Situația politicii externe, a geopoliticii operaționale și a poziționării istorice a României în acest moment NU este una dezastruoasă. „Dezastru” NU este cuvântul adecvat. Situația este “suprarealistă”.
Ne uităm în jur, dincolo de barajul de propagandă și diversiune al statului paralel, al rețelei de mass-media, formatori, intelectuali și ONG-iști angrenați în „marea lucrare” a aplicării liniei de propagandă. Vedem ce se întâmplă în lume, în realitate. Și ne frecăm la ochi.
Termenul „suprarealist” este cel mai potrivit pentru a descrie o realitate paralelă care, deși aparent coerentă în interiorul ei, funcționează după o logică ruptă de orice raportare rațională la lume. Are propriile legi de mișcare și dimensiuni.
Aici, din păcate, a fost adusă opinia publică și discursul public din România de ceea ce este, fără îndoială, cea mai dezastruoasă pătură dirigentă și cel mai iresponsabil aparat de “deep state” din istoria modernă a acestei țări. Asta in siaj la o „politică externă” parcă halucinată de un AI și un discurs intern de justificare a acestei halucinații, pe măsură.
Spre deosebire de „dezastruos” — care presupune un eșec măsurabil în raport cu criterii obiective — „suprarealist” desemnează o stare de disonanță profundă între aparență și realitate, între discurs și factologia înconjurătoare, între Retorica de tip justificator și raționalizant și Realitatea din jur. Este un univers paralel în care absurdul capătă o consistență proprie, în care incoerența și incongruența se ordonează într-o formă de pseudo-raționalitate autoreferențială.
România, politica ei externă, semnalele pe care statul paralel și asociații săi le dau în acest moment în acest context par să se integreze perfect într-o asemenea logică: o țară care operează simultan pe două planuri — cel REAL, ignorat sau neînțeles, și cel IMAGINAR, în care România și “partea ei bună”, progresistă, europeană, avansată, morală și corectă a României luptă cu ceva, orice, doar să lupte cu „Răul în sine” și să reziste eroic. (Si, vai, câte aplauze si like-uri merită!) Restul — politica externă, democrația, libertatea de expresie, climatul public, economia, guvernanța, societatea, cultura etc. — sunt detalii și costuri colaterale, poate regretabile, dar inevitabile.
Această “lucrare” fără precedent istoric a statului paralel român și a agenților săi — jurnaliști, influenceri, intelectuali publici, platforme și grupuri media, ONG-iști sub acoperire — a “lumii bune, dă masura azi unei inconstiente si stupiditati de magnitudini epice. S-a creat astfel o situație incredibilă. Noua noastră Realitate!!!!
FAPTELE însele au ajus sa fie problema, nu interpretarea lor. Practic, au generat o situație în care, în multiple domenii — dintre care politica externă este cel mai vizibil — pur și simplu nu mai putem vorbi de ani buni despre FAPTELE EMPIRICE.
O simplă privire asupra datelor reale — nu asupra bramburelii deliberate, a confuziei cultivate, a diversiunilor, intimidărilor, cenzurii și abuzurilor care reprezintă 100% esența discursului și a liniei oficiale a statului paralel român, a instrumentelor sale jurnalistice si intelectuale și a masei de comentatori mai mult sau mai puțin ad hoc de politică externă din ultimii ani — arată clar că factologia este zero pentru acești oameni.
Dimpotrivă, sa nu ne ferim sa spunem pe nume lucrurilor: 90% dintre ei — și îi poți număra pe degetele de la o mână pe cei care fac excepție — sunt pur și simplu artizanii unei dezaxări psihice și sociale autoinduse, dincolo de propria lor dezaxare. Și nu vorbim aici despre consumatorii obișnuiți de Facebook, ci despre profesori universitari cu pretenții in domeniu, despre „experții naționali” ai instituțiilor relevante.
Spectacolul este halucinant. Implicatiile pentru România, palpabile. Concrete si ingrijorătoare până la acut.
Și totuși, nu se opresc. O țin pe a lor. În jurul nostru, realitatea externă strivitoare apasă România, țara a fost pusă cu spatele la perete, împinsă într-o fundătură fără precedent — iar aceștia, o țin pe a lor. Este halucinant. Suprarealist.
sursa: FB








O stare de spirit a autorului. Ca sa inteleg ce vrea sa spuna, mie mi-ar trebui un minimum de concretete … adica acele fapte despre care ar fi vorba si despre care nu am aflat absolut nimic din punctul de vedere exprimat de autorul respectiv.
ApreciazăApreciază