În răspăr (XXXIX): Big Brother – The Final Chapter

Radu Zlati

La drept vorbind, nu știu dacă este punctul terminus al Odiseei pachetului de legi supranumit Big Brother.

Presupun că nu – noua invazie a Europei, patronată de Germania și Comisia Europeană, va necesita înăsprirea măsurilor de securitate, inclusiv lărgirea spectrului măsurilor de supraveghere informatică.

De asemenea, presupun că încă mai este de trecut o barieră – dacă cineva va contesta legea votată azi la Curtea Constituțională, s-ar putea ca cei care au aprobat-o să aibă surpriza unei decizii de neconstituționalitate. Dar poate că nu va exista contestație. Și toată lumea va fi fericită. Oare?

Desigur, forma legii agreată de liderii partidelor parlamentare, sub arbitrajul Cotrocenilor (și sub umbrela serviciilor, evident), este mult mai bună decât forma anterioară, respinsă de către CCR. Dar încă prezintă, din punctul meu de vedere, vulnerabilități.

De aceea, în plenul Camerei, după ce am votat câteva amendamente propuse de către UDMR, respinse însă de către reprezentanții celorlalte partide, la votul final am votat împotriva legii.

Printre rațiunile care m-au făcut să votez împotrivă a fost și faptul că prevederile legii nu respectă întru totul decizia Curții Europene de Justiție. Întrucât jurisprudența europeană trebuie a fi luată în considerație în ceea ce privește legislația românească, acesta ar putea fi, printre altele, un motiv de neconstituționalitate. Dar ce știu eu? Alții mai înțelepți decât mine au considerat că legea este bună, iar eu nu sunt, ca de obicei, decât un Gică Contra…

Anunțuri

Etichete:, , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: