Surpriza alegerilor locale din primăvara acestui an a fost USB. Cu un procent uriaș în capitala țării, oraș care înseamnă, electoral, cca. 10% din populația cu drept de vot, USB a devansat clar Partidul Național Liberal, cu cele X voturi ale sale. Nu voi analiza în acest articol cauzele dezastrului PNL la București, concluziile mele, la vremea respectivă, le puteți citi aici. Ceea ce aș sublinia din nou este faptul că victoria majoră a USB, devenit între timp USR, a fost posibilă în condițiile în care PNL, prin prestația sa globală, a făcut ca un contingent important de alegători (unii chiar din electoratul de bază al PNL, inclusiv membri sau simpatizanți înscriși ca atare în baza de date a partidului) să nu se prezinte la vot sau chiar să voteze candidații USB.
Un recent sondaj dat publicității de către USR, sondaj analizat de către sociologul Barbu Mateescu aici, arată că există riscul ca situația de la București să se repete la alegerile parlamentare din decembrie. Acest risc ar putea să fie valorificat în condițiile în care:
– PNL nu va remedia, în timp util, unele dintre carențele identificate (nu numai de câte subsemnatul) în organizarea, funcționarea, asumarea doctrinară, politica de personal a partidului, carențe care au marcat negativ performanțele colegilor din București în primăvara anului 2014 însă pot fi regăsite și la nivelul întregii țări. Printre carențe observate, pot enumera aici: lipsa unui discurs doctrinar național-liberal de dreapta, lipsa unui program de guvernare de inspirație clar de dreapta (acea dreapta populară europeană, din care PNL face parte), neadecvarea între discursul politic și acțiunile concrete ale partidului, nerespectarea propriilor principii în promovarea candidaților;
– în special la nivel de mesaje naționale, PNL nu va reuși în a-și convinge propriul electorat să se prezinte la vot și să voteze candidații partidului, adică programul său politic: mesajele să nu fie destul de specifice acestui electorat, să fie palide, prezentate de către persoane lipsite de charismă, necredibile sau necrezând nici măcar ele însele în punctajele oferite de către partid.
Cu alte cuvinte, dacă PNL nu va reuși să convingă propriul electorat că este cu adevărat „urmașul Brătienilor”, acest electorat, mobil și pretențios, s-ar prea putea să aleagă (la alegerile locale a demonstrat, în București dar și aiurea, că se poate…) opțiunea votului acordat unui alt partid despre care să creadă, pe drept sau pe nedrept, că este mai liberal chiar decât Partidul Național Liberal: ALDE sau USR.
Trecerea, cel puțin formală, de la o conducere bicefală la o conducere unică a PNL este un bun punct de plecare pentru o viziune ceva mai optimistă asupra alegerilor parlamentare, în ceea ce privește PNL. Desigur, mai trebuie ca noul conducător unic să lanseze acele mesaje puternice care să îl transforme nu numai în conducătorul credibil al partidului, dar și în locomotiva acestui partid (în condițiile în care, se pare, nu se va putea conta pe locomotiva numită Cioloș).
Pe de altă parte, diferența dintre PSD și PNL a fost, în cifre absolute, de circa 360.000 de voturi, în primăvară. Esențial este ca, în condițiile unei prezențe la urne egală sau chiar puțin inferioară prezenței de la alegerile locale (dacă se va respecta modelul altor ani electorali) PNL să recupereze aceste 360.000 de voturi. Cum o va face?
Va găsi PNL mesajul care să convingă o parte a electoratului nedecis încă, să îl voteze? Greu, dacă nu intervine un factor emoțional care să potențeze prezența la vot, precum în cazul alegerilor prezidențiale din 2014. Dacă PSD și liderii acestui partid vor juca prudent, precum la alegerile locale, greu de intuit care poate fi sursa unei astfel de emulații electorale.
Sau, poate, va reuși să atragă o parte a electoratului partidelor mici și de nișă, gen ANR, PER, ALDE, PRU, PRM, USR? Va fi greu în lipsa unor mesaje consistente, care să disloce acest electorat. Va fi greu, în lipsa unei certitudini că PNL va fi nucleul unei noi majorități guvernamentale, astfel încât electoratul să apeleze la ”votul util” și să neglijeze partidele mici, mai ales partidele non-PSD, în favoarea singurei alternative reale, în ceea ce privește guvernarea, la partidul lui Dragnea, Ponta & Co.
Sau, în competiția de mesaje cu PSD, Partidul Național Liberal va găsi o cale de atragere a unei părți a chiar electoratului potențial pesedist, în special acel electorat conservator, creștin și naționalist, care votează PSD deși teoretic, doctrinar, PSD numai conservator, creștin și naționalist nu ar trebui să fie? Pe ultima variantă, câștigul ar fi dublu, deoarece fiecare vot adăugat la PNL se scade direct din zestrea PSD; dar care ar putea fi mesajul care să convingă o persoană potențial votantă cu PSD, conservatoare, creștină și naționalistă, să voteze PNL?
Toate opțiunile sunt valabile pentru PNL, dar deciziile trebuie luate rapid, urmate întru totul și aplicate/comunicate de către oamenii potriviți. Căci timpul începe să nu mai aibă răbdare…
N.red:Titlul de homepage și introducerea aparțin redacției, răspunderea pentru text și titlul de pagină revine autorului
sursa: www.dcnews.ro/mobile/517669
„Trecerea, cel puțin formală, de la o conducere bicefală la o conducere unică a PNL este un bun punct de plecare pentru o viziune ceva mai optimistă asupra alegerilor ”
Sau poate ca e un bun punct de oprire. Nu neglijati antipatia unui anumit tip de public (eu de exemplu) pentru persoanele cu discurs unsuros, de tip basist. Si incadrez in aceasta categorie pe dna Gorghiu ultimei perioade de timp, mai ales de cand pare ca a simtit nevoia sa-si atraga Pedelistii de partea ei. Altfel nu pot sa-mi explic de ce a inceput (crescendo) sa semene atat de tare cu un Tinel, Gelu Visan, Andreea Paul si mai ziceti dvs persoane antipatice care sustineau basismul, gata oricand sa zica de negru ca-i alb si viceversa. Poate nu-si da seama, nu se mai aude pe ea insasi?
ApreciazăApreciază
Condiționam, ceva mai jos, de mesajele pe care va alege să le emită. O schimbare de discurs pare a fi necesară, PNL băltește în sondaje.
ApreciazăApreciază
Schimbarea cred ca trebuie sa fie si de continut dar si de ton. Se zice ca tonul face muzica. Mie mi se pare ca nu numai discursul dnei Gorghiu e inadecvat (de exemplu, cand il acuza pe dl Tariceanu ca e impotriva „justitiei”) dar si modul in care domnia sa alege sa transmita mesajul mi se pare ca este pe tiparul basist de care spuneam. Acel mod usor arogant, cu un mic zambet in coltul gurii de zeflemea pornita din pozitia omului care se crede deasupra tuturor apelor, cu formulari din zona lozincilor si asa mai departe. Nu e nevoie sa si am dreptate, poate ca exagerez eu pentru ca mi-au ramas in minte astfel de personaje din vremurile basesciene, neapuse din pacate.
ApreciazăApreciază