În răspăr (VI): Situații imposibile

Aseară mi-a fost pur și simplu milă de colegul liberal care, trimis pe eșafodul unui studio de televiziune nu tocmai prietenos față de Partidul Național Liberal, a trebui să justifice schimbarea de viziune a PNL asupra Codului Fiscal.

În timp ce, înainte și după momentul votării Codului, PNL a acceptat filozofia acestuia (nu avea cum altfel, datorită faptului că această viziune era una liberală) având unele întrebări pe tema dacă guvernul Ponta va avea capacitatea de a aplica sau nu Codul (trebuia să manifestăm, totuși o minimă diferență…), după reîntoarcerea către Parlament a Codului de către președintele Iohannis, PNL a început, încet, încet, să se repoziționeze. Nu întreg PNL, în fapt încă nu există încă o poziție comună, oficială, venită dinspre un for statutar al partidului, ci diverși lideri de partid s-au exprimat fiecare după cum a considerat de cuviință – mai întâi liderii din eșalonul doi, mai apoi și liderii naționali.

Înțeleg că PNL a fost pus într-o situație imposibilă de către gestul (în continuare, pentru mine, greu de înțeles din punct de vedere politic) președintelui Iohannis, și că partidul are de ales în acest moment între a fi constant, fidel lui însuși (deci urmând să re-voteze Codul Fiscal în forma sa actuală) sau a fi loial fără rest Președintelui, o extensie a voinței acestuia. Atenție însă la genul de argumente pe care le folosim în această nefericită încercare de a întoarce cămașa.

Să nu folosim argumentul pensiilor speciale care fac, vezi Doamne, imposibilă aplicarea Codului Fiscal din 2016. Deoarece partidul, cu excepția pensiilor parlamentarilor, a fost de acord cu celelalte legi de re-introducere a pensiilor ”speciale” (necontributive). Să nu folosim argumentul că majorarea alocațiilor pentru copii fac dificilă introducerea, aplicarea și sustenabilitatea Codului, deoarece noi, liberalii, am solicitat și impus această măsură socială. Să nu acceptăm sub nici o formă schimbări la ideea introducerii TVA de 19%, deoarece este ideea cea mai importantă, liberală, din actualul Cod Fiscal, putând fi întâlnită și în programul prezidențial al lui Klaus Iohannis, și în Programul de Guvernare Cătălin Predoiu.

Ani de zile m-am rugat că liderii României să aibă curaj și viziune în materie de politică fiscală. Eu nefiind economist, am mers totuși pe linia, liberală în esență, a relaxării fiscale. Știu că relaxarea fiscală propusă de către Codul Fiscal va încuraja consumul și că poate o relaxare a taxației asupra muncii ar fi fost, poate, de preferat. Dar în condițiile date, Codul Fiscal este cel mai bun lucru care se poate aștepta să se întâmple, la modul realist vorbind. Deci sunt de părere că Partidul Național Liberal ar trebui să manifeste, în acest caz concret, tăria de a rămâne fidel lui însuși. Vorba înaintașilor: ”Prin noi înșine!”

Alte articole pe aceeași temă: ÎN RĂSPĂR (IV): ȘI PREȘEDINȚII GREȘESC, NU-I AȘA?