Discursul președintelui PNL, Crin Antonescu, susținut în cadrul manifestării de la Tîrgu Mureș – 9 mai 2014

capture-20140509-225612“Dragii mei, azi am de spus câteva lucruri despre istorie, chiar dacă nu suntem cu toții obligați să fim pasionați de istorie, chiar dacă nu suntem nicidecum obligați, deși nu este rău, să cunoaștem istoria, totuși istoria nu ne scutește nicio secundă de a trăi în interiorul ei. Nu avem cum trăi altfel. Este o zi cu atâtea semnificații istorice, suntem un partid istoric și, într-un moment precum cel pe care îl parcurgem, este nevoie să vorbim despre istorie. Putem să o facem sau nu, putem să vorbim sau nu despre istorie, putem să ne gândim sau nu la istorie, dar nu avem cum să evităm să dăm piept cu istoria. Nimeni nu scapă istoriei.

Partidul Național Liberal este, cum știm, legat de aproape toate marile momente istorice ale națiunii române. Fără liberali nu ar fi existat, de exemplu, Proclamația de la Islaz, unde sunt cele mai importante principii constituționale de modernitate pe baza cărora s-a constituit statul modern. Fără liberali nu s-ar fi purtat, câștigat și fructificat războiul pentru independență despre care vorbim astăzi, fără liberali nu am fi avut rege, dragă Klaus, niciodată. Fără liberali nu am fi avut o Constituție dintre cele mai moderne ale lumii în 1923, fără liberali nu ar fi existat în România reforma agrară, fără liberali nu ar fi existat în România sistemul modern de învățământ întemeiat de Spiru Haret, fără liberali, nu fără socialiști, nu ar fi existat în România votul universal, fără liberali nu ar fi existat nimic din ceea ce a însemnat tradiția statală și democratică a României până la comunism.

După 1990, Partidul Național Liberal a continuat să facă lucruri istorice. Partidul Național Liberal este cel care a avut curajul să vorbească, atunci când nu era deloc, dar deloc popular să vorbești despre libertate de orice fel, libertatea de întreprindere, libertatea de exprimare, libertatea de circulație, despre proprietate, asta era și mai impopular, despre capital, despre patroni, despre bursă, lucruri pentru foarte mulți oameni ținuți în ignoranță odioase în 1990, 1991, 1992. Ceasul nostru, dragă Klaus, deși nu era pus după Transilvania, a mers mai greu.

Fără Partidul Național Liberal nu ar fi existat prima victorie a forțelor politice democratice și prima schimbare prin vot în 1996, fără PNL nu ar fi existat marile opțiuni și marile reforme grație cărora România a devenit, chiar dacă mai târziu, membru al NATO și membru al Uniunii Europene.

Fără Partidul Național Liberal nu s-ar fi putut împiedica, în anul 2004, așezarea de durată a unui partid-stat, PSD. Fără Partidul Național Liberal nu s-ar fi putut opri ocupația bezmetică și tot sub formă de partid stat a regimului Băsescu, în 2012.

Toate aceste lucruri din istoria mai recentă s-au întâmplat cu mulți dintre noi, eu le-am recapitulat aici pentru cei mai tineri.

Toate aceste lucruri nu s-au întâmplat, și mă refer acum și la cele vechi, independența, de exemplu, sau toate celelalte, nu s-au întâmplat undeva într-o carte de istorie, s-au întâmplat în viață, și au fost decizii, au fost bătălii, date de oameni în carne și oase, ca noi, date de acest partid prin oamenii lui de atunci.

Ele nu au fost ușoare, dar liderii, membrii, oamenii Partidului Național Liberal n-au avut unde fugi când s-au întâlnit cu istoria, au luat în piept aceste provocări și au făcut istorie în România.

Astăzi, Partidul Național Liberal se află într-o astfel de situație, e o situație care nu permite jumătăți de măsură, chiar dacă pentru unii dintre noi această tentație ar exista și nimeni, probabil, nu e scutit de această tentație. Nu avem șansa ei sau poate avem șansa de a nu mai putea să ne gândim acum la jumătăți de măsură.

Istoria Partidului Național Liberal se va schimba în anul 2014, ea nu poate continua după 2014 așa cum a decurs până acum. Fie Partidul Național Liberal devine în 2014, în cursul acestor bătălii electorale și nu numai, de până la sfârșitul anului un partid suficient de puternic încât să asume ca numărul unu conducerea României, fie devine un partid de mâna a doua.

Nu cred că vreunul dintre noi, cei de aici și de pe întinsul acestei țări și din toată lumea asta, pentru că sunt liberali români peste tot, pe toate continentele, dorește a doua variantă. Ceea ce e însă important e ca toți să avem puterea să dăm acastă bătălie, care, iată, e scoasă de destin obligatoriu în fața generației noastre.

Ce vrem noi, pe scurt? Vrem un regim politic în care să avem un președinte suficient de puternic, dar suficient de echilibrat, suficient de curajos, dar suficient de generos pentru a acționa și a vorbi în numele întregii națiuni și pe adresa întregii națiuni. Vrem un Parlament puternic și reprezentativ, vrem un guvern la rândul lui puternic, eficient, onest, care să respecte separația puterilor în stat și echilibrul puterilor în stat. Am vrut acest lucru și pentru a-i da mai multe șanse de reușită am făcut USL, iar partenerii noștri ne-au dovedit, fără șansa speranței că ar putea fi altfel, că vor un președinte dirijat de un partid sau de o clică, că vor un Parlament în continuare oficiu sau ghișeu de depunere a ordonanțelor guvernamentale și că vor un guvern, al cărui prim-ministru să spună din nou, eu vă dau sau nu vă dau, după cum vreau bani, de parcă ar fi banii lui și nu ai cetățenilor.

Ce vrem noi? Vrem un stat, de 25 de ani vrem un stat care să fie rezultatul înțelegerii dintre cetățeni și instrumentul în slujba cetățenilor. Vrem un stat în slujba cetățenilor și nu cetățeni la dispoziția statului. Vrem un stat eficient, corect și conștient în fiecare moment că e dator cetățenilor săi care plătesc impozite și care dau voturi. Nu mai vrem un stat ineficient, lacom, hoț și nerespectuos cu cetățenii. Ce vrem noi? Vrem, în toată puterea cuvântului, o economie liberă, o economie în care întreprinzătorul, mare, mijlociu sau mic să fie susținut și respectat de polticile și instituțiile publice și nu depedent de bunăvoința unor demnitari, mai mari sau mai mici, și nu jupuit și dijmuit ilegal tocmai de organele statului.

Vrem o societate în care clasa mijlocie să fie coloana vertebrală pentru că fără clasă mijlocie ne vom împărți în mod fatal între baroni și cetățeni tractați, de fapt, ca niște servitori. Fără clasă mijlocie nu putem părăsi interminabilul feudalism românesc împotriva căruia de fapt luptăm de 25 de ani.

Vrem o administrație eficientă cu lideri puternici de comunități și nu cu baroni, vrem o politică externă coerentă, demnă și eficientă. Cei cu care am făcut Uniunea Social Liberală ne-au dovedit că pe aceste lucruri esențiale nu respectă învoiala pe care am făcut-o în fața cetățenilor, nu respectă cerințele noastre ca parteneri și atunci întrebarea care se pune astăzi și mâine, și până la sfârșitul lui 2014, și în anii următori, este Cum mai poate Partidul Național Liberal să urmărească aceste obiective?  Cu cine să se mai alieze în țara asta Partidul Național Liberal pentru aceste obiective?

Pentru că ne-am aliat cu PD-ul și l-am făcut președinte pe Băsescu, și au trădat aceste obiective. Pentru că ne-am aliat cu PSD-ul și l-am făcut prim-ministru pe Ponta, și au trădat aceste obiective.

Există două posibilități, nu mai avem cu cine și de ce să ne mai aliem. Și există două posibilități, renunțăm la aceste obiective politice și trăim și noi când pe lângă pesediști, când pe lângă Băsescu, când pe lângă cine o mai veni, ciupind ceva din beneficiile unui stat al guvernanților și nu al guvernaților, al baronilor și nu al cetățenilor sau ne asumăm singuri stindardul acestei bătălii.

25 mai înseamnă o bătălie simplă.  Și tot anul 2014 înseamnă o bătălie simplă care la nivel personalizat nu este așa de complicat. Este bătălia între două așa numite tandemuri Antonescu – Iohannis vs Băsescu- Ponta, asta e bătălia, simplă.

Sigur că nu e ușoară, sigur că după tot acest periplu din care Marian Petrache nu a povestit decât ultimele zile. După această, că vorbim în termeni militari, inspecție de front prin toată țara, vin la dumneavoastră astăzi și vă spun, în calitatea de președinte care se adresează dumneavoastră, liberalilor mureșeni, adică uneia dintre unitățile de elită ale armatei liberale, noi liberalii din toată țara avem nevoie de voi, de fiecare dintre voi cu toată puterea de foc în această bătălie. Nimeni dintre noi nu poate lipsi în această bătălie, nimeni dintre noi nu poate conta doar pe celălalt, fiecare contează pe toți ceilalți pentru că în această bătălie nu avem alți aliați decât oamenii, cetățenii, românii pe care îi putem convinge că noi vrem cu adevărat lucrurile pe care le-am spus. Și vă asigur că o majoritate dintre români vrea lucrurile pe care eu le-am spus acum, treaba noastră este să îi convingem că le vrem noi cu adevărat. De fapt, că noi suntem reprezentanții și șansa lor.

Nu este o bătălie ușoară, cum spuneam, este o bătălie de tandemuri. Despre tandemul Antonescu  – Iohannis, nu pot să spun decât că, el are o vechime de cinci ani.

Și poate că oamenii cu care discutați sunt dispuși să răspundă la întrebarea sau să facă exercițiul de imaginație ce s-ar fi întâmplat dacă în 2009 Antonescu ar fi devenit președinte și Iohannis prim-ministru?

Ce s-a ales din 2009 până acum din promisiunile lui Băsescu, pe care totuși l-au votat. Și în ce măsură domnul Ponta și-a respectat angajamentele, nu față de liberali, ci față, în primul rând, de cetățenii României din 2012 până acum.

Și spun că adversarii noștri sunt tandemul Băsescu – Ponta pentru că au un pact de coabitare, pentru că vorbesc asemănător, chiar dacă unul contra celuilalt, și tac mai ales împreună, tac asupra foarte multor lucruri, tac asupra unor întâmplări, tac asupra unor operațiuni, tac asupra unor obiective. Tandemul lor funcționează, tandemul lor are în acest moment pe mână țara, iar noi liberalii nu am fugit de răspundere ieșind de la guvernare. Noi liberalii am făcut un sacrificiu ieșind de la guvernare pentru că punem aceste obiective mai presus de avantajele guvernării pentru că nu vrem să guvernăm oricum, pentru că nu vrem să guvernăm cu orice preț.

Tandemul Antonescu-Iohannis înseamnă aspirația dumneavoastră, a tuturor, pentru aceste obiective și înseamnă oferta, propunerea, ipoteza pe care o oferim alegătorilor care nu-l mai vor nici pe Băsescu, s-au săturat de ce s-a întâmplat în timpul lui, dar nu mai vor să se întoarcă printr-o soi de reîncarnare politică a lui Năstase, care este Ponta, în 2004, ci vor să mergem înainte către ora Europei, către valorile Europei și către anii care urmează, din 2015 încolo.

Nu avem tot timpul din lume la dispoziție. O dată pentru că nimeni dintre noi nu poate trăi cât acest partid. El împlinește, în 24 mai, 139 de ani și fiecare dintre noi însoțește și dă viață acestui partid doar o vreme. Nu avem tot timpul din lume pentru că istoria, când îți dă întâlniri, nu te așteaptă, poți să nu fii prezent, ea te găsește, dar tu poți să le ratezi.

În 2018 vom sărbători, sper, cu toții sănătoși și bine, din toate punctele de vedere, un secol de Românie întreagă. Și pentru mine, simbolic și nu numai simbolic, timpul pe care îl avem pentru a împlini aceste lucruri de care vorbim de 25 de ani este acesta, este până atunci. Pentru că va fi un moment extraordinar de conștiință pentru noi toți, pentru copiii noștri, cum ne găsește 1 decembrie 2018, ce am făcut cu România vreme de 100 de ani.

E o bătălie pe care avem toate șansele să o câștigăm, e o bătălie pe care avem obligația să o câștigăm, e o întâlnire pe care pentru Partidul Național Liberal nu putem s-o ratăm. În cartea de istorie, că vrem că nu vrem, despre noi va scrie ceva. În istoria Partidului Național Liberal și deci în istoria României. Istoria României despre noi, cei care suntem contemporani Partidului Național Liberal va scrie ceva, nu avem unde să fugim, nu putem face blat cu istoria niciodată. Nu avem unde să fugim și va scrie că, în vremea noastră PNL a redevenit partidul conducător al României, așa cum a fost în toate momentele mari ale istoriei acestei țări. Cum spuneam, voi spune ce am de spus, nu doar azi, și după aceea voi pleca. Toți plecăm, și domnul Hellvig pleacă, și domnul Iohannis pleacă. Toți plecăm. Sper că Hellvig va pleca la Bruxelles, Iohannis în Piața Victoriei și eu la Cotroceni.

Pentru că n-aș vrea să termin o adresare către dumneavoastră cu cuvântul Cotroceni, vă mai rog să meditați la ceva. Săracul e un străin în propria lui țară. Ați auzit vreodată un pesedist vorbind astfel? Ați auzit vreodată un pesedist vorbind așa cum numai liberalii și cum Ciprian Dobre a făcut-o astăzi? Gândiți-vă la acest lucru și înțelegeți din asta că avem obligația să conducem România.”

Etichete:, , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: