În răspăr (XXV): Despre dezbateri și consens pe Codul Fiscal

radu-zlati-600x423Peste câteva zile, va începe lungul și dificilul exercițiu de dialog între Putere și Opoziție. Un dialog pe tema Codului Fiscal, dar care s-ar putea extinde și la altele din cele șase teme propuse de către Partidul Național Liberal. Cel puțin, de pildă, la Legea Salarizării Unice, care este conexă Codului Fiscal (repet pentru a nu știu câta oară: aș vota din nou Codul în forma deja adoptată de către Parlament, dar aplicarea sa ar fi un dezastru național în condițiile măririi generale a salariilor, așa cum preconizează PSD și a sa Lege a Salarizării).

Pot avea succes rundele de negocieri? Depinde de mulți factori, desigur, cel mai important fiind disponibilitatea liderilor politici. Dar vom dori un succes real – sau doar unul aparent? Înaintez un scenariu.

La întâlnirile cu tehnicienii, PSD va avea la dispoziție personalul din Ministerul Finanțelor, care va prezenta viziunea tehnică a Guvernului asupra viabilității Codului Fiscal, a posibilelor scenarii în cazul fluctuației unor factori, șamd. Opoziția nu va putea contrabalansa/combate scenariile oferite de către Putere cu prea multe argumente, deoarece nu are tehnicienii potriviți (aceștia se regăsesc în personalul Ministerului Finanțelor și al BNR, nu în aria partidelor), acces deplin la controlul datelor, puterea de calcul necesară. Evaluarea datelor furnizate de către tehnicienii veniţi dinspre partea guvernamentală va fi mai degrabă, prin urmare, una politico-economică, decât una tehnică, economico-financiară. Deci prima rundă, cea a tehnicienilor, în loc să furnizeze niște punți de consens, mai degrabă va oferi surse de discordanță. Vor reuși, ulterior, oamenii politici să concilieze ceea ce tehnicienii partidelor nu au reușit?

Deci, în final, toată greutatea se va afla asupra decidenților politici de la masa tratativelor. Știm pe cine va trimite PNL (echipa Predoiu-Nicolăescu-Petrache), nu știm ce vor pune la bătaie celelalte partide parlamentare care au acceptat dialogul.

Mă tem că 24 august ne va găsi cam în același stadiu în care ne aflăm azi, în care fiecare vrea să dea impresia că este singurul depozitar a adevărului. Dar decizia va fi una politică – și atunci când vrei să atingi prea multe obiective dintr-o dată, de obicei decizia luată nu este cea mai fericită.

Anunțuri

Etichete:, , , , , , ,

3 comentarii pe “În răspăr (XXV): Despre dezbateri și consens pe Codul Fiscal”

  1. pozeDECAT 16 August 2015 la 6:52 PM #

    Eu unul am fost si sunt bulversat de acest „dialog”. Eu fel de a accentua ca parlamentul e de rahat si de aceea el ar trebui ocolit iar lucrurile trebuie lasate in seama „echipelor de negociere”. Eu, in naivitatea mea, credeam ca tocmai acesta este scopl parlamentului , ca acolo, prin dezbateri in comisii, prin audierea partilor interesate din societate, prin voturile si recomandarile comisiilor si apoi prin voturile in plen sa se decida soarta „poporului”. Daca e nevoie ca Predoiu sa decida ce si cum, scuzati-ma, dati-i dreptate basului si desfintati parlamentul, Faceti unul de 300 si puneti-i in sarcina sa voteze ce spun „consilul prudential”, ce spun „negociatorii”, eventual ce le mai transmit stapanii euro-atlantici sa adopte sau sa respinga. Imi pare rau ca nu vi se pare in neregula aceasta forma de a face politica in afara institutiilor fundamentale ale oricarei democratii.

    Apreciază

    • Radu Zlati 16 August 2015 la 7:40 PM #

      în fapt, deciziile din Parlament se iau tot așa, prin negocieri între liderii de grup. Dar sunt mult mai puțin transparente. În ceea ce privește instituția dezbaterii în aula Parlamentului, practic a dispărut de prin 2000-2004, când s-au modificat regulamentele Camerelor, în sensul accelerării proceselor de dezbatere a legilor.

      Apreciază

      • pozeDECAT 16 August 2015 la 9:22 PM #

        E si firesc sa fie asa. Insa cum am spus, acum se sugereaza ca negocierea se petrece in afara parlamentului. O lovitura la baza conceptului de instanta democratica, construita pentru negociere si, in final, transare prin vot. Poate e o chestiune de nuanta insa mie nuantele mi se par cateodata mult mai importante. Stiti cum se mai spune: tonul face muzica. Eu cred ca in felul asta iese la suprafata ceea ce era clar de mai multa vreme. Deciziile la noi sunt oculte in sensul ca e un grup mic de oameni care dicteaza in societate, deasupra sistemului electiv. Comitete nationale de supraveghere … in interesul national … chestii din astea.

        Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: