Primul meu gand dupa dezvaluirile lui Catalin Prisacariu legate de Mugur Isarescu – respectiv postura de turnator a acestuia sub numele de cod ,,Manole” a fost sa scriu o scrisoare sub titlul ,,De la felcerul Radu Soviani pentru sicofantul Mugur Isărescu”.
Desigur, documentarea si publicarea calitatii de turnator a domnului Isarescu era scenariul cel mai bun la care putea spera Guvernatorul. Dealtfel, contrainformativ, ,,Manole” reusise sa afle cu mult timp inainte de publicarea dezvaluirilor din Romania Libera faptul că i se scarpina sursa ascensiunii sale, motiv pentru care, intr-un interviu acordat din senin Jurnalului National, domnul Isarescu se trezeste dand indicii ferme ca la Institutul de Economie Mondiala se mai turnau intre ei, dar doar în pauza de masa, ca asa era cutuma. Prin acordarea acestui interviu, publicat in 20 februarie 2017 în Jurnalul Național, in opinia mea, Mugur Isarescu a cazut in capcana briliant pusa la cale de Dan Voiculescu, probabil profesorul Voiculescu intrebandu-se pe buna dreptate de ceva timp: ,,De ce doar eu”?
Nu am apucat sa pun in scris primul gand, cand a venit nucleara: dezvaluirea Emiliei Sercan, din 12 martie 2017: Mugur Isărescu, ofiter deplin conspirat. Si atunci, am avut al doilea gand, pe care mi l-am exprimat imediat pe facebook: ,,Niciodata, dar niciodata, nu am citit o investigatie mai adanca decat cea documentata de Emilia Sercan, despre Mugur Isarescu. Retin doua elemente: Concluzia: ,,Mugur Isarescu, ofiter deplin conspirat” si faptul ca Mugur Isarescu ar fi intrat pe pile inclusiv in Securitate, ratand procesul de selectie. Retin si nume: Dorobantu (care i-a activat pila si care a spionat state membre NATO), Croitoru, Manea, Florin Ionescu”.
Miercuri, 15 martie 2017, îmi sună telefonul. Este vorba de aceiași persoană care mă sunase de la Washington în urmă cu un an (conținutul integral aici) si care îmi spusese concluziv că ,,Nimeni în America nu crede că la Frankfurt i s-ar adresa cineva domnului Isărescu cu ,,Măi Mugure’’. Toți din America știu că la Frankfurt, cine i se adresează astfel guvernatorului îi spune ,,Măi Căline’’.
Am fost întrebat la telefon, în limba română: ,,Radu, voi nu aveți nici acum o lege a lustrației? Am raspuns: nu, deși chiar eu am lansat recent în spațiul public propunerea ca la referendumul pe care Klaus Iohannis a decis să îl convoace și i-a fost aprobat de Parlament – deși nu avea o întrebare – să întrebe populația României: ,,Sunteți de acord ca România să adopte Legea Lustrației?”. ,,Probabil că are motive clare pentru care Romania nu vrea o lege a lustrației. Am înțeles. Toți în SUA cred că aceste motive țin de faptul că grupări de criminalitate organizată au reușit penetrarea instituțiilor publice la nivel înalt, funcționari publici sau demnitari fiind semnalați ca membri or chiar coordonatori ai unor rețele de crimă organizată”. ,,La Washington se crede în continuare că e necesară legea lustrației pentru a scoate corupția enedemică din instituțiile statului”. ,,Și, by the way, nimeni din America nu crede că i s-ar adresa cineva domnului Isărescu cu ,,Măi Manole”. Toți din America, la fel ca și cei din Frankfurt știu că acela/aceia care i se adresează astfel Guvernatorului îi spun ,,Măi Căline”, mai mi-a spus persoana persoana de la Washington. ,,Deci toți de la Washington cred că discuția despre turnătoriile care ar fi inofensive este o invenție. Și de aceea lustrația a început”. Convorbirea s-a terminat brusc, după fix 3 minute.
Gândeam încă la cele auzite la telefon atunci cand am aflat știrea că Iohannis tocmai a promulgat legea privind înființarea Comitetului pentru Supravegherea macroprundențială a sistemului financiar, o lege care îl face transformă pe Mugur Isărescu din sicofant în țar al politicilor economice. În mod normal, după faptul că în primă instanță, Mugur Isărescu a vrut să își insereze super-imunitatea prin această lege, la care se adaugă documentele publicate de Romania Libera si mai ales dezvăluirile Emiliei Sercan, ma așteptam ca Iohannis să fi convocat CSAT-ul, măcar consultativ, înainte de promulgarea acestei legi. Mimând nereușirea super-imunității (de care Mugur Isărescu beneficiază prin legile privind funcționarea Băncii Naționale), legea promulgată de Iohannis consolidează ,,independența” lui Mugur Isărescu. Independență invocată și în fața Parlamentului României acolu unde diverși Isărești, Cinteji și Rădulești și mai nou Negrițoi, țipă ca în Gara de Nord că nu pot fi trași la răspundere pentru rezultate întrucât sunt ,,independenți”, unii dintre ei într-o ultimă tentativă disperată de a obține repartiție la CEC. Asta cu independența a fost preluată și de cel care devine odată cu promulgarea legii, locotenentul (nu pot să îi spun căpitan) lui Manole în Comitet, pentru care Manole personal a garantat atunci când a fost repartizat și a ajuns generalisim peste ASF – Mișu Negrițoiu.
Și-a pus vreodată Iohannis întrebarea, în general, dacă un ofițer deplin conspirat/reciclat poate fi independent? Pentru că atunci când prin lege ți se asigură îndependența în luarea deciziilor nu este vorba de ,,dublă-comandă” cum zicea Traian Băsescu în cazul lui Ponta, ci de comandă unică: comanda ofițerului de legătură. Apropos de asta, sunt curios de câte ori i-a zis Traian Băsescu lui Manole: ,,Băi Isărescule, eu știu cine ești!”.
Revenind, probabil că domnul Iohannis, ajuns Președintele României, nu este în măsură să își pună o astfel de întrebare din moment ce ,,și-a ales” ca apărător în dosarul casei obținute prin fraudă pe fostul ofițer al securității dinainte de 1989, întemnițat tot atunci și devenit avoctul de afaceri Gheorghe Mușat chiar după evenimentele din 1989, evenimente cercetate în prezent de Parchet.
Sistemul relațional securistoid al avocatului Mușat și al profesorului de fizică Iohannis nu le-a folosit însă nici la Curtea de Apel Brașov, nici la Curtea de Apel Pitești, ceea ce mă face să cred că persoana de la Washington avea dreptate în privința lustrației. Dar despre acest sistem securistoid am mai scris pe blog, însă mi se pare relevant acum să vă spun că aceia care au citit acest articol sunt rezidenți în ordinea asta: la New York, la București, la Chicago. Washington DC era pe locul 3 în prima zi de la publicare, iar Bucureștiul nu apărea, dar cititorii din zona Calea Plevnei, Progesului, etc, au propulsat si Bucurestiul în top 3:
Dar, în mod evident, lustrația începe. Odată ce instanțele sunt izbăvite de protocoale, mai mulți magistrați vor conștientiza că sunt oameni supuși legii și că, dacă nu se delimitează de infracțiunile pe care le află și acționează întru propășirea infracțiunilor prin a le crea aparența de legalitate pe bază de borderou, legea li se aplică și lor, nu numai ,,grupărilor de criminalitate organizată care au reușit penetrarea instituțiilor la nivel înalt”, întrucât devin complici sau chiar parte. Și cred că deja pot să realizeze că între a spăla membrii ai acestor grupări (care sunt extrem de identificabile, cu destin cert penal) și propria carieră, alegerea nu poate fi decât una singură. Pentru că lustrația a început.
Iar faptul că lustrația a început, chiar și fără referendum iar presiunile interne încep să se suprapună peste cerinețe de stat membru NATO și UE este demonstrat ferm de documentele publicate de România Liberă și mai ales de dezvăluirile Emiliei Sercan, referitoare la Mugur Isărescu, oricât ar încerca unii și alții ,,să nu se vorbească” despre asta, oricât ar încerca unii să ancheteze și să sancționeze neperierea documentelor transmise la CNSAS.
Dar eu vreau să vorbesc. Și în calitate de felcer, am următorul mesaj pentru sicofantul Mugur Isărescu. Întrucât nu suntem nici la Washington și nici la Frankfurt, mă voi adresa în continuare cu ,,Măi Mugure”:
Măi Mugure,
Ai reușit să mă faci mândru de obținerea doctoratului. La vârsta la care dumneata o ardeai pe la Institutul de Economie Mondială și scriai note despre colegi (și nu numai) eu munceam 14-18 ore pe zi pentru finalizarea lucrării de doctorat.
Aveai 38 de ani în decembrie 1987 (foto Pressone), când preocupările dumitale erau să o torni pe colega de institut – Irina Dumitriu că ,,are răbufniri destul de dese față de aspecte sociale precum transportul în comun din Drumul Taberei”. Tot 38 de ani aveam și eu când am finalizat doctoratul. Doar că preocupările mele erau să cuantific real costurile crizei pe care dumneata și alte surse ați favorizat-o și gestionat-o.
La 38 de ani, preocupările dumitale erau să constați în scris ,, o accentuare evidentă a manifestărilor de nemulțumire după ce a divorțat. Singurătatea în casă și lipsa preocupărilor o împing spre dorința de a se etala exagerat la servici”. Eu, la 38 de ani, încercam să identific indicatori de avertizare timpurie a unei crize, calibrați pe România și demonstram că Marea Criză din Romania putea fi anticipată, inclusiv de către dumneata Măi Mugure, cu 12 până la 24 de luni înainte și că puteați să luați măsuri realmente eficiente.
La 38 de ani, dumneata aveai Reuters plătit din impozitele bunicului meu care a lucrat peste 40 de ani la Intreprinderea Optică Română, fără să fie nici securist și nici membru de partid și care s-a pensionat (la limita de vârstă și fără bonus de 100.000 de Euro pensionare) doar ca să mă crească pe mine care abia mă născusem). În loc să scrii dumneata despre ce vedeai pe Reuters, își foloseai timpul să constați despre colegă faptul că : ,,Își arogă drepturi și sarcini care o depășesc, ceea ce deranjează colegii și mai ales colegele cu un stres mai mare de serviciu”.
La 38 de ani eu plăteam sute de dolari pe Amazon pentru cărți de economie, nu mi le plătea nimeni, și pe baza a ceea ce învățam defineam indicatori proprii pentru cuantificarea efectelor nocive ale ,,euroizării”, demonstrate, matematic.
Mai Mugure, ma crezi ca nu ma pot supara pe dumneata, avand in vedere că acum constientizez ca tot ceea ce spuneai în calitate de guvernator BNR, nu erau vorbele dumitale, ci ale celor care erau în măsură să îți dicteze ce să spui?
Mă crezi dumneata că am realizat că argumentele prin care încercai să îmi combați susținerile în privința legii dării în plată ,,risc sistemic nemaivăzut” le văd acum într-o cu totul altă lumină, și de aceea nu pot să port pică, pentru că nu erau cuvintele dumitale?
Mă întreb, ce ar fi însemnat din 1990 până acum un guvernator care să gândească singur? Nu mă refer la dumneata măi Mugure, pentru că gândirea dumitale și spiritul critic le așez în intervalul de la ,,nemulțumită de transportul în comun” până la ”deranjează colegii”
Nu mă pot supăra pe dumneata, Măi Mugure, că ai vrut să îmi anulezi ani de munca, adresandu-te la ceas aniversar al BNR rectorului de ASE de atunci, în felul următor: ,,Gogomania asta cu legea economica o promovează un tânăr doctor. Categoric ajuns din eroare doctor si sper ca se va corecta aceasta eroare”. Deși sunt tentat să cred acum că nici macar astea nu erau cuvintele tale, îmi reprim aceasta tentație, pentru că, în fapt, acestea sunt cuvintele dumitale, în plaja dumneata de înțelegere ,,deranjează colegii”, ,,răbufniri dese”, ,,singurătatea în casă”, desigur, dincolo de preocupările în interes național – ce beau diplomații și mai ales ce mănâncă.
Măi Mugure, din acestea motive, pe care le înțeleg acum după dezvăluirea Emiliei Șercan (și pe care nu le înțelegeam atunci decât marginal), nu mă pot supăra pe dumneata. Simțeam tot timpul că îmi lipsește ceva, dar nu puteam defini ce. Abia începând cu 12 martie 2017 consider că am toate elementele pentru a înțelege ceea ce nu puteam. De aceea nu mă pot supăra pe dumneata. Dar pot, Măi Mugure, să îți transmit un mesaj din toată inima, de la felcerul Radu Soviani pentru academicianul Mugur Isărescu: SICOFANTULE!
Sursa: Soviani.com
Radu Zlati 
Comentarii recente