L. Isar (ȘpS): Câte miliarde de euro costă atingerea meteorică a unei ținte de inflație ambițioase?

Lucian Isar

Lucian Isar

In 2011 BNR si-a atins dupa 4 ani tinta de inflatie cu o valoare de 3.14%.

In schimb pentru convergenta nominala conform criteriilor de la Maastricht, relevanta este inflatia medie care se situeaza la 5.8%.

Despre nevoia de revizuire a tintei de inflatie pentru a iesi din perioada de “crestere economica recesionara “ am scris aici

Maniera si costurile in care s-a atins tinta merita punctuate deoarece impactul asupra economiei reale si asupra societatii este major.

Ca o paranteza in ciuda fortarilor inflatia tintita de BNR respecta in continuare incapatinat, Regula lui ’44 ( inflatia situata in jurul lui 4% intr-un interval de +/-1%).

Costul suplimentar, in cazul unei masini de serie, pentru a face saltul in termeni de acceleratie de pe loc (0 – 100km/h) de la 4.8s pina la 3.3s este de aproximativ 100 000 euro. De la 3.3s pina la 3s costul incremental este de aproximativ 500 000 euro. De la “3s pina la suta” pina la “2.5s pina la suta” pretul creste cu inca 1 200 000 euro. Pentru majoritatea soferilor “4s pina la suta” este mai mult decit suficient, “3s pina la suta” poate fi deja un moft excesiv iar “2s pina la suta” este un rezultat periculos.

Similar cresterii pretului pentru a atinge o perfomanta superioara la sprint, in cazul procesului de reducere a inflatiei, costurile generate cresc exponential daca “tintele” nu sunt ajustate dupa nevoile si posibilitatile unei anumite economii.

Diferenta este de ordin de marime. La masini costul incremental pentru un reper ambitios in termeni de acceleratie se exprima in sute de mii si milioane de euro. In cazul atingerii fortate a unei tinte de inflatie ambitioase, pierderilor de avutie si impactul asupra economiei reale se masoara in miliarde si zeci de miliarde de euro.

In cazul regimul de tintire a inflatiei, partea tehnica surprinde relatia dintre deviatia PIB (output GAP) si inflatie. Relevanta nivelului tintei de inflatie a BNR apare in acest context deoarece instrumentarul politicii monetare si de credit este subsumat acestui deziderat si afecteaza diferenta intre ritmul potential de crestere a economiei si ritmul real de crestere. Aceasta relatie este influentata de BNR balansind costurile si beneficiile actiunilor de politica monetara si de credit. Benficiile din aceasta perspectiva se refera la reducerea inflatiei iar costurile la impcatul asupra economiei reale. Un rezumat pregatit de C.E. Walsh al acestui cadru tehnic poate fi consultat.

Actiunile de politica monetara si de credit afecteaza activitatea economica si echitatea sociala. O fortare catre catre o tinta prea ambitioasa de inflatie face ca costurile atingerii aceste tinte sa depaseasca din perspectiva societatii beneficiile.

Valoarea cumulativa a pierderii de PIB pe perioada 2009-2011 variaza in functie de sursa (inclusiv rapoartele de inflatie BNR) intre 7% si 18% din PIB. In euro inseamna intre aproximativ 10 miliarde si 25 miliarde de euro. Exista numeroase lucrari independente estimind PIB-ul potential al Romaniei pe diferite perioade. O lucrare interesanta in acest sens poate fi consultata aici.

Parte din aceasta suma este costul de oportunitate generat de politica monetara si de credit care au accentuat si prelungit recesiunea.

Romania dupa 2 ani de recesiune a intrat intr-o perioada de “crestere recesionara” definita drept o perioada cu crestere economica mica fara capacitatea de a crea noi locuri de munca (din septembrie 2010 pina in noiembrie 2011 diferenta in locuri de munca este minora).

In cazul Romaniei, o economie emergenta, nu este relevanta cresterea in jurul lui zero cum nici IMF nu defineste recesiunea globala ca intervenind sub zero ci sub 2.4%, datorita existentei potentialului economiilor emergente.

Dupa cum a fost aratat intr-un numar de materiale, BNR nu poate influenta decit aproximativ 35% din indicele pe care-l tinteste si prin urmare conditiile monetare trebuie sa fie si mai restrictive pentru o tinta pozitionata ambitios.

Mentinerea conditiilor monetare restrictive in perioada recesionara a ciclului economic a reprezentat maniera prin care politica monetara a accentuat pierderile economice pentru atingerea tintei :

– dobinda reala a fost mentinuta la nivele inopportune pentru nevoile economiei

– cursul de schimb nominal a oscilat in banda ingusta ca si ancora propagandistica cu continut electoral

– rezervele minima au fost micsorate marginal doar in contrapartida cu finantarile statului.

Nu doar politica economica a fortat atingerea tintei de inflatie ci si cea de credit. Maniera in care politica de credit a accentuat pierderile economice a fost prin efectul prociclic pe care l-a avut ( de amplificarea ciclului economic) :

– mentinerea provizioanelor penalizante pe parcursul a trei ani

– aminarea introducerii de reguli de restructurare flexibile pentru credite

– introducerea de regulamente care limiteaza creditarea

– presiune media asupra jucatorilor din piata.

Pierderile economice prelungite cresc inechitatea sociala care in mod perfid, alaturi de cresterea volatilitatii macroeconomice, afecteaza potentialul de crestere economica pe termen lung

Suplimentar, maniera in care a fost atinsa meteoric tinta este prin:

– promovarea “devalorizarii interne” ce a micsorat cererea interna, manifestata prin scaderea salriilor si pensiilor si cresterea taxelor pe fondul mentinerii constante a cursului de schimb nominal

– aminarea modificarii preturilor administrate

– sezonalitatea productiei agricole exceptionale si

– posibila reversare a efectului prevazut de ipoteza privind efectul Balassa Samuelson prin incetinirea procesului de convergenta reala.

O serie de economisti, inclusiv O. Blanchard, sugereaza in ultima perioada, bazat pe diferite rationamente, ajustarea tintelor de inflatie catre un interval centrat pe 4%.

Regula lui ’44 permite unei economii emergente sa absoarba cresterile de preturi generate de ineficiente, convergenta si eliminarea preturilor administrate precum si o politica monetara si de credit in care economia reala sa nu fie victima de serviciu.

In lipsa intelegerii corelatiilor economice, captura deciziilor de politica economica face ca costurile de miliarde si zeci de miliarde de euro sa devina alegerea implicita a Socitatii.

Anunțuri

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: