La mulți ani Europa! La mulți ani România!

Înainte de a fi european, sunt român. Ce înseamnnă pentru mine România? Dealurile blânde ale Mediașului natal, bătute cu piciorul. Brateiul bunicilor dinspre tată, cu o biserică fortificată medievală și cimitirul de pe deal. Mălăncravul bunicilor dinspre mamă, azi colonizat de etnia romă și rebranduit de prințul Charles. Sighișoara unde locuia cea mai dragă mie mătușă, dusă acum dintre noi. Cheiul Dâmboviței cel de dinainte de a fi disciplinat de betoane, BCU și străduțele dintre Cotroceni și Patriarhie, azi dispărute. Berda din spatele unei case din Crasna Vișeului, într-o zi ploioasă de octombrie. Parcul Grădina Morii din Sighet, digul Izei, un scaun pe terasă la Brick Caffe. Grădina Botanică din Cluj, prăjitura de la Cofetăria Carpați, cafeaua de la Bistro Tramway. Familia mea. O mulțime de oameni dintre care vreo câțiva prieteni, unii deja duși într-o lume mai bună. Trecutul meu, deciziile mele trecute, bune sau rele. Lacrimile și bucuriile. În comparație cu toate aceste lucruri, care mi-au dat consistență și m-au făcut ceea ce sunt, ”a fi european” nu înseamnă mai nimic. Și totuși…

4978EUflag

Am dorit ca România să fie membră a Uniunii Europene. M-am bucurat când a fost admisă în concertul statelor membre UE admițând (în forul meu interior) că ar trebui să fim recunoscători statelor UE care au primit o țară, România, încă nedeplin pregătită pentru a face acest pas. Când a venit ziua decontului (pentru că orice favoare trebuiește, nu-i așa, răsplătită) mi-am zis că, una peste alta, beneficiile sunt cu mult mai mari decât sacrificiile.

Am încetat să fiu un entuziast al UE în vara anului 2012, când admirata Europă s-a impus în fața unui premier încă nesigur pe puterea proaspăt dobândită și astfel a menținut la putere, prin faimoasa listă Barosso și implicațiile acesteia, un președinte care nu se mai bucura de susținerea poporului pe care, cică, îl reprezenta. Poate că a fost un moment al deșteptării dintr-un vis. Din părelnicia unei iluzii. Și am început să văd ceea ce mai înainte nu vedeam. Că edificiul european este plin de fisuri; că dacă există mai multe Românii, atunci există și mai multe Europe; că la masa bogaților săracii încep să nu mai fie bine-primiți; că ceea ce se permite unora nu li se permite altora; că egalitatea există, dar nu pentru căței; că a fi patriot poate fi interpretat de către unii ca fiind anti-european; că interesele de grup și politice pot prevala în fața adevărului și a intereselor naționale, la fel de bine la Bruxelles ca și la București. A fost o trezire dură, și care a lăsat urme care dor și azi.

Deci, La mulți ani Europa! Dar nu neapărat Europa din iulie 2012… ci una așa cum și-au dorit-o părinții fondatori, și așa cum ea există în sufletele a sute de milioane de europeni: un spațiu al libertății economice și politice, un spațiu al democrației. O Europă a unor state egale între ele, nu a diktatelor politice. O Europă a cetățenilor, nu doar o Europă a băncilor și a multinaționalelor. O Europă fără practica dublului discurs, o Europă a națiunilor iar nu a komisarilor europeni.

Iar în cadrul acestei Europe a visului meu, La mulți ani România! România, înainte de toate…

Reclame

Etichete:, , ,

Un comentariu pe “La mulți ani Europa! La mulți ani România!”

  1. Ionut 9 mai 2014 la 11:23 AM #

    Frumos si trist… Dezamagirea ne dezbina, ne risipeste…
    Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie…

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: