10 Iulie – Despre nerăbdarea Istoriei…

Ziua de 10 Iulie nu a marcat evenimente dramatice în istoria omenirii. În general vorbind, vara este miloasă cu politica: de când lumea, temperatura mai ridicată nu a favorizat politicul, de vreme ce politicul a însemnat pentru câteva milenii în special războaie, și se știe: război pe căldură mare înseamnă eforturi sporite și, în cazul armatelor numeroase, pericol de epidemii (vezi ce a pățit marele Mahomed II, în Muntenia sau în Ungaria…)

Și totuși, în 2000, 30 milioane de oameni, din peste 2.000 orașe, s-au strâns pentru a participa la un „Marș al lui Isus”, menit să sărbătorească cei 2.000 ani de creștinism. Să nu uităm că sentimentul religios nu a murit încă, și este foarte bine că e așa și nu altminteri, indiferent ce vor spune adepții corectitudinii politice.

Camille Pissarro - Route de Versailles Rocquencourt

Camille Pissarro – Route de Versailles Rocquencourt

Țin să subliniez câteva aniversări ale zile: nașterea, în 1830, a lui Camille Pissarro, pictor francez impresionist (d. 1903), și cea din 1888 a lui Giorgio de Chirico, pictor suprarealist (d. 1978), despre care puteți afla mai mult chiar pe acest blog (aici). Să nu uităm nici nașterea, în 1871, a lui Marcel Proust, celebrul autor al ”Timpului pierdut” (d. 1922). Iar pe meleagurile noastre, nașterea (în 1951) lui Vasile Șeicaru, unul dintre cantautorii ce strâng, încă, mii de spectatori la un spectacol.

Chirico - The Evil Genius of a King

Chirico – The Evil Genius of a King

Personal, prefer dintre toate evenimentele zilei, să mă opresc ceva mai mult la comemorarea unei morți: aceea, din anul 138, a împăratului Hadrian (n. 76). Unul dintre personajele istorice dragi mie. Figură emblematică a ceea ce înseamnă guvernarea imperială romană, un intelectual rasat ajuns imperator, un om al dezbaterilor interioare urcat într-o poziție în care cuvântul lui devenea lege iar el însuși, zeu.

Hadrian

Hadrian

Împărat modest (atât cât puteau fi de modești împărații) și care și-a păstrat, și după ce a devenit august, simțul proporțiilor și al măsurii. Mai presus de toate, împăratul care a conștientizat criza prin care începea să treacă Imperiul, și a trecut la o politică mai realistă în ceea ce privește dimensiunea administrativă a acestuia. Unul dintre acei oameni de aramă dragi mie, conștient de faptul că generația sa nu se mai ridică la înălțimea înaintașilor, că scopurile trebuie adaptate resurselor și mijloacelor la îndemână; dar care, nu mai puțin decât înaintașii, a fost primul servitor al res publice, ale acelor treburi care priveau pe toți, pentru că, la modul ideal cel puțin, erau ale tuturor celor cu drept de cetățean.

Adevărat, zidurile ridicate de către Hadrian nu au rezistat în timp mai mult de câteva generații. Dar omul de stat care a fost și-a făcut datoria și, chiar dacă nu a câștigat decât o jumătate de secol pentru un Imperiu care începea să nu mai creadă în destinul său, meritele sale nu trebuiesc uitate. Uneori istoria nu mai are răbdare și caii ei (locomotiva, cum a zis Lenin…) trec peste bunele intenții ale guvernanților. Dar fiecare dintre noi, împărat sau simplu cetățean, datornic este să facă ceea ce stă în puterile sale pentru a afirma destinul omului care spune, câteodată, NU.

Anunțuri

Etichete:, , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: