În răspăr (XI): Țepeș, salvatorul democrației românești

vlad-tepes-11

Societatea românească este bolnavă – iată ceea ce pare a fi devenit un truism. La o boală (chiar dacă nu sunt doi români care să descrie în același fel simptomele bolii darămite cauzele acesteia, cele care cu adevărat trebuie înlăturate) trebuie căutate leacuri.

Din nenorocire, dacă trebuie identificat un comportament politic care să constituie punctul de plecare al vindecării, cel mai adesea acest leac este personalizat: identificat în persoana unui lider politic din trecutul nostru istoric, mai niciodată cu un profil democratic.

Aflu astfel că un lider de partid român făcea, mai ieri, apel la mitul lui Vlad Țepeș ca soluție. Să readucem aminte cititorilor acestui blog de felul ”democratic” în care Vlad Țepeș se remania cu Sfatul Țării, decimându-l? De faptul că s-a înconjurat cu străini (nu că în final i-ar fi ajutat cu ceva) și că, dincolo de faptele sale de vitejie și de dragostea de țară (pe care suntem nevoiți să o prezumăm), personalitatea domnitorului avea, foarte probabil, componente care ar fi făcut deliciul unui medic psihiatru, dacă profesia ar fi existat în secolul XVI? Alții îl aduc în discuție pe Cuza-Vodă (autorul unei lovituri de stat ca preludiu al unei guvernări în care autoritatea domnească a crescut în detrimentul aceleia, mai democratice oricum, a Parlamentului) sau la Mareșalul Antonescu (și acesta autor al unei lovituri de stat și cel care a impus un regim de dictatură).

Dacă liderii politici români fac apel la soluții nedemocratice, fie și doar în momente de oboseală, atunci ce să așteptăm din partea electoratului? De ce să ne mire că în toate sondajele de opinie, instituții mai puțin democratice (deoarece sunt puternic ierarhizate și au culturi organizaționale în care respectarea ”indicației de sus” este regulă de fier) precum Armata, Biserica, Serviciile, Procuratura, se bucură de mult mai multă încredere decât acelea, eminamente democratice, precum Partidele și Parlamentul?

Nu voi plânge de mila clasei politice românești și a instituțiilor create de către aceasta. Culegem, mai totdeauna, ce am semănat. Când partidele și liderii acestora își vor aduce aminte că trebuie să își educe electoratul și nu doar să satisfacă nevoile de bază ale acestuia, probabil că vom avea o cultură politică dincolo de mitul urban al unuia ca Țepeș.

Dar până atunci, trebuie ca, mai întâi, să se schimbe, fundamental, partidele politice românești și liderii acestora.

Anunțuri

Etichete:, , , , , ,

3 comentarii pe “În răspăr (XI): Țepeș, salvatorul democrației românești”

  1. Paul-Sorin Tița 26 Iulie 2015 la 1:05 AM #

    Paradoxal este că „liderii” aceștia ar fi primii în țeapă.

    Apreciază

  2. pozeDECAT 26 Iulie 2015 la 11:21 AM #

    Problema este ca la noi introducerea unui sistem de ordine, lege si transparenta, minimizarea privilegiilor unora nu s-a facut decat cu astfel de oameni. Iar atunci cand s-a facut ca un sistem, acest sistem a fost respins. Ma refer la Regulamentele Organice, cel din Valahia find ars in public la 1848! Cine citeste cu atentie prevederile documentelor conexe – regulamentele pentru administrarea oraselor, in special cel pentru „politia Bucurestilor” vede clar un sistem democratic unitar si bine pus la punct. Adus de ocupantul rus … chestiune greu de acceptat si de afirmat public! Kiseleff a refuzat sa i se faca statuie cat era in viata dar poate ca ar trebui remediata aceasta lipsa. Poate ca ar trebui citite cu mai multa atentie toate acele principii de administrare care au fost nucleul unei societati ce a functionat democratic de la sine incepand din acel moment. Iar ce-a facut Cuza in cativa ani este greu de egalat ca proiect politic. Toate elementele de administratie moderna sunt sadite atunci, mai ales in jurul lui 1864.

    Apreciază

    • Radu Zlati 26 Iulie 2015 la 12:35 PM #

      de acord cu Kiesselef. În mod obiectiv, Regulamentele Organice au fost un imens progres. Cât despre Cuza, un sfârșit trist din punct de vedere al democrației. Un reformator, overall.

      Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: