Așteptarea-i pe moarte
Asemenea gândului ce prin meandrul zadarnic
Cade strivit în poala ursitei.
Odisseas Elytis: Șapte heptastihuri nocturne
Eugenio Montale: În așteptare
Ușile-s zăvorite și-ncă cu dublu lacăt.
Poate cineva a izbutit să treacă de ele.
Dar era un om de atunci, când nu existau
cuvintele pe care le avem.
Odisseas Elytis: Clima absenței
Nimic să nu vină Nimic
Să nu plece
Toate frunțile libere
Iar ca sentiment un cristal.
Eugenio Montale: Casă la țărmul mării
Drumul sfârșește-n țărmurile ude
roase de mare-n zbaterea-i pustie.
Inima ta-i aproape, dar n-aude,
poate-a pornit înspre vecie.
Eugenio Montale – Casă la țărmul mării
′Nainte să cedez vreau să-ți însemn
această cale de scăpare,
labilă precum dunga, precum spuma
′n săpații câmpi din mare.
Îți dăruiesc și-avara mea speranță.
Nu pot s-o cresc, de ostenit, noilor zile:
drept zălog sorții tale o dau acuma.
Serghei Esenin: Nu regret, nu mă jelesc, nu strig!
Nu regret, nu mă jelesc, nu strig,
Toate trec ca floarea spulberată.
Veștejit de-al toamnei mele frig,
Nu voi mai fi tânăr niciodată.
Serghei Esenin: Omul Negru
Sunt bolnav de tot, prieteni,
Sunt bolnav peste măsură.
Singur nu ştiu cum şi unde m-am îmbolnăvit.
Mă frâng.
Parcă galopează vântul
Şuierând prin stepa sură,
Parcă-n creier alcoolul
Fierbe ca-n septemvre-un crâng.
DP Aligică: EXPANSIONISM versus EXTINCȚIONISM.
Una dintre aceste filosofii construiește civilizații, își asumă riscul viitorului și mizează pe viață. Cealaltă asistă, nihilist, resemnat sau tâmp, la contracție și colaps. Așadar, provocarea Expansionismului: întrebarea nu este ce discurs ne place mai mult, ci în ce direcție alegem să ne înscriem existența colectivă.
Wang Wei: Lacul Y
Din mijloc de cale pe-ape
Am privit maluri lăsate –
Munții verzi sunt tot aproape
Doar că-n nori pe jumătate.
De la comunism la woke
În vreme ce comunismul a promis puterea poporului, creînd o nomenclatură cu privilegii aparte, wokismul a promis o societate incluzivă, dar a dus la apariția unei noi elite culturale: „curatori ai moralității”. Acești activiști și lideri de opinie, care decid cine e „acceptabil” și cine trebuie „anulat”, profită de monopolul asupra binelui, exact așa cum liderii comuniști se considerau gardienii „egalității” oamenilor.
Vasile Ernu: Bătălia pentru memorie
Trecutul nu ar trebui iubit, urât ci înțeles şi asumat. El trebuie analizat cu bunele şi relele lui – explicat: cum a funcționat, unde s-au făcut mari greșeli pentru a nu mai repeta dar şi cu realizări imense în diverse domenii.
PD Aligică: Renașterea lui Dumnezeu
Concluzia mai largă este că oamenii nu pot trăi fără un sens superior, iar această mișcare intelectuală poate fi citită ca o reacție de rezistență față de declinul secularismului si propagandismului scientist, care a degradat exact această necesitate existențială, atrăgând după el o mare bulversare și criză socială.
Gabriel Șerban: „Ne-am tâmpit” sau „neam tâmpit”?
Dacă mediul este important, educația unui popor face diferența între viață și moarte.
Incompetența la vârf se plătește scump: ea garantează că elevul va fi analfabet funcțional, că salariul său va fi mic și că viața lui va fi tristă și precară.
Până când nu vom pune mâna pe carte, pe studii și pe humble pie, și vom accepta că IQ-ul nu e despre aroganță, ci despre capacitatea de a rezolva probleme structurale, vom rămâne campionii Dunning-Kruger: o națiune de genii autodeclarați care, în fața testului, ajung mereu la coada clasamentului.
P.D. Aligică: DE CE PROPAGANDA OFICIALĂ ESTE UN PERICOL NAȚIONAL
avem o mișcare propagandistică-intelectuală, un conglomerat de ONG-uri, platforme media sub acoperire, agenți externi și structuri para-statale care își prezintă propaganda drept „avangarda progresului” și „culmea iluminismului”, dar care, în realitate, acționează împotriva naturii și împotriva dezvoltării firești a societății românești. Este o mișcare profund retrogradă, orientată spre menținerea populației pe cale de propaganda la nivelurile de gandire si perceptie inferioare ale piramidei lui Maslow, dependente de frică, insecuritate și confuzie.
P.D. Aligică: POST-IDENTITARIANISMUL.
Suveranismul (și implicit identitarianismul) a fost împins în centrul atenției. El devine „problema”: ce e, cum îl definim, e legitim, nu e, cum îl interpretăm? Între timp, post-identitarianismul — adevăratul fenomen care pune lucrurile în mișcare — dispare în umbră. Nu e analizat, nu e numit, nu e chestionat. Lucrează implicit, ca un sistem de operare invizibil. Nimeni nu întreabă: Dar ce vor oamenii aceștia? Ce curent reprezintă? ce e, cum îl definim, e legitim, nu e, cum îl interpretăm? Post-identitarianismul este luat de bun, ca și cum ar fi un dat natural. Identitarianismul clasic — forma esențială și tradițională de articulare a identităților colective — este pus sub semnul întrebării.
Li Tai Pe (Li Po/Li Bai/李白): Cântecul fluviului
Comoara mea e luntrea,
Un vis trecând prin vad,
Şi vinu-aşa de dulce
Şi flautul de jad..
Li Tai Pe (Li Po/Li Bai/李白): Șopotul apelor
Abia şopteşte undaÎn ceasul vesperal.Îşi oglindeşte lunaDe toamnă chipul pal. Şi-atât e de adâncăTăcerea, că audCum lotusul suspinăPe-adâncul lac din sud.. Şi parcă îmi şopteşteCu glasul stins, mereu,De-adânca lui tristeţeSă mă-ntristez şi eu..
Du Fu (杜甫): Ascensiune
Printre vântul violent,sub cerul înalt,maimuțele își urlă tristețea.Deasupra nisipurilor albe ale insulei,o pasăre zboară, încercuind.Frunze nesfârșite, suflate de vânt,cad fluierând din copaci,iar imensul Yangtze aleargă tumultuos.Departe de casa meaPlâng toamna tristăiar călătoriile mi se par nesfârșite.Bătrân, singur copleșit de boală,Urc pe terasa asta.Greutățile, dificultățile și angoasa,mi-au făcut părul cărunt abundent.Și nu pot să nu-mi las […]
Li Tai Pe (Li Po/Li Bai/李白): La o ceașcă de vin
Te sfătuiesc : ascultăÎnţelepciunea mea!Te-aşteaptă ceaşca plină!Ridic-o, deci, şi bea!. N-auzi? Şi vântul parcăOftează de necaz!Până şi vântul râdeDe tine, că eşti treaz!. Te uită ce bogatăE Firea, uneori..Şi arborii deschis-auCa nişte ochi de flori,. Şi susură din ramuri,Şi din frunzişuri moi ;Cu ochi de flori se uităLa ierburi şi la noi.. În linul ceas […]
Li Tai Pe (Li Po/Li Bai/李白): Tinerețe
Bătea un vânt de seară. Se desprimăvăra.Un călăreț pe Drumul Mormintelor trecea. Îngândurat feciorul la pas mâna întăi.Apoi ca o furtună trecea galop prin văi. Se-nvolburau în urmă-i frunzare alburii,Ca un talaz sălbatic al unei vijelii… Și s-a oprit deodată: „Dar încotro? Ce drumAl lumii nesfârșite să mai apuc de-acum?” Și sta la o răscruce, […]
Leprozerie a la Cluj
Ca mănășturean, sper (dacă o fi să fie, sper degeaba…) ca mănășturenii să poată reedita ceea ce bunicii lor au făcut prin anii 50, când au scris pe drumul care astăzi este strada Moților: „Până aici este comunismul, de aici începe Mănășturul”; adică să apară undeva în dreptul restaurantului Big Belly (unde îmi consum săptămânal shaorma) inscripția „Până aici leprozeria, de aici începe Mănășturul”.
Mircea Platon: Agitații programatice
Motto: „«Identitatea națională» este un construct problematic, care ține mai degrabă de o mentalitate de secol XIX și la care ar trebui să ne raportăm din ce în ce mai critic în condițiile lumii de azi” (ANEXE: De ce propunerea de programă de limba și literatura română pentru clasa a IX-a (trunchi comun) se bazează […]
P. D. Aligică – Politica externă a României
Situația politicii externe, a geopoliticii operaționale și a poziționării istorice a României în acest moment NU este una dezastruoasă. „Dezastru” NU este cuvântul adecvat. Situația este “suprarealistă”. Ne uităm în jur, dincolo de barajul de propagandă și diversiune al statului paralel, al rețelei de mass-media, formatori, intelectuali și ONG-iști angrenați în „marea lucrare” a aplicării […]
Crin Antonescu (GSP.ro): Doresc sincer ca domnul Călin Georgescu să candideze
Nu mi-e frică de Călin Georgescu dacă va candida! Îmi doresc sincer, o spun a nu știu câta oară, ca instituțiile chemate să judece, să aprobe sau nu candidatura să nu găsească motive legale, temeinice să invalideze această candidatură, deci îmi doresc să candideze.
Dan Diaconu: România întoarce armele
Ieșirea pe primul loc a „pro-rusului” Călin Georgescu este un eveniment care a „răsturnat masa” jocurilor mărunte ale slugarnicei politici dâmbovițene. Este deosebit de interesant fenomenul. Niciodată până acum nu ne-am confruntat cu așa ceva. Iar acest candidat, aparent venit de nicăieri a demonstrat mai multe elemente pe care le vom discuta în continuare. În primul și-n […]
Dan Diaconu: Citește, înțelege, acționează și dă mai departe!
Nu de puține ori aud spunându-se că „sistemul nu ne dă nicio șansă”, că de fiecare dată avem de ales dintre două rele, iar cel mai mic rău posibil de dovedește în final a fi de-a dreptul catastrofal. Cunosc toate șabloanele și, în mare, ele spun un oarecare adevăr. Iată, urmează niște prezidențiale la care […]
Să nu ne pierdem cu FIREA
1. Ca ministru, Firea nu are nici în clin nici în mânecă ceva în comun cu scandalul azilelor. De ce și-ar da demisia? 2. Ca persoană particulară rămâne de dovedit de către instituțiile abilitate că ar avea un amestec, direct sau indirect cu licențierea celor 2-3 azile incriminate. Deocamdată, în cele două dosare deschise (DIICOT&DNA)ea […]
Radu Zlati — Profesorii între cuțit și reificare sexuală
Două evenimente au generat valuri de comentarii în societatea românească săptămâna ce a trecut: o profesoară de japoneză dintr-un liceu de elită bucureștean a fost atacată cu un cuțit de către un elev din clasa a X-a și o profesoară de engleză dintr-un sat oarecare a fost abuzată, transformată într-un obiect sexual de către niște […]
De un 1 Decembrie
Nu vom reuși nimic dacă nu vom crea un nou concept de educație națională. Sensul de dezvoltare al actualului sistem de învățământ este unul care ar putea duce, eventual, la formarea unui „om european”; dar în mod sigur nu duce la formarea unor buni români. Vrem o Românie independentă, națională, suverană? Să formăm, în familia și prin școală, români gata să trăiască și să moară pentru aceste idealuri. Altfel totul nu va fi decât vânare de vânt.








Comentarii recente