Klaus Iohannis: Interviu pentru Gazeta Românească din Tel Aviv

Klaus-IohannisIrina Airinei: Ce re-prezintă pentru dumneavoastră această moştenire culturală, spirituală şi istorică a luptei seculare a saşilor alături de români în lupta de emancipare pentru libertate şi identitate naţională?

Klaus Iohannis: Un motiv de mândrie şi totodată o sursă de inspiraţie pentru viitor. Saşii au fost animaţi întotdeauna de filosofia lucrului bine făcut, a durabilităţii în timp a acţiunilor, deciziilor şi faptelor lor. Ei au fost un factor de progres civilizaţional vreme de iată aproape 900 de ani în Transilvania dar cu efecte vizibile şi în celelalte provincii româneşti. Sub impulsul lor, realitatea românească din Ardeal semăna în multe privinţe cu cea din apusul Europei. De exemplu la Sibiu erau acum 650 de ani, 19 bresle meşteşugăreşti, organizate în baza unui Regulament de funcţio¬nare, cam tot atâtea câte funcţionau în Köln sau în Strasbourg. Saşii au fost parte integrantă la efortul de construcţie şi ridicare a naţiunii române.

IA: În strategia dumneavoastră electorală, educaţia ocupă unul din rolurile prioritare. Aţi spus, nu o dată că „Educaţia este vitală pentru orice naţiune, iar pentru noi cu atât mai mult cu cât putem schimba România, să devină puternică, dacă facem o educaţie performantă“. Cum vedeţi realizată reforma învăţământului?

Klaus Iohannis: Prima condiţie a dezvoltării unei societăţi o reprezintă existenţa unui sistem educaţional de succes pe care să nu-l mai schimbăm odată cu venirea fiecărui guvern nou. Voi genera şi sper inspira o dezbatere serioasă pe tema educaţiei chiar la începutul mandatului meu de preşedinte, astfel încât să construim un model de sistem educaţional durabil, cu obiective pe termen lung şi cu privirea către următoarele generaţii. Acest sistem ar trebui să dea un răspuns convingător la cel puţin trei întrebări strategice. Cum legăm mai bine învăţământul românesc de nevoile reale de pe piaţa muncii? Cum asigurăm tuturor acces la educaţie şi eliminăm orice formă de analfabetism şi abandon şcolar? Cum păstrăm în ţară cele mai bune produse ale şcolii româneşti?

Î: Care este opinia dumneavoastră faţă de cererea de autonomie pe baze etnice a UDMR?

Klaus Iohannis: De respingere categorică a unui asemenea demers, din principiu. Eu înţeleg că există şi raţiuni electorale, dar cred că sunt anumite teme care trebuie tratate cu responsabilitate pentru că sunt prea importante şi sensibile, şi nu folosite în jocul electoral. Ar fi până la urmă o dovadă de maturitate democratică, dacă astfel de teme nu ar mai fi, periodic, repuse pe tapet, în preajma alegerilor. România are o Constituţie care trebuie respectată de toţi cetăţenii ei. Minorităţile din România se bucură de drepturi şi libertăţi la fel ca toţi cetăţenii, vă spune asta un etnic german, care, iată, candidează cu şanse de a deveni preşedinte al României. În altă ordine de idei, eu sunt adeptul părerii că suntem o naţiune de cetăţeni, iar calitatea de români este aceea care ne aduce împreună, dincolo diversitatea etnică. Împărţim un spaţiu comun, o istorie comună, valori comune şi mai ales suntem cu toţii supuşi aceloraşi provocări şi aceloraşi tipuri de probleme de ordin economic, social, în ziua de azi. Nu dezbinarea le va rezolva, ci capacitatea de a ne pune împreună energiile şi eforturile, sigur, cu păstrarea propriei identităţi şi specificităţi.

Irina Airinei: Poate fi performant un învăţământ enclavizat în Ţinutul Secuiesc?

Klaus Iohannis: Aşa cum v-am spus, nu cred că enclavizarea este o soluţie, inclusiv din perspectiva dezvoltării. Din punctul meu de vedere educaţia trebuie să fie un factor de apropiere între oameni, nu de separare a lor. Iar investiţia în educaţie este de fapt o investiţie în dezvoltare, la nivelul întregii societăţi. Educaţia face po-sibilă rezolvarea diferende¬lor prin dialog, păstrarea unităţii în diversitate, respectul pentru pluralism, dar şi conştiinţa civică de apartenenţă la o naţiune de cetăţeni.

Irina Airinei: Ce vă doriţi pentru România, leagănul atâtor oameni de etnii diferite cărora, în condiţii mai bune sau mai puţin bune, le-a oferit o cultură multietnică, posibilitatea de a se forma şi educa bine în facultăţi româneşti, aceşti oameni  printre care se numără evrei şi germani, revenind, unii periodic, în patria lor parcă de nişte fire nevăzute?

Klaus Iohannis: Repet, România este văzută ca un model în plan european al modului în care sunt respectate drepturile minorităţilor. Aşa trebuie să fie şi mai departe. Nu am văzut om născut în România fie el sas, evreu, maghiar sau de alte naționalități, trăitor în diaspora, care să nu invoce calitatea şcolii făcute în România. Un fir auriu care a unit, într-un fel sau altul, destinul a milioane de români. Si acest lucru este un motiv de mândrie! Îmi doresc pentru ţara mea ceea ce îmi doresc pentru mine. Să se dezvolte, să fie o ţară a libertăţii şi a respectului, în care oamenii să se bucure de roadele muncii lor, să aibă mai multă încredere în ei înşişi şi în cei care îi guvernează. O ţară în care cei care au plecat să revină cu plăcere, poate chiar să se în¬toarcă. E în firea omului să caute libertatea şi prosperitatea economică. M-ar bucura să creăm, aici în ţară, condiţii care să nu-i mai determine pe români să plece să caute libertatea şi bunăstarea în alte părţi.

Etichete:, , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: