Cronica săptămânii politice (12-18 ianuarie 2014)

calendarGreu de ales care este evenimentul politic major al săptămânii care se pregătește să ne părăsească.

Sunt mai multe evenimente remarcabile, începând cu ”Marea Împăcare” de luni și deciziile care i-au urmat. Împăcare și decizii care au pus capăt unei îndelungate atmosfere tensionate (ca să un folosesc termenul de criză) în cadrul USL – situație care și-a avut debutul odată cu respingerea propunerii PNL pentru șefia televiziunii naționale, a atins un prim vârf după respingerea de către PNL a Legii Amnistiei și un al doilea vârf odată cu demisia Gabrielei Firea din PSD (episod mai degrabă ținând de arta dramatică, dar care a fost luat în serios de către liderii PSD). Desigur ”Marea Împăcare” un rezolvă problemele de funcționare ale USL, mai ales acelea ținând de buna funcționare a uniunii într-un teritoriu aprig disputat de către liderii teritoriali ai partidelor majore din cadrul USL. Au mai fost astfel de ”mari împăcări” (cam una la 3-4 luni de zile) dar poate că acea criză din decembrie trecut a învățat partenerii din USL că trebuie regândite unele dintre mecanismele decizionale, iar odată regândite formulele, ele trebuie puse în aplicare cu bună credință din ambele părți. Inteligență și realismul politic nu lipsesc nici PSD nici PNL, dar încrederea în buna credință a celuilalt se câștigă extrem de greu și se pierd extrem de ușor…

Că USL este condamnată să supraviețuiască propriilor conflicte interne a arătat, cât se poate de clar, și celălalt set de evenimente, cel legat de palatul Cotroceni. Atacurile extrem de dure ale președintelui demis de popor – unele la adresa Guvernului, altele la adresa unor componente importante ale constructului USL (căci ce ar fi Partidul Conservator fără de aripa sa media, trustul Intact, cu vârful de lance Antena 3?) în sfârșit altele la interesele naționale ale României (precum aruncarea pe piață a temelor privitoare la prăpastia care pândește România și izolarea politică a acesteia, sau unele inițiative în problematica Republicii Moldova). Că Băsescu minte, este deja un truism pentru mai mult de 7 milioane de români cu drept de vot. Mă întreb doar de ce nu i se răspunde adecvat la fiecare minciună pe care o emană. Mai ales când unele dintre ele sunt flagrante și aduc atingere interesului național. Partea bună este că aparițiile (halucinante unele dintre ele) cucului din grădina Cotrocenilor au un efect benefic asupra USL – reamintind liderilor USL cine este dușmanul real și reamintind susținătorilor USL și activului de partid indiferent de culoare politică de faptul, dramatic de simplu, că dacă USL nu a reușit încă să destructureze sistemul regimului băsist (am arătat de-a lungul timpului de ce cred eu că USL nu a reușit să își îndeplinească această cea mai importantă promisiune electorală), pe de altă parte USL este singurul garant că acest regim nu se va permanentiza după decembrie 2014.

Un al treilea set de evenimente majore ale săptămânii care încă nu s-a scurs integral este cel legat de deciziile Curții Constituționale. Decizii care au arătat pe de o parte că USL nu ”stăpânește” CCR (așa cum opinau unii după ultimele numiri la Curte făcute din partea partidelor guvernamentale),  iar pe de altă parte au demonstrat (din păcate!) faptul că între juriștii USL și judecătorii CCR există deosebiri majore de viziune pe litera și spiritul Constituției. Personal nefiind legist nu pot opina dacă CCR are dreptate atunci când a respins, de pildă, Legea Descentralizării, sau când a declarat că parlamentarii sunt funcționari publici (deși într-o hotărâre anterioară statuase altfel; dar CCR ne-a obișnuit deja cu astfel de contraziceri și reveniri). Ceea ce pot însă constata este faptul că, CCR fiind ultima sursă de autoritate legală în România, (în afara poporului – dar am văzut în vara lui 2012 că la nevoie nici voința acestuia nu este o piedecă în fața voinței CCR), Guvernul și Parlamentarii USL vor trebui să se plieze pe cerințele CCR. O Curte Constituțională care și-a dovedit, iată, independența. Independența față de USL, cel puțin.

Pe termen lung, îmi pare că decizia USL de a comasa alegerile europarlamentare cu referendumul pe modificările aduse Constituției este cea mai importantă decizie politică a săptămânii. O decizie plină de consecințe pe mai multe planuri – dar sunt sigur că pe această temă evoluțiile politice mă vor obliga să revin.

Etichete:, , , , , , , , , , , ,

2 comentarii pe “Cronica săptămânii politice (12-18 ianuarie 2014)”

  1. Stelian Rotaru 19 ianuarie 2014 la 8:49 AM #

    Multumesc pentru toate informatiile pe care mi le-ati trimis. Legat de proiectul de constitutie, ca fiind o problema f importanta, ma intreb cine va vota acest proiect daca nici macar art. 152 nu se schimba ?!

    Apreciază

    • Radu Zlati 19 ianuarie 2014 la 10:50 AM #

      Constituția este doar revizuită deci nu se schimbă forma de guvernământ. Pentru o nouă Constituție ar fi trebuit convocată o adunare constituțională, cu alegeri speciale pentu aceasta. Când V-ați dus la vot in 2012, nu ați ales o Constituantă.

      Apreciază

%d blogeri au apreciat: