Limita bunului simț: ”Ce căuta Neamțul în Bulgaria?”

ilie_sarbu_ponta_zoltan_kiraly_58910600Este adevărat, pentru unii ”bun simț” și ”PSD” sunt termeni dacă nu antagonici, măcar aflați în două universuri de discurs diferite. Pentru mine – nu. Când valorizez activitatea unui partid, o fac prin politicile publice promovate; prin conduita membrilor, și în special a liderilor; la urma urmei, prin ceea ce lasă în urmă, bun sau rău, pentru ceea ce eu încă mai scriu cu majusculă – ”Țară”. Și plec, întotdeauna, de la prezumția de nevinovăție, ceea ce pentru un om politic înseamnă înainte de toate onestitate, bun simț, patriotism.

Și totuși…

Vestea că domnul Ilie Sârbu, faimosul ”tata-socru”, se retrage din politică nu m-a luat prin surprindere. Odată cu amurgul prematur al ginerelui, domnul Sârbu bine nu mai avea cum să stea înlăuntrul PSD. Probabil cartea lui de joc (să zicem, un rege de cupă) este deja afișată la panoul de darts al noului lider suprem. Care nu o fi el admirator al lui El Che nici cititor al lui Malaparte dar știe prea bine că, într-o lovitură de palat (să îi zicem, de amorul trimiterilor livrești, o revoluție de palat), se elimină unul câte unul paznicii de corp ai obiectivului, astfel încât, rămas fără apărare, acesta este la mila învingătorului. Și ce apărător mai bun decât Ilie Sârbu a avut, în Parlament, (încă) premierul Ponta?

Pentru domnul Ilie Sârbu o retragere onorabilă este oricând mai bună decât hăituirea prin meandrele concretului politicii de partid. Admit și faptul că noul jupân, baronul Dragnea, s-a arătat mizericordios la adresa celui care, doar cu două-trei luni în urmă, tăia și spânzura în PSD: l-a asigurat de întregul sprijin al partidului pentru a i se asigura celui retras o bătrânețe fericită, cu leafă mare.

Dar, pentru că tot veni vorba în titlul articolului despre bunul simț, atunci mă întreb și eu, la fel ca și câteva milioane de români: ce are în comun preotul răspopit, specializat ulterior în agricultură, cu auditul? La vârsta de 75 de ani, probabil că îi este greu să numere miile de euro din teșcherea, darămite să efectueze controale sau să gireze activitatea de audit din cadrul Curții de Conturi. Nu ar fi fost mai bine să își îngrijească nepoții, sau să conducă, precum un bunic blajin, asociațiile de vânătoare al căror lider este?

Dar să luăm partea bună a lucrurilor: PSD pierde încă o dată un bun prilej de a nu se face de râs. Și de a nu deveni și mai odios pentru românii care, în noiembrie 2014, voiau o altfel de politică.

PS: în epoca lui Caragiale, expresia ”ce căuta Neamțul în Bulgaria” avea o anumite conotație politică, care azi scapă celor mai mulți dintre români. Eu, ca să revin la cestiune, mă întreb și vă întreb: ”ce caută Sârbul la Curtea de Conturi?”

Anunțuri

Etichete:, , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: