Dezbateri: Cel mai slab BAC din istorie?

Raspund aici invitatiei platformei spunesitu  si lui Laurentiu Luca de a analiza cauzele promovabilitatii extrem de scazute la bacalaureatul din 2011.

Mai intai sa fac o precizare esentiala: principala cauza tine de sistemul de invatamant insusi, este o cauza de sistem. Dar aceasta cauza (constand in proasta asezare a sistemului de invatamant, inadecvarea acestuia prin raportare la societate si rezultatul generat de 20 de ani de modificari care azi dau impresia unui haos ce nu mai poate fi stapanit) a fost valabila si pentru celelalte sesiuni de BAC (inclusiv cea din anul 2010, tutelata tot de catre ministrul Funeriu). Deci diferenta dintre promovabilitatea bacalaureatului 2011  si cea a anilor anterior nu tine structura sistemului (au fost in mare aceiasi elevi, cu aceiasi profesori ca supraveghetori si corectori, subiectele nu au fost sensibil mai grele decat in alti ani, a existat cam aceeasi presiune oculta asupra examenului din partea parintilor si elevilor, etc). Diferenta tine de metodologia sa de desfasurare. Pe scurt: introducerea camerelor de luat vederi in salile de examen este principalul factor pentru scaderea dramatica a promovabilitatii la BAC, anul acesta.

Daca concluzia de mai sus este valabila, atunci care sunt concluziile care rezulta de aici? Iata cateva:

1. Sistemul de invatamant romanesc este in stare de moarte clinica, si pana acum atata doctorii (guvernantii si responsabilii in domeniu, de la ministru la directorii unitatilor de invatamant) au inchis ochii, invocand niste statistici false.

2. Rezultatele acceptabile de pana acum la examenele nationale de sfarsit de ciclu se datorau doar unei masinarii infernale prin care un lant al coruptiei (in unele cazuri dovedit si condamnat de justitie ca atare) care lega parintii, elevii, profesorii supraveghetori (dar si, deseori, profesorii examinatori sau corectori), membrii comisiilor de examen (inclusiv universitarii presedinti ai acestora). Masinaria oferea satisfactie tuturor membrilor: majoritatea elevilor obtinea satisfactie obtinand note mai mari decat le-ar fi permis nivelul lor de cunostinte si aptitudini, parintii se amageau ca au facut “tot posibilul” pentru a asigura viitorul odraslelor, liceele (cele mai multe) si profesorii isi dovedeau utilitatea prin rezultatele bune obtinute de catre absolventii proprii iar unii dintre cei care “ajutau”pe elevi isi primeau tainul. Si peste toti si toate, domnea o omerta tuturor convenabila.

3. Scoala practica un dublu discurs: cadrele didactice provaduiau munca, studiul, straduinta ca elemente necesare reusitei scolare in timp ce aceleasi cadre didactice inchideau ochii (daca nu cumva era participante active) la fraudarea examenelor.

4. Procesul de evaluare era profund viciat, inca din clasele mici (in care metodologia de acordare a calificativelor ducea ca elevi de media 8  – dupa o evaluare cu note – sa dobandeasca calificativul “foarte bine”) trecand prin gimnaziu (nu rareori elevi cu medii peste 8 in gimnaziu, proveniti de la scoli mai slab cotate sau din mediul rural, se dovedea au fi elevi de nota 5 sau sub aceasta nota, la primele verificari din ciclul liceeal) si terminand cu liceul (dovada procentul mare de promovabilitate indiferent de calitatea liceelor sau grupurilor scolare).

5. Morala practica a corpului profesoral a coborat, cel putin atunci cand vorbim despre examenele nationale, mult mai jos decat un invatamant decent ar ingadui-o. Fara complicitatea cadrelor didactice, masinaria infernala nu ar fi putut exista. Iar aceasta complicitate dateaza cu mult inainte ca Boc sa taie din salariile profesorilor, deci acestia nu pot gasi o scuza pentru lipsa lor de implicare in impunerea unei evaluari corecte (ca sa folosesc un eufemism) prin conditiile de salarizare umilitoare de azi.

Tuturor elementelor prezentate mai sus, amplasarea camerelor de luat vederi le-a oferit o sulutie, o rezolvare: FRICA. Daca parintii, elevii si cadrele didactice (in special ultimele doua elemente ale ecuatiei) nu au trecut, pe neasteptate, de partea corectitudinii desfasurarrii examenelor scrise, in schimb frica a determinat revenirea la comportamente ceva mai conforme cu metodologia de desfasurare a bacalaureatului.

Sa nu ne amagim. Elevii, in cele mai multe dintre centrele de examinare, au mai putut inca sa se consulte intre ei sau sa foloseasca, cu fereala de a nu fi prinsi de ochiul magic al web camului, fituica din dotare sau vreun bilet trimis de catre un coleg. Dar formele de fraudare din partea elevilor au fost mult diminuate iar complicitatea vinovata a cadrelor didactice mult redusa (chiar daca nu s-a ajuns la gradul de toleranta zero fata de orice incercari ale elevilor de acces la surse de informatie externa). Dar frica a fost un paznic bun. Pacat ca trebuie sa fim corecti doar prin exercitarea nediferentiata a terorii camerei de luat vederi… dar rezultatul conteaza, nu-i asa?

Acestea sunt cauzele mai mult sau mai putin concrete ale rezultatelor deplorabile ale bacalaureatului 2011. Din nou, sa nu ne amagim, absolventii anului de gratie 2011 sunt la fel de posti pregatiti precum au fost cei ai anului 2010, sau a anilor anteriori. Dar s-a furat mai putin, de unde diferenta in statistici.

Tine de meritul lui Daniel Funeriu ca, cu legea pre lege calcand (camerele de luat vederi nu erau prevazute in metodologia de desfasurare a bacalaureatului aprobata in toamna lui 2010, si prin urmare amplasarea lor la “recomandarea” minsitrului catre ISJ si la “recomandarea” inspectorilor generali catre directorii institutiilor de invatamant este in sens larg nelegala) a introdus normalitatea in ceea ce examenele de bacaulereat sunt: evaluarea finala.

Numai ca aceasta evaluare finala ne spune ca pacientul este (aproape) mort. Si acum, marea intrebare: “Ce-i de facut?”

Etichete:, , , , , , ,

Comentariile nu sunt permise.

%d blogeri au apreciat asta: