/…/ Deocamdată sunt certe doar două lucruri: că PSD-ul nu-şi poate permite să piardă, mai ales legislativele (pentru că acest lucru ar însemna anularea tuturor măsurilor luate, cu atâta greutate, în ultimii patru ani şi expunerea liderilor lui unei judecăţi mai riscante – deoarece vine de la baza partidului – decât cea a DNA-ului d-nei Kövesi) şi că PNL-ul nu-şi poate permite să nu câştige (căci, cu perspectiva de a fi lipsiţi încă o legislatură de funcţii mănoase, oamenii lui “de încredere” ar migra în masă la noua putere – în speţă la versatilul ALDE, iar cei rămaşi abia dacă ar mai alcătui un club de discuţii de talia PNŢCD-ului). Cam acestea sunt singurele lucruri ferme pe care le ştim cu privire la alegeri.
Formula “centrului non-sistem” (USR – PLUS), pe model francez, care să construiască o majoritate din colapsul marilor partide nu pare a fi – încă – de actualitate la noi. Pe de altă parte şi USR-ul şi PLUS-ul sunt partide tinere şi-şi pot (încă) permite o legislatură – sau chiar două – în opoziţie, până ce erodarea PSD-ului şi a PNL-ului le va permite să se înalţe. În ce le priveşte, aceste ultime două “partide (deja) istorice” – singurele de masă şi cu filiale (aproape) peste tot în teritoriu, au o mare problemă: niciunul dintre ele nu e capabil să treacă de o treime din votul celor ce vor participa la alegeri. Sigur, fiecare e liber să gândească scheme de alianţe pre- şi mai ales post-electorale cu partidele-satelit, cu UDMR-ul sau cu noii centrişti, numai că asta ar duce (dacă ar duce) – şi-ntr-un caz şi-n celălalt – la o guvernare de coaliţie foarte policromă, cu dificultăţi în Parlament, cu inevitabile scandaluri şi cu o eficienţă ridicolă. Ca atare, oamenii cu capul pe umeri din cele două mari partide cred că văd în viitor mai curând necesitatea unei alianţe de guvernare “de tip german”.
Menirea campaniilor electorale e, ca discuţia dintre Stalin şi Churchill din octombrie ’44, aceea de-a stabili procentajele şi masculul alfa al celor patru ani ce vin. Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie unuia mi se pare destul de limpede că, cu cât mai agitat e prezentul, cu atât mai clar se profilează înţelegerile viitoare. PNL-ul nu are şansa unei guvernări monocrome – nici dacă mai reuşeşte încă odată să-l impună pe d-l Iohannis ca preşedinte; o alianţă cu USR, PLUS (eventual UDMR) i-ar scoate în evidenţă toate fragilităţile (căci, în ultimii opt ani a crăpat pe la toate încheieturile), aşa că – oricât de imorală ar fi – o nouă combinaţie cu PSD-ul ar fi singura în măsură a-l transforma în “anchetatorul bun” al cuplului de la guvernare. Echilibrul intern al Grand Old Party-ului e foarte fragil şi, neîndoielnic, oamenii din teritoriu nu sunt dispuşi să mai aştepte prea mult înainte de-a “întoarce armele”, astfel că presiunea e destul de mare de jos în sus. Plecarea la Bruxelles a d-lor Hava, Falcă şi Blaga e un semn că asemenea personaje realizează destul de limpede că nu le va mai fi cu putinţă să-şi conducă disciplinat armatele de militanţi locali. Pe lângă aceasta, evacuarea onorifică a staff-ului fostului PDL dă mai multă libertate de negociere fostului PNL. În plus, aleşii locali şi diverşii oameni din deconcentrate (ca să nu mai vorbim de parlamentari şi foşti miniştri) ai PNL-ului nu sunt nici pe departe adversarii legislaţiei penale propuse de PSD; sigur, n-ar da bine s-o promoveze ei înşişi, însă faptul de-a o accepta – ca pe-o fatalitate – odată ce-a trecut prin Camere le-ar rezolva două probleme: ar scăpa şi de hărţuiala magistraţilor şi, un timp, le-ar mai ţine retorica cu “statul de drept”.
Aşa că genul acesta de alianţă (sau cârdăşie, pe modelul USL-ului şi a “marelui partid” cu aripi de tendinţe diferite, dar cu un corp comun visat de d-l Brucan) nu e deloc străin de combinaţiile ce traversează mentalul actualei “opoziţii”. Toate acestea vor să spună un singur lucru: că PSD-ul are în mână cărţi mai bune decât pare, chiar dacă nu le poate juca pe toate de-odată şi nici nu-şi permite să facă paradă cu ele. Iar asta înseamnă că cine se gândeşte la viitor trebuie să compună cu PSD-ul.
Sursa: Hotnews
Radu Zlati 
Comentarii recente