B. Glăvan (Logec) – Eroarea străzii nr. 2: reducerea numărului de parlamentari

Știu, reducerea numărului de parlamentari de la 600 la 300 trebuia să se întâmple, dacă în România s-ar fi respectat legea. Dar nu vă emoționați, la cum sunt legile în România, dacă toată lumea le-ar respecta integral începând din acest moment, am ajunge înapoi în Evul Mediu. Cel mai banal exemplu care îmi vine în minte este limitarea vitezei pe drumurile publice, pe care probabil o încalcă 90% dintre șoferi de fiecare dată când pornesc la drum.

Aici nu mă interesează clișeele găunoase, ci efectele pe termen scurt și lung ale reducerii numărului de parlamentari. Am abordat subiectul încă din anul 2009 și nu mi-am schimbat părerea. Din păcate, în acest domeniu ca și în altele, publicul se lasă hipnotizat de consecințele imediate ale acestei măsuri, pierzând din vedere efectele de durată. Pentru majoritatea oamenilor, reducerea numărului de parlamentari înseamnă doar tăierea cheltuielilor cu salariilor unor persoane care nu produc nimic util și care, astăzi, mai sunt și corupți. Bun, dar nu la aceasta se rezumă povestea. Eventual, cam așa gândește un contabil – și bag seama că abordările contabile nu ne convin atunci când vorbim de politici macroeconomice, de exemplu; nu-nu, acolo pretindem viziune, planificare strategică etc. Dar când vine vorba de Parlament, adică tocmai de instituția în raport cu care ar trebui să dovedim cea mai mare viziune, preferăm să gândim contabil.

teme

 

Măcar cei care au studiat economia ar trebui să știe mai bine. Ei au studiat ceea ce se cheamă “comportament strategic”, interacțiunile care au loc între agenții economici atunci când numărul lor este mic. Ei au aflat că una din condițiile de organizare a cartelului este tocmai existența unui număr mic de producători. De asemenea – asta știm de la Ronald Coase – când numărul de agenți este mic atunci costurile de negociere scad, ceea ce facilitează ajungerea la un acord comun.

E ușor să spui că avem “megaparlament” când vrei să impresionezi (manipulezi) și să plângi pe umărul contribuabilului – deși nu-ți pasă de contribuabil atunci când vine vorba de relaxarea fiscală. Dacă vreți analize cantitative mai profunde, este una aici. Dar principiul este important: Scăderea numărului de parlamentari va accentua una din cele mai grave probleme pe care le-am reclamat în toți acești ani: coluziunea parlamentarilor împotriva interesului societății. Cu cât sunt mai puțin, cu atât scad șansele ca printre ei să se afle un un Gică-contra.

Problema cea mai gravă este însă norma de reprezentare. Ne plângem că parlamentarii actuali nu sunt reprezentativi – și de aici rezultă “deficitul democratic”. Vă dați seama că dacă se reduce numărul de parlamentari mergem exact în direcția opusă celei necesare pentru rezolvarea problemei? Cu cât un parlamentar reprezintă mai mulți cetățeni (vorbim de sute de mii de cetățeni), cu atât hazardul moral crește, cu atât libertatea lui de a acționa iresponsabil în legătură cu preferințele cetățenilor este mai mare, pentru că pur și simplu este mai greu de tras la răspundere de către cei care l-au votat.

Suprema ironie este că tocmai am liberalizat piața politică. Am facilitat înființarea de noi partide, ceea ce va frâna organizarea de carteluri între politicieni. A căzut regula că ai nevoie de 25 000 de semnături ca să înființezi partid, era una din cele mai anti-democratice și stupide reguli pe care le-a produs cartelul politicienilor în democrația originală din România. Și acum ce facem? Micșorăm numărul parlamentarilor astfel încât dublăm gradul de dificultate pentru accesul în Parlament?! Adică ne dăm cu stângul în dreptul? La ce bun să îți faci partid dacă șansele de a ajunge în Parlament scad?

Părerea mea este că ne aflăm iarăși în fața unei manipulări de 5 stele. Sistemul nu cedează nimic. A sacrificat un pion, liberalizând legislația de înființare a partidelor, pentru a câștiga partida – transformând Parlamentul într-un cuib încă mai puțin reprezentativ decât în prezent, sporind deficitul democratic. Iar strada, în loc să ceară măsuri care să ducă la reducerea deficitului democratic, cere exact contrariul. În loc să ceară, de exemplu, reducerea volumului de legislație – pentru că este aberant ca într-o singură zi guvernanții să emită 119 pagini de legislație – în loc să vină cu reguli mai stricte pentru emiterea de legi, în loc să ceară descentralizarea și folosirea mai frecventă a referendumului ca procedură de validare a producției de legi (simplu de făcut, dacă am implementa votul electronic) și de ținere în frâu a parlamentarilor, ei bine strada susține o imensă inutilitate economică și politică, cu efecte perverse pe termen lung.

P.S. Desființarea etalonului-aur a fost susținută argumente similare. “La ce ne trebuie domnule, bani de aur, vă dați seama cât ne costă toată activitatea de minerit? Nu mai bine folosim noi resursele respective pentru a produce alte bunuri cu adevărat utile, precum frigidere sau mașini? Banii de hârtie nu ne costă nimic să-i producem”. Evident, tocmai de aceea în secolul XX s-a făcut mai multă inflație decât în toate celelalte secole la un loc, cum zicea un laureat al Nobelului pentru economie. Culmea este că nu s-a făcut nici o economie, activitatea de minerit nu a dat înapoi, lumea a continuat să investească în aur. Și cu cât statele au dus o politică monetară mai iresponsabilă, cu atât au investit mai mult. Cât despre consecințele banilor ieftini asupra economiei, polarizării sociale, acumulării de capital… mai bine nu mai amintim. Asta înseamnă să NU gândești economic. Să te uiți, vorba lui Bastiat, doar la “ceea ce se vede”, uitând “ceea ce nu se vede”.

P.P.S. Citiți și eroarea nr. 1, Să vină prietenii mei elefanții, pardon, tehnocrații!

sursa: Logica Economică

Anunțuri

Etichete:, , , , , , ,

2 comentarii pe “B. Glăvan (Logec) – Eroarea străzii nr. 2: reducerea numărului de parlamentari”

  1. pozeDECAT 17 Noiembrie 2015 la 8:57 AM #

    Ma bucur ca dl Ciolos v-a scutit de situatia penibila in care ati fi fost daca ati fi votat guvernul in care ministrul justitiei ar fi fost acea sinistra basista care traieste in sloganuri cu care otraveste societatea ea fiind o molusca precum Monica Macovei cu care se insoteste de felul ei. Admiratia mea pentru fosta dvs colega de partid, actualmente in grupul dlui Tariceanu, care a demisionat din comisia juridica avand in vedere jalnicul aviz pozitiv dat in ciuda prestatiei execrabile a candidatei la functia publica de maxima importanta in pseudostatul nostru! Fiind deputat de Cluj, va rog sa o felicitati pentru verticalitate cand o intalniti!

    Apreciază

%d blogeri au apreciat asta: