USB are politicienii săi – studiu de caz Clotilde Armand

ArmandFăcând diferența, fină și necesară, dintre „politician” și „om politic”,  și rezervând aura onorabilității pentu omul politic în timp ce politicienilor le vom rezerva un loc mai comun și ușor derizoriu-spre-peiorativ (căci, nu-i așa, sunt mulți politicieni dar mai puțini oameni politici), vom spune că nu este ușor să transformi un oengist (sau, la rigoare, un intelectual) într-un politician. De pildă, deși parlamentar cu acte în regulă, pe mine Sever Voinescu nu m-a convins că a devenit politician decât atunci când am aflat că la sediul cabinetului său de parlamentar au fost găsite cantități decente de cartofi, destinați plaselor electorale: de la finul condeier din Cotidianul iată făcut pasul, decisiv, înspre politicianul rrromân.

USB are, de câtăva vreme, doi politicieni. Primul este, evident, Nicușor Dan – pe care îl introduc în tagma politicienilor mai ales repetatele negații ale faptului că ar fi politician. Dar ceea ce la ND se vede cu lupa, răzbate trimfător la lumina zilei, prin toți porii aș zice, în cazul celui de-al doilea politician al USB, Clotilde Armand. Trei argumente în sprijinul afirmației de mai sus (s-ar putea da mai multe, însă non multă, sed multum):

  • grația animalului politic cu care CA a trecut peste momentul penibil al explicației milioanelor de euro încasați pe marginea afacerii Bechtel. Acel „îmi pare rău” îmi răsună tot atât de glorios pe cât a fost celebrul „l-am reevaluat” al părintelui părinților binomului, Traian Băsescu.
  • Naturalețea ejectării din mediul USB a lui Liviu Mihaiu, unul dintre cei mai fervenți și eficienți propagandiști ai lui ND în campania de la locale (fervent până la grosolănie, aș adăuga). Desigur, o cred pe CA – Mihaiu a participat la confruntarea televizată ca sprijinitor al lui ND cu totul întâmplător, cam tot atât de întâmplător cum a participat atunci și soțul doamnei CA. Măi, te pui cu întâmplarea?
  • Oferta lui CA către PSD, bucureșteni, țară și BOR: ” 2 milioane de lei și consultare populară”. Ordinea în propoziție spune totul: dacă vâna oengistă ar fi fost sâmburele tare al CA, ar fi fost ceva în genul „facem o consultare, eventual un referendum la nivel de sector, să vedem dacă această cheltuială est considerată oportună de către locuitori”. Dar nu – politicianul a găsit rapid soluția, calea de aur către niște voturi la care, altfel, USB nu ar fi avut acces niciodată.

USB este un partid foarte tânăr și, ca atare, este profilat ca unul curat, fără zgură politicianismului care pare a fi îmbâcsit structura partidelor post-revoluționare tradiționale. Dar nu am îndoială că, sub Clotilde Armand, în curând USB va depăși chiar și  PSD. Îl va depăși în practicarea politicianismului, evident.

 

Anunțuri

Etichete:, , , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: