În răspăr (IV): Și președinții greșesc, nu-i așa?

Ultima săptămână am preluat pe paginile acestui blog critici  venite din partea unor economiști eminenți (citește aici) care criticau Codul Fiscal, în forma sa adoptată de către Parlament. Personal am fost și sunt de părere că respetivul COd este departe de a fi perfect, rămânând totodată cel mai liberal, cel mai bun Cod Fiscal pe care România l-a avut în epoca post-revoluționară.

Așa fiind, deși împărtășesc unele dintre îngrijorările președintelui Iohannis cu privire la efectele pe termen mediu și lung ale aplicării Codului, sunt de părere că președintele meu a greșit, punând partidul său într-o situație extrem de delicată: ori merge cu președintele și recunoaște implicit și explicit că noi, parlamentarii PNL care am votatCodul sau, cel puțin, nu l-am atacat (subliniind că suntem coautori ai acestuia), am fost niște proști, fie votează din nou forma votată anterior, fără modificări, înfrângând astfel opoziția președintelui și marcând astfel prima falie serioasă în relația PNL – Klaus Iohannis.

În ceea ce mă privește, nu se află printre principiile mele vreunul care să îmi spună să votez mâine altfel decât am votat ieri, pe aceeași speță și în lipsa unor schimbări spectaculoase în universul de discurs al problemei asupra căreia am votat. Așa încât, la dezbaterea Codului, cel mai probabil mă voi abține, așa cum am făcut-o și la votarea sa inițială.

PS Pe fond, economic, președintele poate avea dreptate – și are în bună măsură. Politic însă, cred că președintele a greșit. Se întâmplă și la case mai mari. Să fie asta o consolare suficientă?

PS1 Tema Codului Fiscal votat în unanimitate este una falsă. Deși de la tribuna Parlamentului reprezentanții PNL au declarat că partidul susține propunerea, la votul electronic mulți dintre noi, parlamentarii PNL (inclusiv subsemnatul) ne-am abținut (vezi votul aici)

Pentru a demonstra unor eventuali căutători de pete în soare, anexez mai jos unele dintre luările de poziție ale reprezentanților PNL, cu ocazia votului pe Codul Fiscal din Camera Deputaților (stenograma ședinței, aici):

Gheorghe Ialomițianu:

Mulţumesc, domnule preşedinte de şedinţă. Codul de procedură fiscală este foarte important. De multe ori practica a dovedit că e mai important decât Codul fiscal şi, dacă ne raportăm şi la alte coduri de procedură, vedeţi câte probleme sunt legate de Codul de procedură penală. De fapt, Codul de procedură fiscală stabileşte relaţia între stat şi contribuabil, adică acel contribuabil care asigură resurse financiare pentru plata pensiilor, a salariilor, pentru investiţii, acel contribuabil care creează locuri de muncă, care desfăşoară activitatea în mod independent, iar statul trebuie să-i respecte acest drept. Sigur că prin Codul de procedură nu s-au reuşit toate lucrurile acestea. Referitor la ceea ce deducem din cheltuieli – pentru că avem în Codul fiscal o serie de deduceri în domeniul cheltuielilor, sigur, când merge organul de control trebuie să-i respecte acest drept. S-au acordat o serie de facilităţi fiscale, prin Codul fiscal, iar organul fiscal se duce şi trebuie să-i respecte drepturile, aşa cum a vrut legiuitorul când a elaborat Codul fiscal şi aşa cum o să-l aprobăm astăzi, sigur, sunt multe lucruri foarte importante. De multe ori sunt confuzii în aplicarea legii şi sigur că ar trebui contribuabilul să aibă dreptate, pentru că el este cel care creează locuri de muncă, iar legiuitorul este cel care are la îndemână modificarea unei legi atunci când este confuză. V-am spus, din păcate, multe lucruri nu s-au rezolvat, chiar dacă discuţiile au fost foarte lungi în Comisiile de finanţe, buget. Din fericire, unele s-au rezolvat – şi aici mă refer la imposibilitatea organelor fiscale de a anula anumite drepturi ale contribuabililor privind deducerea unor cheltuieli şi privind TVA-ul -, s-a rezolvat problema legată de modul de interpretare a Legii fiscale, şi anume atunci când există confuzie legea se aplică în favoarea contribuabilului, este un lucru foarte bun, s-au stabilit foarte clar duratele de control fiscal. Ce nu s-a rezolvat? Din păcate, practica ne-a dovedit că organele fiscale prelungesc nejustificat controalele fiscale, împiedicând desfăşurarea activităţii economice. Şi mai grav este atunci când se prelungesc controalele fiscale atunci când un contribuabil cere anumite sume de restituit sau de rambursat, mă refer la TVA. Se prelungesc nejustificat şi, din păcate, actuala majoritate nu a vrut să fie de acord cu ceea ce a cerut mediul de afaceri, să le limităm, pentru că de multe ori organele fiscale prelungesc, ca să-şi justifice prezenţa la contribuabil, şi ştiţi că orice prelungire de perioadă de control afectează buna desfăşurare a contribuabilului, pentru că el trebuie să producă profit, să creeze locuri de muncă. Lucrul acesta nu s-a rezolvat. Un alt lucru foarte grav pe care actuala putere l-a menţinut este tratamentul diferenţiat între organul fiscal şi contribuabil. Dacă organul fiscal calculează în mod automat majorări de întârziere, penalităţi, din birou, atunci când un contribuabil nu-şi achită obligaţiile, contribuabilul nu are acest drept, trebuie să facă cerere, trebuie să justifice de ce contribuabilul cere acele majorări, de multe ori este ameninţat, dar un tratament fiscal echitabil ar fi fost ca în mod automat, după expirarea termenului de soluţionare a unei cereri, organul fiscal să acorde acele majorări. Mai grav este că au apărut şi unele sancţiuni pecuniare, adică acele penalităţi pentru nedeclarare. Nu erau suficiente majorările de întârziere, nu erau suficiente penalităţile pentru neplată, s-au mai introdus alte penalităţi. /…/

Deci, loc de manevră pentru PNL ar exista. Dar orice joc de gleznă a PNL, în condițiile date, ar însemna să venim împotriva unei așteptări quasi-unanime a mediului de afaceri. Ceea ce nu cred că partidul își poate permite.