând expresie exclusiv voinţei legiuitorului, ale cărei conţinut şi formă sunt determinate de nevoia de reglementare a unui anumit domeniu de relaţii sociale şi de specificul acestuia. Soluţia legislativă adoptată (…) nu utilizează ca premisă o anumită realitate socială aşadar un „dat” obiectiv, ci o prealabilă înţelegere, altfel spus, un acord de voinţă (…) realizat practic pe cale de ofertă şi acceptare

Citatul este extras din scrisoare către CCR a gubernatorului de la Cotroceni, prin care contestă legea privitoare la acordul dintre statul român și partea kazahă, privitoare la rezolvarea conflictului Rompetrol.

Desigur, nu cred că simpatizanții RMGC ar avea a se teme. Chiar dacă cele două cazuri: Rompetrol (lege contestată de către Băsescu) și RMGC (lege ce nu va fi adoptată în forma propusă, în esența ei juridică foarte asemănătoare cu Legea pentru Rompetrol) sunt aproape identice (legi acoperind un contract între statul român și un întreprinzător privat), președintele demis de popor nu cred că ar ataca la CCR legea RMGC.

Etichete:, , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: