Declarație politică Radu Zlati: Avem nevoie de o nouă Lege a Educației Naționale

Radu ZlatiDomnule președinte de ședință, doamnelor și domnilor, stimați colegi

Chiar Constituția noastră a consacrat învățământul românesc ca fiind o prioritate a statului român. De asemenea o lege organică, sancționată de către Parlament, a stabilit că acestui sector primordial al dezvoltării societății românești, să i se aloce minim 6% din produsul intern brut. Cu toate acestea bugetul pe care Parlamentul României l-a a locat Ministerului de resort (să adăugăm aici și cercetarea, care a fost la un moment dat comasată în cadrul aceluiași minister) a scăzut dramatic în ultimii ani. Vom vedea în ce măsură Bugetul pe care îl vom aproba pentru anul 2014 va putea remedia măcar parțial acest fenomen al subfinanțării învățământului – eu personal voi lupta pentru revenirea la o bugetare a MECTS de minim 4%. Dar nu despre bani vreau să vă vorbesc acum și aici. Ci despre Legea Educației Naționale.

Nu vă voi vorbi despre bani pentru că (este aceasta o convingere personală) situația proastă a învățământului românesc, și cu precădere a învățământului preuniversitar, nu decurge doar, și nici măcar prioritar, din alocarea a prea puțini bani către învățământ. Desigur mai mulți bani ar putea ajuta la o oarecare ameliorare a situației din educație, în special în domeniul dotării materiale și a salarizării cardelor didactice, dar nu îmi fac iluzii – această ameliorare a sistemului nu ar fi direct proporțională cu creșterea alocărilor bugetare. În fapt, după 1989 finanțarea învățământului românesc, dincolo de oscilațiile datorate mersului general al economiei, a fost mult superioară finanțării din epoca comunistă. Cu rezultate mai mult decât contradictorii. Deci dacă suntem nemulțumiți de evoluția postrevoluționară a învățământului românesc, cauzele trebuie a fi căutate în altă parte.

Mai cu toții (politicieni, societate civilă, profesioniști în domeniul educației) am fost de acord că legea Educației Naționale, nr. 1/2011, a fost o lege, în ansamblu ei, proastă – atât de proastă încât nici măcar guvernanții care au croit-o după chipul și asemănarea lor nu au îndrăznit să o supună unei largi dezbateri publice – inclusiv unei dezbateri parlamentare. Și totuși nici azi, în 2013, nu s-au făcut pași semnificativi în vederea unei noi legi a Educației. Ne limităm să peticim legea domnului Funeriu, să îndreptăm pe ici-acolo acele elemente care vin în contradicție flagrantă cu realitatea școlii românești, sau cu interesele pe termen mediu și lung ale acesteia. Dar oricât am petici un o lege proastă, ea nu devine în esență o lege bună.

De aceea vin în fața domniilor voastre cu rugămintea de a influența, fiecare în partidul pe care îl reprezintă în această aulă, în sensul realizării unei noi legi a Educației Naționale. O lege care să corespundă, pe cât mai mult posibil, nevoilor de educație și formare profesională nu doar a anului 2014, ci mai ales a deceniului 3 al secolului XXI. Avem nevoie pentru aceasta de curaj, bună credință, vocație a dialogului cu societatea civilă, profesionalism și mai ales de responsabilitate. Să sperăm că vom da dovadă de aceste calități. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Zlati Radu, deputat PNL

Etichete:, , , , , , , ,

6 comentarii pe “Declarație politică Radu Zlati: Avem nevoie de o nouă Lege a Educației Naționale”

  1. berenger 30 octombrie 2013 la 10:29 AM #

    `În fapt, după 1989 finanțarea învățământului românesc, dincolo de oscilațiile datorate mersului general al economiei, a fost mult superioară finanțării din epoca comunistă`.
    o afirmatie de dovedit. nu de alta, dar, cel mai important, compara lucruri de necomparat si, pe de alta parte, salariul mediu in invatamant (o chestie care se poate masura exact, atat in valoare bruta, cat si in putere de cumparare) pe vremea lui ceausescu era peste media din economie, acum fiind mult sub. chestie de prioritati…

    `Mai cu toții (politicieni, societate civilă, profesioniști în domeniul educației) am fost de acord că legea Educației Naționale, nr. 1/2011, a fost o lege, în ansamblu ei, proastă…` chiar daca e o declaratie politica, partizana, mai multa claritate si acuratete (de genul: `articolele x, y, z au influentat negativ domeniile w,q, k ale invatamantului prin urmatoarele efecte… ) ar crea impresia soliditatii argumentului si ar mari perceptia necasara schimbarii acestei legi. nefacandu-se asa ceva, discursul nu e decat o inutila aflare in treaba…

    Apreciază

    • Radu Zlati 30 octombrie 2013 la 8:41 PM #

      1. când voi avea timp, o să îți ofer șinkuri spre niște articole care să îți dovedească afirmația privind salarizarea (eu o știu din proprie experiență, la terminarea facultății făceam comparația între salariul meu de profesor și cel al tatălui meu, muncitor calificat, și mă rușinam)
      2. tocmai de aceea ziceam ”în ansamplul ei, proastă” – ca să nu intru în amănunte tehnice care ar fi transformat o declarație politică într-un referat.
      3. dacă tu vrei, așa să fie – o aflare în treabă…

      Apreciază

    • Radu Zlati 30 octombrie 2013 la 8:42 PM #

      ”În 1989, populaţia şcolară număra 5,6 milioane de tineri, iar ministerul Educaţiei cheltuia aproximativ 185 de dolari pe om. În 2009, fiecare din cei 4,2 milioane de şcolari beneficia de 1.400 de dolari, de peste şapte ori mai mult decât în ’89.” alte amănunte pe aceeași linie: adevarul.ro/news/eveniment/cum-evoluat-bugetul-educatiei-1_50adb8697c42d5a66399683f/index.html

      Apreciază

      • berenger 31 octombrie 2013 la 8:37 AM #

        eu vorbeam de nivel al salariilor. oricum, chiar si link-ul dat de tine imi da dreptate: vorbeste de o crestere a alocarii bugetare pentru educatie de la 5 miliarde dolari in 1985 la 8 miliarde in 2008, o crestere deci de mai putin de 60%. problema e ca pib-ul romaniei era de 47.6 miliarde euro in 1985 si de 200 de miliarde dolari in 2008, o crestere deci de peste 500% http://ro.wikipedia.org/wiki/Produsul_intern_brut_al_Rom%C3%A2niei. altfel spus, finantarea in educatie nu a tinut deloc cont de nivelul cresterii economice.
        oricum, in contextul in care evolutia generala e de la 5 la 8 miliarde de dolari, evolutia particulara a finantarii per elev, de crestere de 7 ori, e necredibila.

        Apreciază

        • Radu Zlati 31 octombrie 2013 la 11:45 AM #

          dacă ai crezut unele cifre din articol, atunci corect este să le crezi pe toate. 🙂

          Apreciază

      • berenger 31 octombrie 2013 la 12:40 PM #

        nu, corect e sa cred in ce pot corobora cu alte informatii. iar nivelurile generale de finantare sunt enuntate corect. nu am reusit sa gasesc insa nicio confirmare a cresterii de 7 ori a nivelului finantarii pe elev (asta si pentru ca nu e clar ce inseamna asta: salariile profesorilor, investitiile etc sunt cuprinse aici? sau sunt cuprinse intr-o varianta si in alta nu, pentru ca, la nivelul lui 2009, aceasta suma de finantare pe elev inseamna peste trei sferturi din bugetul invatamantului, iar in 1985, putin peste 20%?)
        oricum, ca sa fie clar inca o data, ca dovada a importantei finantarii educatiei in ultimii 23 de ani, si din care pnl a fost la putere vreo 13: pib-ul romaniei a crescut de 5 ori, cheltuielile cu educatia cu 60%

        Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: