M. Pană (CdG): Costul cu forța de muncă în Europa. România – creștere prea rapidă

forta de muncaÎn 2014, costul mediu orar cu forța de muncă a fost de 24,6 euro la nivelul UE28 și de 29,2 euro pentru Zona Euro.

Aceste medii maschează diferențe foarte mari între statele membre, unde, le nivel național, se regăsesc costuri situate între 3,8 euro/oră și 40,3 euro/oră, respectiv un ecart mai mare de unu la zece. Analiza Eurostat subliniază și importanța evoluției cursului de schimb pentru statele din afara Zonei Euro.

România ocupă penultimul loc din UE în clasamentul costului cu forța de muncă pe anul trecut (media dată publicității nu include agricultura și administrația publică), cu doar 4,2 euro pe ora lucrată (din care 22,9% sunt costuri non-salariale).

Este un nivel de aproape șase ori mai mic față de media UE și de șapte ori mai redus în raport cu Zona Euro.

tab11De reținut, țara noastră figurează pe podiumul creșterilor de costuri cu forța de muncă în 2014 față de anul anterior ( cu 5,5%, după Marea Britanie și Estonia) și apare prima ca și creștere pe ultimii zece ani între fostele state comuniste devenite membre UE.

Creșterea în fostele state comuniste

Este o evoluție care ne arată că avantajul forței de muncă mai ieftine se menține încă la un nivel rezonabil dar are o tendință pronunțată de diminuare în timp.

tab2Practic, am ajuns cu costurile aferente forței de muncă în punctul unde se situa acum zece ani Polonia, țara cea mai asemănătoare dintre cele amintite mai sus și singura care a reușit să se mențină pe creștere în perioada crizei economice.

De aceea, ar fi util să vedem care au fost soluțiile găsite de polonezi și ce putem învăța din experiența acestora.

Productivitatea – un pas în urma muncii

Analiza evoluției costurilor cu forța de muncă este importantă pentru a discerne o potențială sursă de inflație, prin aceea că ele reprezintă o parte importantă din costurile suportate de afacerile din mediul privat.

Dacă aceste costuri nu sunt reflectate de un spor de productivitate, ele vor avea tendința de a fi transferate către consumatori, prin intermediul prețurilor mai ridicate.

Din această perspectivă, avem deja un semn major de întrebare pentru economia românească. În 2014, creșterea costurilor cu forța de muncă a fost de 5,5% la o majorare de productivitate de 4,7%, ceea ce rămâne suportabil, mai ales în contextul diminuării cu cinci procente a cheltuielilor cu asigurările sociale la angajator.

În schimb, pe prima jumătate a lui 2015 am avut un avans de doar 0,8% al productivității muncii la o majorare salarială (partea covârșitoare din costurile cu forța de muncă) care a urcat la 7,8% . Rămâne să vedem unde va duce această discrepanță esențială pentru echilibrele macroeconomice.

sursa: Curs de Guvernare

Anunțuri

Etichete:, , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: