În răspăr (IX): A avea sau a nu avea. Constanță și viziune.

Radu ZlatiÎn plan concret, cel al propunerilor legislative sau al campaniilor axate pe teme majore ale economiei şi/sau societății românești, Partidul Național Liberal s-a remarcat mai degrabă printr-o absență… stânjenitoare.

Adevărat, a fost lansat Programul de Guvernare (chiar în două versiuni, a doua corectată și adăugită în urma observațiilor critice aduse primei variante). Dar Programul de Guvernare a căzut într-o groapă a tăcerii mass-media. O genune din care acțiunile organizate de către PNL, mai degrabă în cerc închis, cu membrii și simpatizanții, decât cu societatea civilă și mediile cărora acest Program li se adresează cu precădere, nu au reușit să îl scoată. Din punct de vedere al dialogului PNL-societate, Programul de Guvernare este aproape de zero.

Adevărat, am reușit ca printr-un accident de ședință să impunem Camerei Deputaților dublarea alocațiilor de stat pentru copii. O măsură în esența sa social-democrată, dar, oricum, o primă victorie parlamentară pe care am încercat să o fructificăm cât mai bine pe plan propagandistic. Probabil va fi una dintre temele punctate în campaniile electorale ale anului 2016.

Tot la fel de adevărat este că am reușit să obținem din partea arcului guvernamental scăderea la 19% a TVA pentru mărfurile nealimentare. A doua victorie pe plan legislativ, de data aceasta pur liberală – una cu care ne-am mândrit, dar obținută în cadrul unui Cod Fiscal (și el de factură liberală) pe care, recent, am început să îl contestăm sub varii motive.

În rest… pustiu. Spuneam colegilor deputați, într-o ședință de grup, că nu văd temele mari, teme liberale și naționale, pe care să le rostogolim până la alegeri. Teme pe care să le concretizăm în plan politico-administrativ îndată ce vom accede la guvernare. Mă plângeam atunci (și tăcerea colegilor mi s-a părut aprobatoare) că majoritatea temelor economico-fiscale de factură liberală au fost confiscate de către Guvernul lui Ponta, care are, în plus, atuul că (prin Codul Fiscal și politicile bugetare) le poate și aplica, nu doar enunța. Îmi afirmam temerea că, în lipsa acestor teme, nu ne va rămâne, pentru 2016, decât să abordăm teme care țin tradițional de partea de stânga a spectrului politic: drepturile și libertățile cetățenești, raporturile stat-cetățean, etc.

Între timp nimic major întâmplat pe scena politică nu s-a întâmplat care să îmi alunge temerile. Mai mult: prin dublul discurs (sau ceea ce pare astfel – sper să mă înșel), partidul meu pare a se adânci în capcana unor alegeri de tip loose-loose. Cu alte cuvinte, propunem și votăm dublarea alocațiilor pentru copii, propunem și votăm scăderea TVA, propunem și votăm alte măsuri de relaxare fiscală, votăm reintroducerile pensiilor necontributive (cu excepția celei a parlamentarilor), dar emitem, post-festum, opinii sceptice cu privitoare la Codul Fiscal (pe care, de altfel, l-am votat).

Dar marea capcană urmează să vină, indiferent ce poziție finală va adopta PNL față de retrimiterea Codului Fiscal în Parlament de către președintele Iohannis. Și anume: cum se va raporta PNL față de Legea Salariilor? Căci pe răspunsul pe care PNL îl va da, se pot pierde sau câștiga alegerile anului 2016. Singura posibilitate pe care PNL o are de a evita această capcană, este să cucerească palatul Victoria înainte ca propunerea PSD să ajungă în Parlament. Va reuși oare.

Etichete:, , , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat: